Caracterizarea

personajului
principal
 Personajul principal al romanului ”Misterul de Est” este naratorul,fiind un
narator-personaj implicat direct în succesiunea evenimentelor, creând
perspectiva subiectivă. Protagonistul locuia în Paris, acolo unde se-și
căsătorise cu Valérie,actriță de teatru venită din estul Europei. Cu părere de
rău acest cuplu a fost despărțit de un fenomen groaznic – divorț. Singura
legătura dintre cei doi mai era ținută de rodul dragostei lor, fiica Delia.
Naratorul este caracterizat atât în mod indirect ( de către alte
personaje,din propriile fapte, gânduri și vorbe), cât și în mod direct
(în principal, prin autocaracterizare). El declară despre sine că „este

un om modern” și laic„...așa cum îi șade bine unui francez” ( el fiind

de origine franceză). Se îndrăgostise în Valérie prin frumusețea,
aura ei ce o înfășura, „creând impresia că emană în jur lumină ”.
Aceeași „frumusețe demnă de toată admirația” o degajă și
acea fătă pictată pe tabloul din vitrina anticariatului. Deși
avea atracție de lucrurile frumoase, „...avea obiceiul să
caute și să găsească chipul unei femei care-i plăcea
pentru a o avea drept reper să-și sprijine privirea pe
 Naratorul este un om generos și foarte priceput în oameni, având chiar propriile
sale teorii „de a testa oamenii cu care se putea înțelege”. Un bărbat „înalt, bine făcut,
cu ochi căprui și inteligenți, cu un zâmbet abia perceptibil, dar atât de binevoitor”.
O impresiona pe Valérie prin lumea sa spirituală și
prin privirea sa insistentă. Gelozia și orgoliul lui de a
controla totul a făcut-o pe Valérie să se îndepărteze de
el. Iar după ce se regăsiseră în piesa soție sale, fiind
descris ca un „bătrând morocănos care plictisea și
sufoca” și care pe femeia sa „o privează de libertate, o
închide într-o lume care o sufocă și căreia nu-i
aparține”, au preferat să
pună punct relației lor.
 Pe lângă toate acestea, generozitatea lui se mai reflectă și în
momentul când acesta nu se zgârcește de bani pentru a cumpăra
tabloul ce l-a impresionat. De asemenea se reflectă și frica lui „..să
nu i-o răpească altcineva și să nu-i despartă pentru totdeauna”.
Fata din tablou, Maria, devenise pentru el o zeiță, care era numai a lui, lucru
de care era mândru. Acest simbol al frumuseții l-a făcut să studieze originea,
geneza, să se scufundă în trecutul fetei despre care știa doar foarte puțin la
acel moment.
Cu ajutorul intenetului, cărților, cunoscuților, i-a reușit să-și potolească
”pofta”, dar până în momentul când află cu adevărat ce taină misterioasă
ascunde acest chip atrăgător pictat pe pânza fină...
Chiar dacă între Valérie și narator au avut loc o mulțime de
neînțelegeri, aceasta nu l-a oprit să lupte pentru reunirea familiei,
renunțând la tabloul misterios,îndeplinindui
cerința Mariei de a fi admirată
și de alți ochi.
 În opinia mea, consider că
personajul principal din opera
”Misterul de Est”, oglindește prin
propriile fapte puterea și voința
omului de a-și readuce viața și
sensul ei la starea inițială. Indiferent
de misterele pe care le-a țesut arta,
el a luptat pentru a-și reîntoarce
sensul vieții sale – familia.
Luptă pentru ceea ce este al tău,
luptă pentru ceea ce nu ai vrea să se
termine nicicând, luptă pentru ceea
ce iubești, luptă pentru ceea ce
prețuiești, nu lasă pe cineva să țese
mistere în jurul tău. Niciodată nu-i
târziu să începi de la început, așa
cum a făcut protagonistul nostru.