„Mama este

începutul tuturor
începuturilor.”
Grigore Vieru
Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie
1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și
Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala
de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după
care urmează școala medie din orașul Lipcani,
pe care o termină în 1953.

În anul 1957 debutează editorial (fiind student)

cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma,
apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit
Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău,
facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca
redactor la redacția numită revista pentru copii
„Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul
"Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .
Grigore Vieru a fost un oaspete des al „Căsuțe
Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir.
Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari
„Albinuța”.
Mai târziu poetul face următoarea mărturisire

“Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos,

eu viața întreagă am visat să trec Prutul.”

A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a

aceluiași an, la exact două zile după accident
în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma
unui stop cardiac din care nu a mai putut fi
resuscitat.

Grigore Vieru a scris poezii despre Abecedar,

mamă,tată,frate,soră,plaiul natal,limba
româna,pâine,carte,etc.
«Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul si-a facut-o siesi», scrie
poetul intr-un loc. Ramas orfan de tata (mort in razboi si ingropat in
pamant straiN) si-a adorat mama si a facut din ea in poezie un simbol
complex (tara. grai, istorie tragica, vatra a fiintei etc.) Omul care jeleste in
poeme muzicale tragediile neamului sau este, in felul lui, un martir. L-am
cunoscut, cu multi ani in urma, in casa lui Nichita Stanescu. Un tanar cu
fata tragica si plete romantice. Ochii lui sugerau o lunga insomnie a
istorie. Nichita Stanescu, cuprins de zel patriotic, dadea un spectacol de
iubire si poezie, iar Grigore Vieru parea totalmente subjugat de ceea ce
vedea si auzea. Mai tarziu, Nichita Stanescu avea sa spuna despre
confratele sau basarabean: «este un mare si adevarat poet; el
transfigureaza natura gandirii in natura naturii. Ne imprimavareaza cu o
toamna.»"
Eugen Simion
„Deşi pământul se învârte mereu, m-am născut acasă.”
„Degeaba a venit libertatea, dacă fraţii nu se cunosc între ei.”
„Basarabia este un copil înfășurat în sârmă ghimpată.”
„Să ai un prieten în familie, unul în ţară, unul în lume şi unul
în Cer. Mai mulţi numai Dumnezeu poate avea.”
„Dorinţa este amintirea a ceea ce a fost, dorul – a ceea ce va
fi.”
„Femeia este al cincilea anotipm, în care natura se odihnește,
amintindu-și toate florile primăverii, toate privighetorile
verii, toți strugurii toamnei și toate ninsorile iernii.”
„Ochii îs doi şi-s trişti, d-apoi inima, singură?!”
„Un nume curat – iată care este ţărâna cea mai uşoară pe
pieptul celui coborât în pământ.”
Grigore Vieru