Caracterizarea personajelor Maitreyi si Allan

Maitreyi- caracterizare

Personajul principal este Maiteyi care reprezinta ca si Otilia lui G.

Calinescu eternul feminin. Portretul ei se realizeaza subiectiv in functie
de sentimentele lui Allan.

Mijloacele de caracterizare sunt diverse. Naratorul recurge atat la

mijloace de caracterizare directa, de catre narator si de catre alte
personaje cat si la mijloace de caracterizare indirecta prin fapte,
atitudini, gesturi. De fapt Maitreyi apare din perspectiva personajului
reflector, asa cum a cunoscut-o Allan. Tehnica narativa face ca Maitreyi
sa apara prin prezenta nemijlocita sau prin evocare (jurnalul lui Allan,
rememorarea, retranscrierea unor notari). Voit, romanul dezvaluie
trasaturi care se sustrag elucidarii. Misterul eroinei reiese din
comportarea sa echivoca. Maitreyi apare sobra, indiferenta,
dispretuitoare, provocatoare, profunda, complexa, plina de poezie.

Maitreyi apartine unor orizonturi geografice si spirituale incarcate de

semnificatii. In India cultul pentru femeie atinge culmea spirituala. Aici
orice femeie, orice domnisoara este o zeita. "India nu vede in femeie
nicio fecioara, nicio domnisoara.Vede numai zeita, jertfa
creatoare,mama. Orice femeie este adorata deoarece este sau va fi
mama."(Mircea Eliade)

Portretul fizic apare chiar din incipitul romanului cand Allan

marturiseste ca la prima vedere Maitreyi nu i-a facut o impresie placuta
"Mi se parea urata cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele
carnoase si rasfrante, cu sanii puternici de fecioara bengaleza crescuta
prea plin, ca un fruct trecut in copt."

Revine apoi cand rememoreaza prima vizita in casa lui Narendra Sen.
"Maitreyi mi s-a parut atunci mult mai frumoasa, in sari de culoarea
ceaiului palid, cu papuci albi cusuti in argint, cu salul asemenea
cireselor galbene si buclele ei prea negre, ochii ei prea mari". Ea avea
miscari moi, de matase, un zambet timid, vorbea o englezeasca corecta,
de manual.

De acum ea devenise pentru Allan o faptura misterioasa "nu izbuteam

sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta".

Atractia europeanului fata de Maitreyi se face treptat pe masura ce

intalnirile lor se indesesc. Allan intelege ca pentru Maitreyi notiunea de
iubire este mult mai cuprinzatoare. Allan nu intelege ca Maitreyi poate
fi indragostita de copacul ei, ca Maitreyi a putut pastra o suvita din
parul alb al lui Tagore, mentorul ei spiritual. Numai prin experienta
directa Allan va descoperi influenta lui Maitreyi, farmecul iubirii mistice.
Iubirea lui Maitreyi pana la dinatie pentru guru starneste in sufletul lui
Allan deruta, uimire, gelozie.

Jocurile lui Maitreyi tin de ritualul erotic si mistic si imbogatesc

pasiunea. Maitreyi este incredintata de miracolul ochilor, mainilor,
picioarelor. Logodna de la Lacuri pare un moment sacerdotal: "Ma leg
de tine pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a nimanuia altuia".

Maitreyi este o imbinare de minunatie virginala si un rafinament de

iubire patimasa.
 Desi avea doar 17 ani, Maitreyi este o fiinta distinsa, o intelectuala, o
poeta. Fire predispusa spre visare si creatie incepe sa scrie o noua carte
de poeme. Tine conferinte in fata unui public elevat.

Cand Allan este alungat din casa lui Narendra Sen, pentru Maitreyi
ramane o aspiratie. In ciuda despartirii de Allan, a pedepselor violente,
a suferintei si a disperarii, Maitreyi isi faureste o mitologie a ei.

Asadar, Maitreyi simbolizeaza etenul feminin, ea poarta amprenta

iubirii senzuale dar si spirituale.

Caracterizare Allan
Allan este un tanar inginer englez, sosit la Calcutta. Dupa o perioada de
spitalizare, in convalescenta fiind, Allan este invitat in casa inginerului
Narendra Sen, unde are prilejul de a o reintalni pe Maitreyi, fiica
acestuia, in varsta de numai 16 ani (pentru prima data o vazuse in
masina tatalui ei si nu-i facuse o impresie extraordinara) .

Experienta traita de acest tanar in India esle una totala: spirituala,

intelectuala, erotica.

Prin Maitreyi, Allan descopera dragostea si prin dragoste patrunde in

sufletul Indiei.

Allan reprezinta tipul europeanului lucid, caracterizat, in primul rand,

printr-o extraordinara dorinta de cunoastere, care, de altfel, a si stat la
baza apropierii dintre el si Maitreyi: As vrea sa marturisesc de la inceput
si raspicat ca niciodata nu m-am gandit la dragoste in cele dintai luni
petrecute in tovarasia Mailreyiei. Ma ispitea mai mult faptul ei, ceea ce
era sigilat si fascinant in viata ei."

La inceputul relatiei sale cu Maitreyi, Allan se dovedeste un observator

rece, lucid: Maitreyi mi se parea mandra si dispretuitoare." Allan o
analizeaza pe tanara din toate punctele de vedere, punandu-si tot felul
de intrebari cu privire la ea: Ma intrebam, mai ales, daca e stupida ca
toate celelalte fete sau daca e, intr-adevar, simpla ca o primitiva, asa
cum imi inchipuiam eu ca sunt indienele." incetul cu incetul, Allan se
simte tot mai atras de Maitreyi, de tot ceea ce era miraculos in fiinta ei:
Intimitatea aceasta cu o indianca e ceva nemaipomenit. Nici eu nu
stiam cum s-o sfarsi. Ma turbura, ma fascineaza, dar nu sunt
indragostit. Ma amuz numai"

Chiar si atunci cand are dovada deplina a iubirii pe care i-o poarta
Maitreyi, Allan continua sa-si puna intrebari, sa fie suspicios cu privire la
autenticitatea sentimentelor ei: Oare Maitreyi n-a actionat ca o
hipnotizata, ca un automat, de cand m-a sarutat intaia oara? Si
spontaneitatea, vastitatea dragostei ei fata de mine nu sunt oare simple
caderi, acte determinate de constiinta ei barbara, s upers titioasa? "

Momentul despartirii de Maitreyi, impusa de tatal acesteia, este

dureros, in ciuda suferintei, Allan respinge gandul sinuciderii, realizand
ridicolul unei asemenea decizii.

Pe Allan il caracterizeaza aceeasi luciditate si obsesie a autoanalizei care

ii insufletea pe eroii lui Camil Petrescu. Tot timpul el analizeaza si se
analizeaza cu luciditate, cantareste fiecare gest al frumoasei si
fascinantei Maitreyi, formuleaza ipoteze si isi cenzureaza trairile.

Allan transforma experienta erotica intr-o experienta a cunoasterii.