Date despre operă: Prima ediție a romanului a fost publicată în anul 1933 la Bucureşti.

Acesta
este inspirat dintr-o întâmplare reală, și anume, povestea de dragoste dintre însuși Eliade și
Maitreyi Devi, poetă și romancieră născută în Bengalul de Vest.

Specia literară: Roman

Tipul romanului: Roman modern, de analiză psihologică, roman al experienţei, roman de

dragoste

Genul literar: Genul epic

Curentul literar: modernism

Semnificația titlului: Titlul romanului este acelaşi cu numele eroinei, Maitreyi. Criticii literari
au văzut în Maitreyi un simbol al exotismului și al „sacrificiului în iubire”, întrucât
deznodământul poveștii de dragoste nu este unul fericit.

FISA DE LECTURA
Fisa de lectura Opera epica
Am inceput lectura in data de 01.02.2014 Am terminat lectura in
data de 03.02.2014
Titlul operei literare: Maitreyi
Autorul: Mircea Eliade
Opera face parte din volumul cu acelasi nume, Maitreyi
Editura: Minerva
Anul aparitiei volumului: 1986
Alte opere ale autorului: “Nunta in cer”, “Intoarcerea din rai”, “19
trandafiri”, etc.
Genul literar: Opera apartine genului epic.
Specia literara: roman
Opera e structurata in capitole.
Locul desfasurarii actiunii: Calcutta
Timpul desfasurarii actiunii: Anii 1929-1930.
Naratorul: Compozitional, romanul este scris la persoana I, relatarea
faptelor apartinand eroului
principal, Allan. Naratorul se confunda cu eroul si, oricum, Allan trebuie
considerat un alter-ego
al scriitorului, intrucat romanul este impregnat de autobiografism. In
cuprinsul naratiunii, autorul
introduce numeroase pagini de jurnal, pe care eroul narator le
comenteaza din perspectiva
timpului. Avem, deci, o dubla perspectiva asupra evenimentelor traite de
erou. Faptul ca naratorul
confera notelor de jurnal alte semnificatii, din perspectiva timpului, tine
de tehnica replay-ului.
Personaje:
 Allan (principal): - “ma tulbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostit”;
Allan (principal): - "foarte mandru de cetatenia si descendenta mea
continentala";
- "singurul stapan";
 Maitreyi (principal): -“ Mi se parea urata - cu ochii ei prea mari si prea negri, cu
buzele
Maitreyi (principal): -“Mi se parea urata-cu ochii ei prea mari si prea negrii ,cu
buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici, de fecioara bengaleza crescuta prea
plin, ca un
fruct trecut in copt”;
-Pielea ei era "mata, bruna, de un brun nemaiintalnit pana
atunci, s-ar fi spus de lut si de ceara", iar bratul gol avea o nuanta stranie de un
"galben intunecat atat de tulburator, atat de putin feminin, de parca ar fi fost mai
mult al unei zeite sau al
unei cadre decat al unei indiene".;
-“ mult mai frumoasa";
-imbracata "in sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi,
cusuti
in argint, cu salul asemenea cireselor galbene, si buclele ei prea negre, ochii ei prea
mari,
buzele ei prea rosii";
 Lucien Metz (episodic): - gazetar "incult si impertinent, cu mult talent si multa
 Lucien Metz (episodic): - gazetar "incult si impertinent, cu mult talent si multa
Lucien Metz (episodic): - gazetar "incult si impertinent, cu mult talent si multa
perspicacitate"

Momentele subiectului
Expozitiunea: Allan, un tanar inginer englez, se angajeaza in Calcutta, atras de
exotismul Indiei
dar si dornic de a-si face o cariera.
Intriga: Se imbolnaveste de malarie, este spitalizat, iar cand intra in convalescenta
este invitat de
inginerul Narendra Sen sa locuiasca in casa lui. In casa acestuia, Allan o cunoaste
pe Maitreyi,
fiica inginerului. La inceput nu este impresionat de aceasta, parandu-i-se chiar
urata, ca mai apoi,
aflat la o cina in casa familiei Sen, aceasta impresie sa i se schimbe, incepand sa
observe
frumusetea exotica a fetei. Cand se muta in casa lui Sen, Allan se simte atras de
misterul fetei.
Treptat, tanarul englez este fascinat de viata familiei bengaleze, dar si de
complexitatea sufletului
lui Maitreyi, adolescenta senzuala si inocenta.
Desfasurarea actiunii: Allan incepe sa ia lectii de bengaleza de la Maitreyi, iar el o
invata in
schimb limba franceza. Daruindu-i tanarului o floare rosie, Maitreyi declanseaza
involuntar jocul
seductiei. Seductia continua cu jocul cartilor, jocul privirilor, al mainilor, al
atingerilor si al
picioarelor. Misterul eroinei este infinit ceea ce intretine interesul lui Allan pentru
ea. Diferenta
dintre cele doua mentalitati, orientala şi occidentala, este evidentiata de conceptia
despre iubire a
celor doi tineri, exponenti ai acestor mentalitati. Astfel, iubirile anterioare ale
eroinei au fost
iubiri spirituale pe cand ale lui Allan au fost doar fizice, fara spiritualitate. Initial,
tanarul isi
neaga sentimentele ca mai apoi, in urma autoanalizei cu luciditate, sa se lase prins
in mrejele lui
Maitreyi, trecand prin toate etapele iubirii: inceputul – reprezentat de negarea
atractiei, instalarea
si cresterea – reprezentate de mirarea in fata puterii atractiei, apogeul – reprezentat
de suferinta
cauzata puterea dragostei. Allan parcurge drumul cunoasterii avand-o ca initiatoare
pe Maitreyi.
El adopta preferintele ei spirituale, este initiat si convertit, gata sa-si abandoneze
religia, sa se
converteasca la hinduism, crezand ca asa se va putea casatori cu Maitreyi. Inainte
de a se darui lui
Allan, tanara oficiaza o logodna mistica, savarseste un legamant al dragostei la
Lacuri, in fata
pamantului, a apei, a padurii si a cerului, daruindu-i lui Allan un inel “lucrat dupa
ceremonialul
casatoriei indiene”.
Punctul culminant: Insa fericirea indragostitilor nu dureaza, fiindca sora lui
Maitreyi, Chabu,
involuntar tradeaza secretul lor. Narendra Sen il alunga pe Allan, care abia acum
afla că o
casatorie cu Maitreyi era imposibila, deoarece ea apartine celei mai nobile caste
indiene, iar o
casatorie cu cineva din afara acestei caste ar dezonora intreaga familie. Ruptura
aduce o serie de
necazuri in familia lui Sen: tatal orbeste iar Chabu moare in urma unei crize de
nebunie. Sperand
ca va fi alungata din casa si ca-l va regasi pe Allan, Maitreyi se daruieste
vanzatorului de fructe,
dar sacrificiul sau este inutil.
Deznodamantul : Allan rataceste o vreme pe strazile din Calcutta, iar apoi se
retrage in
Himalaya pentru o dezintoxicare sentimentala. Iubirea pasagera cu o alta femeie ii
confirma
faptul ca alaturi de Maitreyi a trait iubirea absoluta. Allan pleaca din India, iar la
Singapore se
intalneste cu nepotul doamnei Sen, care-i povesteste de sacrificiul inutil a lui
Maitreyi in speranta
ca va fi alungata din casa. Maitreyi ramane pentru europeanul rational o eterna
obsesie si enigma.
Framantarile lui Allan pentru a o intelege pe Maitreyi fac ca romanul sa aiba un
final deschis.
Moduri de expunere
Naratiune: “Eram odata la Tamluk si pornisem sa ma plimb in susul apei. Atunci
am simtit cit
sunt de singur.” (pag. 16)
Dialog: “-Haide, nu te mai preface! Trebuie s-o intrebi sip e ea inainte de a te muta
la mr. Sen.
Nu e asa? / -Fara indoiala, incuviinta, incercand sa rinjeasca, inginerul.” (pag. 29)
Descriere: “Mi se parea urita – cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele
carnoase, si
rasfrinte, cu sinii puternici, de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct
trecut in copt.”
(pag. 7)
Monolog: “…mi-am dat deodata seama ca se petrece ceva neobisnuit cu mine...“
(pag. 16)
Caracterizarea personajului - Maitreyi
Maitreyi este personajul principal din romanul cu acelasi nume, scris de
Mircea Eliade. In
roman, Maitreyi este o tanara bengaleza de 16 ani, fiica lui Narendra Sen, un
inginer din Calcutta.
Ea relizeaza un personaj comparabil eroinelor tragice universale. Maitreyi este un
simbol al
iubirii adevarate, pure, totale. Ca dovada, in copilaria sa ea isi dedica intreaga sa
iubire unui
copac, numit „sapte frunze”. Dupa un timp ea se dedica sufleteste „gurului sau”,
Tagore. Insa ea
ar fi vrut sa fie mai in varsta pentru a fi mai aproape de fiinta poetului, probabil ca
sa ii inteleaga
mai bine sentimentele si modul lui de gandire. La numai 16 ani este o tanara
inteligenta si
cultivata, avand preocupari mature. Ea nu doar ca studiaza filozofia, dar si tine
conferinte.
Totodata, Maitreyi este preocupata de lucruri copilaresti, crezand in mituri.
Portretul sau este realizat dintr-o perspectiva subiectiva, de catre personajul-
narator Allan,
un inginer englez de 24 de ani, venit sa lucreze in India. Pe el Maitreyi nu-l atrage
initial, gasind-
o chiar urata „cu ochii ei prea mari si prea negrii, cu buzele carnoase si rasfrante,
cu sanii
puternici de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt”.
Devine apoi curios
pentru ca „nu izbutea sa intelega ce taine ascunde faptura aceasta”. Portretul fizic
al Maitreyiei
sugereaza caldura sufleteasca si fascinatie. Gesturile ei tandre, preocuparile
intelectuale, puterea
de a iubi profund, dincolo de probleme sociale sunt trasaturi care ii arata portretul
exceptional.
 In acest roman se dovedeste ca singura modalitate la starea de perfectiune
este iubirea.
Iubirea intre ei se contureaza treptat, iar participarea celor doi este egala, de aceea
ei ajung la
iubirea ideala. Desi este dornica de a-si revarsa iubirea asupra cuiva, cand Allan ii
declara iubire,
Maitreyi raspundea ca el nu reprezinta pentru ea decat „un scump prieten”. Din
aceasta
intamplare reiese confuzia intre prietenie si iubire. Iubirea sporeste in intensitate,
astfel ca tinerii
se logodesc, avand ca martori cerul si pamantul. Juramantul Maitreyiei este semnul
ca iubirea a
depasit firescul, atingand perfectiunea in dragoste: „Ma leg de tine, pamantule, ca
eu voi fi a lui
Allan si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu
ploaia, asa ii voi
astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie”. Maitreyi
devine simbolul
iubirii adevarate. Despartita si izolata in mod brutal de Allan de catre tatal ei,
aceasta ajunge la
gesturi disperate, din dorinta de a fi din nou alaturi de omul iubit. Cauza despartirii
era faptul ca
familia lui Maitreyi nu a putut sa inteleaga intensitatea iubirii dintre cei doi. Astfel
Maitreyi devine o victima a familiei sale, respectiv a tatalui sau. Prin aceasta
despartire, Narendra Sen

distruge nu numai o iubire, ci si un suflet pur, care pierde speranta de a mai iubi
vreodata.
Titlul operei coincide cu numele personajului principal feminin – Maitreyi –
considerata de
critica literara cel mai exotic personaj feminin din literatura romana
Mijloace artistice
 Enumeratie: “…fata inginerului, care se asemana atit de mult cu o broasca, ochii
atit de
bulbucati si gura atit de mare, intr-un cap rotund si tuciuriu, ju fruntea joasa si
parul
negru, incretit…” (pag. 13)
 Epitet: “…(pofta) nebuna…” (pag. 17)
 Inversiune: “…imensa bunavointa…” (pag. 17)
 Repetitie: “Bine, ma ?! Bine ma ?!“ (pag. 25)
 Imagine auditiva: “…sa ascult jazul…” (pag. 26)
 Imagine vizuala: “Patul meu de campanile se afla chiar langa usa, si cele dintii
priviri
descopereau o incapere ciudata, cu fereastra inalta si zabrelita, peretii vopsiti in
verde, un
vas fotoliu de paie si doua taburete, alaturi de o masa de lucru, citeva litotipii
bengalice,
battue in tinte de partea dreapta a bibliotecii.” (pag. 31)
Vocabular
 Neurastenie = boala caracterizata prin tulburari functionale ale scoartei cerebrale,
care se
manifesta prin dureri de cap, insomnie, oboseala, depresiune psihica, anxietate,
palpitatii,
sufocari etc.
 Mon vieux
 A birui = A invinge
 Iuta = Planta erbacee exotica, cu tulpina inalta si subtire, folosita in industria
textila
 Panteism = Conceptie filozofica monista care identifica divinitatea cu intreaga
natura
 Glicina= Arbust decorativ agatator, avand flori asemanatoare cu ale salcamului,
albastre
sau violete si parfumate
Citate preferate

Cum stam si-l priveam asa, intra –

aducind cu ea o atmosfera stranie de
caldura si panica
– sotia inginerului, Srimati Devi Indira, imbracata intr-o sari albastra, cu sal
albastru
muiat in aur si cu picioarele goale, talpile si unghiile rosite.” (pag. 14)
 “Ma privea cu o imensa bunavointa, si fata lui urita se iluminase de o caldura si o
dragoste care aproape ma stinjeneau. Am aflat mai tirziu ca avusese mult de luptat
cu
consiliul, sustinindu-ma pe mine, un alb, caci societatea era svarajista si incerca sa
elimine pe ultimii functionary straini, inlocuindu-I cu indieni.” (pag. 17)
 “O asteptai putin cam plictisit, caci vedeam ca nu invata nimic si ma temeam sa
nu creada
inginerul ca din vina mea nu invata.” (pag. 46)
 “-Nu incepem lectia? Je suis jeune fille…
-Bine, vad ca stii asta, dar mai departe…
-J’apprends le francais...
-Asta e de saptamana trecuta.“ (pag. 46)
 “De altfel, iubeam atit de mult pe Maitreyi, incit preferam o comuniune mai
calda, mai
complete, asa cum o aveam in plimbarile cu masina prin imprejurimile Calcuttei,
zeci de
kilometric facuti pina aproape de miezul noptii, dincolo de Barackpur, de Hoogly,
de
Chandernagore.” (pag. 96)
Impresii personale
Mi-a placut aceasta lectura, deoarece m-a impresionat modul cum au fost descrise
momentele
petrecute de Allan pe unde a calatorit, si cum au fost descrise cele doua culturi.
Note de lectura
Opera mi-a trezit sentimente de bucurie, dar si de tristete.
Ceea ce impresioneaza este momentul in care Allan a vrut sa invete bengaleza, iar
Maitreyi l-a
invatat, acesta in schimb invatand-o pe Maitreyi franceza.
Surprinzator este momentul in care Maitreyi a fost de multe ori batuta, iar cand
Chabu a murit.
Demn de admirat este fragmentul in care Allan si Maitreyi s-au logodit in natura.
Am fost curioasa cand Allan nu stia ce simte defapt pentru fata inginerului

 “Cum stam si-l priveam asa, intra –

aducind cu ea o atmosfera stranie de
caldura si panica
– sotia inginerului, Srimati Devi Indira, imbracata intr-o sari albastra, cu sal
albastru
muiat in aur si cu picioarele goale, talpile si unghiile rosite.” (pag. 14)
 “Ma privea cu o imensa bunavointa, si fata lui urita se iluminase de o caldura si o
dragoste care aproape ma stinjeneau. Am aflat mai tirziu ca avusese mult de luptat
cu
consiliul, sustinindu-ma pe mine, un alb, caci societatea era svarajista si incerca sa
elimine pe ultimii functionary straini, inlocuindu-I cu indieni.” (pag. 17)
 “O asteptai putin cam plictisit, caci vedeam ca nu invata nimic si ma temeam sa
nu creada
inginerul ca din vina mea nu invata.” (pag. 46)
 “-Nu incepem lectia? Je suis jeune fille…
-Bine, vad ca stii asta, dar mai departe…
-J’apprends le francais...
-Asta e de saptamana trecuta.“ (pag. 46)
 “De altfel, iubeam atit de mult pe Maitreyi, incit preferam o comuniune mai
calda, mai
complete, asa cum o aveam in plimbarile cu masina prin imprejurimile Calcuttei,
zeci de
kilometric facuti pina aproape de miezul noptii, dincolo de Barackpur, de Hoogly,
de Chandernagore.” (pag. 96)
Impresii personale
Mi-a placut aceasta lectura, deoarece m-a impresionat modul cum au fost descrise
momentele
petrecute de Allan pe unde a calatorit, si cum au fost descrise cele doua culturi.
Note de lectura
Opera mi-a trezit sentimente de bucurie, dar si de tristete.
Ceea ce impresioneaza este momentul in care Allan a vrut sa invete bengaleza, iar
Maitreyi l-a
invatat, acesta in schimb invatand-o pe Maitreyi franceza.
Surprinzator este momentul in care Maitreyi a fost de multe ori batuta, iar cand
Chabu a murit.
Demn de admirat este fragmentul in care Allan si Maitreyi s-au logodit in natura.
Am fost curioasa cand Allan nu stia ce simte defapt pentru fata inginerului.
Nu as vrea sa traiesc in lumea personajului pentru ca nu mi-ar placea sa fiu in locul
Maitreyiei, sa ma indragostesc de o persoana, apoi sa o pierd asa cum ea l-a pierdut
pe Allan.