Maitreyi

-Caracterizare de personaj-

Constructia personajelor se realizeaza intr-o maniera moderna. Maitreyi, eroina romanului, este
cel mai exotic personaj feminin din literatura romana. Adolescenta bengaleza, copil si femeie in acelasi
timp, poeta, preocupata de filozofie si apreciata in cercurile intelectuale bengaleze, Maitreyi
simbolizeaza misterul feminitatii.

Prin caracterizarea directa, naratorul-personaj realizeaza in diferite etape ale iubirii lor, mai
multe portrete, care ii redau, prin tehnica detaliilor, vestimentatia, chipul, trasaturi fizice senzuale sau
inocente, gesturi, calitati. Mircea Eldiade incearca sa surpinda in transformare, miracolul acestei femei
indiene. La inceput, nu i se pare frumoasa, ci chiar urata, „cu ochii ei prea mari si prea negri”, dar ii
atrage atentia bratul gol, de o culoare stranie: „am vazut deodata bratul gol si m-a lovit culoarea pielii:
mata, bruna, de un brun nemaiintalnit pana atunci, s-ar fi spus de lut si de ceara.”

Treptat, il atrage taina fetei, care poarta cu sine misterul Indiei, incat invata sa-i descopere
frumusetea. „Nu are o frumusete regulata, ci dincolo de canoane, fermecatoare, insensul magic al
cuvantului”. Misterul este ascuns in sufletul adolescentei, pe care Allan o cucereste, fara a-i deslusi
vreodata taina: „sufletul nepatruns si neinteles, tot atat de himeric si de sfant, ca si al celeilalte Maitreyi.
Maitreyi mi s-a parut atunci mult mai frumoasa, in sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi, cusuti
cu argint.”

Caracterizarea indirecta, prin fapte, ganduri, limbaj, atitudini, gesture, relatia cu alte personaje,
dezvaluie tragismul iubirii. Maitreyi este singura din cuplu care cunoaste interdictiile din lumea sa. Ea il
initiaza pe Allan in iubire, in cultura orientala si in sacralitate. Femeia din civilizatiile stravechi este
intruchiparea Marii Zeite a Pamantului-Mama. Legamantul rostit la Lacuri o descopera pe Maitreyi in
aceasta ipostaza: pentru ea, viata este iubire, iar iubirea inseamna sacrificiu si rodnicie. „Ma leg de tine,
pamantule, ca eu voi fi a lui si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine si cum astepti tu ploaia,
asa ii voi astepta eu venirea.” Portretul fetei este realizat in intregime din perspectiva subiectiva a
naratorului-personaj, Allan, pentru care Maitreyi reprezinta un mister inepuizabil, o sursa de uimire
continua. Cuplul Allan si Maitreyi ilustreaza mitul iubirii imposibile, intre cei doi aflandu-se diferente
profunde, cauzate de civilizatie, mentalitate si religie. Spre deosebire de alte cupluri celebre din
literatura, aici doar femeia isi asuma dimensiunea tragica, in timp ce barbatul eternizeaza iubirea in
poveste. Romanul are un deznodamant tragic. In numele iubirii, Maitreyi lupta cu toate mijloacele,
sfarsind prin a se darui unui vanzator de fructe. Ea spera ca va fi izgonita de acasa si va putea astfel sa-l
urmeze pe Allan. Sen nu vrea cu niciun chip sa o alunge, ci sa o marite. Drama intregii familii e
cutremuratoare.

In concluzie, consider ca Maitreyi este un roman al experientei, care are ca elemente

inovatoare descoperirea Indiei cu arhetipurile ei culturale si traditionale. Eroina a acestui roman,
Maitreyi a fost considerata de critica literara cel mai exotic personaj feminin din literatura romana,
„femeie si mit” in acelasi timp, „simbol al sacrificiului in iubire”.