Allan

- personaj principal de roman erotic modern - personaj modern - personaj-narator - tipul indragostitului -(Mitul iubirii si motivul cuplului) "Maitreyi", de Mircea Eliade - roman modern erotic si exoticRomanul "Maitreyi", aparut in 1933, face parte din literatura interbelica si ilustreaza epicul pur, in care Mircea Eliade (1907 -1986) creeaza, in spiritul lui Andre Gide, eroul lucid, dominat de dorinta cunoasterii de sine, care-si ordoneaza" epic experience traite. "Mircea Eliade este cea mai integrals si servile fntrupare a gideismului in literatura noastra", afirma George Calinescu. "Maitreyi" este un roman exotic si un roman al autenticitatii, in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul. Principala coordonata a romanului "Maitreyi" este erosul, care se manifesta ca dimensiune esentiala a experientei omenesti, acel prea plin al sufletului, vazut ca traire limita. Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificandu-se cu autorul, prin jurnalul intim care constituie temelia realizarii romanului. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj, definind viziunea narativa "impreuna cu". Romanul are valente autobiografice, intrucat Mircea Eliade a fost in India ca sa studieze sanscrita si filozofia hindusa si a locuit o vreme in casa profesorului Dasgupta, unde o cunoaste pe fiica acestuia, Maitreyi. Perspectiva temporala este cronologica, iar relatiile spatiale reflecta un spatiu real, deschis - India, muntii Himalaya -, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din sufletul personajelor.

Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza indragostitul lucid si analitic, reprezentativ pentru mitul iubirii si motivul cuplului ilustrat in romanul romanesc modern. Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan, un englez de 24 de ani si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor facute de Mircea Eliade in cei trei ani petrecuti in India, prilej cu care a consemnat in jurnalul intim propria poveste de iubire si pe baza caruia a realizat romanul: "Am sovait atata in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnito pe Maitreyi". Venit in India sa lucreze si imbolnavindu-se de friguri, inginerul englez Allan se muta in casa profesorului Narendra Sen, dar -isi aminteste el - "eu o intalnisem pe Maitreyi cu cel putin zece luni mai inainte", marturisindu-si neputinta de a retrai aievea acum, cand scrie romanul, "mirarea mea, nesiguranta si tulburarea celor dintai intalniri". Autorul, Mircea Eliade, in ipostaza personajului european, Allan, readuce adesea in subiectul romanului jurnalul, care devine un pretext literar si o modalitate de confesiune si rememorare: "Totusi n-am scris nimic in jurnalul meu, si astazi, cand caut in acele caiete orice urma care sa mi-o poata evoca pe Maitreyi, nu gasesc nimic. E ciudat cat de incapabil sunt sa prind evenimentele esentiale, sa ghicesc oamenii care schimba mai tarziu firul vietii mele".

Autointrospectia constiintei si a sufletului, retrospectia, dialogul si monologul interior scot in evidenta zbuciumul interior al personajului, cauzat de incertitudinea iubirii, aceste tehnici de analiza psihologica fiind proprii construirii personajului modern. Allan este intr-o permanenta deruta interioara: cand este un observator reee, cand exaltat, cand coplesit de fericire deplina. Insa principala dominanta a eroului ramane luciditatea, perceptia rationala a propriilor trairi si a celor din jur. Inceputul relatiei dintre Allan si Maitreyi este total lipsit fie si de intuitia erosului, de acea
iluminare spontana a "dragostei la prima vedere". "Niciodata nu m-am gandit la dragoste in primele cinci luni" - marturiseste Allan cercetand jurnalul si cautand cu infrigurare momentul exact in care s-a aprins flacara iubirii. Sentimentul se instaleaza lent, se infiltreaza in sufletul tanarului pe nesimtite, intamplarile

consemnate urmand a fi reconsiderate cu alti ochi atunci cand scrie romanul. Allan este un personaj analitic, despica firul in patru, cauta explicatii, intoarce pe toate fetele starile prin care trece, fapt ce argumenteaza trasatura de autenticitate a romanului, gidismul evidentiat de critica literara. Asemenea personajelor lui Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, observand si observandu-se cu febrilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de certitudini. Dominat asadar de incertitudini, Allan construieste situatii pe baza unor argumente lucide, apoi tot el le respinge, pentru a le inlocui cu altele care i se par mai potrivite, analizeaza cu meticulozitate fiecare gest, fiecare atitudine si fiecare cuvant si mereu este surprins de imprevizibila Maitreyi si de ospitaliera sa familie. De altfel, tanara femeie indianca este construita exclusiv prin ochii barbatului, ai europeanului care analizeaza, lucid si minutios, reactii, priviri, atitudini care o defmesc, insa ea nu are nicio sansa, niciun prilej de a se explica ori de a dezvalui eventuate explicatii. Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului, care analizeaza in mod obiectiv evenimentele realitdtii traite, desi acestea il nedumeresc, il descumpanesc, pentru ca nu poate intelege atitudinea ingineruiui Sen, care il trateaza ca facand parte din familie. Caldura cu care este primit in casa acestuia, grija afectuoasa si onoarea cu care este tratat de catre toti membrii familiei par sa incurajeze pana la complicitate apropierea dintre cei doi tineri, prin crearea de ocazii prielnice (de exemplu, lectiile de franceza-bengaleza au loc in camera lui Allan, nu in biblioteca; inginerul Sen incearca sa scuze atitudinea distanta a Maitreyiei de la inceput etc.), prin consimtiri subintelese, prin insinuari transparente privind eventuala lor unire. Mentalitatea de european a lui Allan il face sa interpreteze atitudinea lor ocrotitoare ca pe un imbold spre mariaj, cand - in fond - ei il adoptasera altfel, spiritual, dar fara sa treaca totusi granitele impuse de religia lor, dovada fiind respingerea totala a dorintei lui Allan de a trece la hinduism. Si atunci, cum poate intelege eroul izbucnirea furibunda si izgonirea sa din casa familiei Sen, ce parea sa fie si a lui? Maitreyi insasi are un comportament ambiguu, pe care el il percepe ca fiind altceva decat o strategic feminina de a flirta, fapt ce-l contrariaza pe Allan, deoarece nu poate intelege sinuozitatile subtile ale atitudinii sale, nu o poate cunoaste ca pe o europeana. Lucid si analitic, Allan o vede uneori "rece si dispretuitoare": "Adesea, la masa, ii surprindeam un zambet distant si putin rautacios... Ma intrebam, mai ales, daca e stupida ca toate celelalte fete sau daca e, intr-adevar, simpla ca o primitiva". Alteori, dominat de natura sa pasionala, este exaltat, intrebandu-se cum "am sa pot eu sugera privirile ei, niciodata aceleasi, niciodata". Allan parcurge un drum al suferintei, meandrele trairilor sale ilustrand un adevarat proces launtric dominat de o constiinta mereu in alerta, atenta, analitica. De la primele perceptii, cand "nu o iubesc", la emotia provocata de intimitatea cu o indianca ce "ma tulbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostit", apoi recunoasterea efectului bulversant caruia nu i se poate impotrivi -"Nicio femeie nu m-a tulburat atata. Suferinta mea senzuaia e un blestem."-, considerandu-se vrajit, nu indragostit. Dupa ce i se daruieste, Maitreyi ii starneste suspiciunea, alte intrebari vin sa tulbure sufletui indragostitului in cautare de certitudini, in incercarea lui de a afla sensul exact al acestei contopiri: "Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizata, ca un automat, de cand m-a sarutat intaia oara? Si spontaneitatea, vastitatea dragostei ei fata de mine nu sunt oare simple caderi, acte determinate de constiinta ei barbara, superstitioasa?" Aceeasi luciditate devoratoare il face pe erou sa intrevada, in plina fascinatie a iubirii, eventual itatea efemeritatii sentimentului: "Strangand-o in brate, am simtit pentru intaia data teama ca dragostea Maitreyiei ar putea candva sa ma oboseasca. [...] Cand aveam nevoie de singuratate, de ce nu mi-o ghicea? De ce nici dragostea cea mai mare nu poate ghici dorinta celuilalt?". Despartirea brutaia si naucitoare de Maitreyi ii provoaca lui Allan o nesfarsita suferinta, 6 puternica si profunda durere, devine patetic, plange, are ganduri negre de sinucidere. Reactia lui este impetuoasa, cu gesturi nestapanite, impresionante, chinuitoare: "am avut o noapte salbateca"; "zadarnic muscam perna, zadarnic ma muscam sa nu tip"; "Sa ma inec in Gange si sa afle Sen cat de curat o iubeam pe Maitreyi". De altfel, drama intregii familii este cutremuratoare: "Pe Maitreyi au vrut s-o marite, dar ea a tipat ca va marturisi sotiriui, in noaptea nuntii, ca s-a culcat cu mine si va compromite intreaga familie, caci va fi data afara cu scandal, si tot orasul va afla de rusinea ei. Inginerul, auzind-o, a lovit-o o data peste fata, de a trantit-o la pamant in

sange. Dar a avut si el imediat un atac si a fost dus la spital. Nu mai vede deloc. I se va face operatia intr-o zi sau doua, daca se va linisti. [...] Pe Maitreyi au inchis-o intr-o odaie, dupa ce doamna Sen a chemat soferul s-o bata cu vergile in fata ei, pana cand a cazut in nesimtire. [...] Chabu a incercat sa se sinucida cu creolina." Finalul romanului descrie incercarile eroului de a se consola, "gandul sirtuciderii mi-a aparut deodata in toata lasitatea si ridicolul lui". Retras in muntii Himalaya, o cunoaste pe Jenia Isaac, o "tanara fara expresie", dintr-o familie de evrei fmlandezi si venita aici in cautarea absolutului prin manastirile acestor locuri. Allan are cu ea o scurta reiatie amoroasa, continuand sa-si analizeze starile, gandurile, reactiile in raport cu alte femei. O alta reiatie, de data aceasta din interese materiale, o stabileste cu Geurtie, "o fata buna, admirabila", dar persista gandurile la Maitreyi cu aceeasi iubire tulburatoare, incercand sa desluseasca motivele pentru care tanara se daduse unui vanzator de fructe. Rasfoind niste hartii vechi, Allan gaseste o scrisoare a unui barbat necunoscut catre Maitreyi, din care reiese ca fata mai avusese o iubire, pe care n-o marturisise nimanui, nici lui, macar aluziv. Contrarietatea lui Allan sporeste, el inmarmureste surprins de aceasta noua enigma, adaugata misterioasei Maitreyi. Ultimul gand al lui Allan, cu care se si termina romanul, este sugestiv pentru natura eroului dominat de incertitudini: "Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei." "Nimeni n-a iesit nevatamat din jocurile Maitreyiei. Sa fie pierderea mintilor sau moartea singura iesire din toate marile pasiuni? Chiar de-ar fi asa cum ne invata cazul lui Tristan si al Isoldei, al lui Romeo si al Julietei, putem fi oare absolut siguri ca, Allan, care la sfarsit doreste din tot sufletul sa mai priveasca o data in ochii Maitreyiei, ca sa inteleaga, n-a pierit el insusi, in nesiguranta si durere? Ce mai stim noi despre el, o data manuscrisul romanului incheiat?" (Nicolae Manolescu, "Arca lui Noe") Originalitatea moderna a eroului masculin e data de subtilitatea analitica a propriei constiinte, de trairea dramei suferite din iubire, de identificarea deplina a timpului subiectiv (al iubirii) cu cel obiectiv (al jurnalului), de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si narator.
Maitreyi

Maitreyi este personajul principal din romanul cu acelai nume scris de Mircea Eliade. n roman, Maitreyi este o tnr bengalez de 16 ani, fiica lu i Narendra Sen, un inginer din Calcutta. Ea relizeaz n literatura romneasc un personaj comparabil eroinelor tragice universale. Maitreyi este un simbol al iubirii adevrate, pure, totale. Ca dovad, n copilria sa ea i dedica ntreaga sa iubire unui copac, numit apte frunze. Dup un timp ea se dedic sufletete guruului su, Tagore. ns ea ar fi vrut s fie mai n vrst pentru a fi mai aproape de fiina poetului, probabil ca s i neleag mai bine sentimentele i modul lui de gndire. La numai 16 ani este o tnr inteligent i cultivat, avnd preocupri mature. Ea nu doar c studiaz filozofia, dar i ine conferine profund apreciate de un auditoriu select. Totodat, Maitreyi este preocupat de lucruri copilreti, triete n lumea fascinant a miturilor. Portretul su este realizat dintr-o perspectiv subiectiv, de ctre personajul-narator Allan, un inginer englez de 24 de ani, venit sa lucreze n India. Pe el Maitreyi nu-l atrage iniial, gsind-o chiar urt cu ochii ei prea mari i prea negrii, cu buzele crnoase i rsfrnte, cu snii puternici de fecioar bengalez crescut prea plin, ca un fruct trecut n copt. Devine apoi curios pentru ca nu izbutea s neleg ce taine ascunde fptura aceasta. Astfel, ea este pentru el tot mai fermectoare, dar uneori i antipatic deoarece elita Calcuttei o consider chiar genial. Portretul fizic al lui Maitreyi sugereaz cldur sufleteasc i fascinaie. Gesturile ei tandre, preocuprile intelectuale, puterea de a iubi profund, dincolo de probleme sociale sunt trsturi care i arat portretul excepional.

i n acest roman se dovedete c singura modalitate la starea de perfeciune este iubirea. mplinirea eroinei se va realiza alturi de Allan. ntlnirea dintre cei doi protagoniti devine i o ntlnire ntre dou culturi. Iubirea ntre ei se contureaz treptat, iar participarea celor doi este egal, de aceea ei ajung la iubirea ideal.

Dei este dornic de a-i revrsa iubirea asupra cuiva, cnd Allan i declara iubire, Maitreyi rspundea c el nu reprezint pentru ea dect un scump prieten. Din aceast ntamplare reiese confuzia ntre prietenie i iubire. Iubirea sporete n intensitate, astfel c tinerii se logodesc, avnd ca martori cerul i pmntul. Jurmntul eroinei este semnul c aceast iubire a depit firescul, atingnd perfeciunea n dragoste: M leg de tine, pmntule, c eu voi fi a lui Allan i a nimnui altuia. Voi crete din el ca iarba din tine. i cum astepi tu ploaia, asa i voi atepta eu venirea, i cum i sunt ie razele, aa va fi trupul lui mie. Maitreyi devine simbolul iubirii adevrate. Desprit i izolat n mod brutal de Allan de ctre Narendra Sen, Maitreyi ajunge la gesturi disperate, din dorina de a fi din nou alturi de omul iubit. Cauza despririi era faptul c familia lui Maitreyi nu a putut s neleag intensitatea iubiri i dintre cei doi. Astfel Maitreyi devine o victim a familiei sale, respectiv a tatlui su. Prin aceast desprire, Narendra Sen distruge nu numai o iubire, ci i un suflet pur, care pierde sperana de a mai iubi vreodat. Prin sensibilitate i naturalee, Maitreyi reprezint eternul feminin, care iubete cu adevrat, aceasta fiind un personaj reprezentativ.

Ladima
Persoanjele romanului sunt realtivizate prin reflectarea lor in mai multe contiine. Else se constituie antitetic, impletingu-i destinele. Erou absent, poet i gazetar intrasigent, devenit incomod prin social, orgolios i lucid, fr simul realitii Ladima triete, autoiluzionindu-se, in lumea ideilor pure, fiind un inadptat. Personalitatea lui Ladima se contureaz din mai multe perspective: din amintirele lui Fred, din notele autorului, din relatrile Emiliei din articolele lui Ladima publicate in subsolul crii, din concluziile procurorului care a condus ancheta asupra sinuciderii lui, din opiniile diferite ale prietenilor de cafenea. Portretul fizis se contureaz din puncte de vedere diferite i subiective, avnd la baz principiul estetic al relativismului. La inceput este schiat in cteva linii de ctre Fred, privindu-i fotografia dup moartea acestuia: inalt, slab, cu ochi rotunzi i orbitele mari, adncite cu o musta de sergent major i crare de frizer, cu haina lui neagr, de alpaca, iar cmaa alb i cu gulerul totdeauna prea larg, scrobit, cu manetele mari, rotunde, ca nite burlane, prinse cu butonii roz de cma, tie ce amintire Ar fi fost un cap frumos, de n-ar fi fost att de demodat Nu cred c avea mai mult de 3540 ani. Ladima e vzut de Fred ca un om misterios, grav, pedant de bine crescut, om de superioritate intelectual. Privind o fotografie a acestuiala Emilia, Fred e surprins c un om ca Ladima poate s scrie unei astfel de femei vulgar i inferioar acestuia. Fred realizeaz c sub aspectul dezolant al lui Ladima se afl intelectualul superior i neineles, de aici interesul de a-l cunoate pe diverse ci. Citind scrisorile lui Ladima adresate Emiliei, Fred descoper uluit un cu totul alt om: omul acesta aa de grav, de bine crescvut i att de lipsit de orice famiiaritate, c se ridica in picioare la mas de team c musafirul venit s-i vorbeasc s nu cear loc s stea jos, a putut s fie atit de copilros. Fred descoper din scrisor, un Ladima sensibil, duios, naiv, indrgostit de o fiin idealizat, inchipuire a minii lui. Interveniile Emilie, vulgare i simpliste, exprimate cu voce tare demitizeaz profilul reieit din scrisori Emilia vorbete despre Ladima cu comptimire: O ducea ru, sracu, pentru c n-avea nici o slujb impi spunea cum era amnat mereu la gazete de azi pe mine. Pentru ea, el este un netot, cam aiurea, avea aerul unui profesor ncrit, de geografie, de provincie, i era ruine s ias cu el. Era ceva ridicol in silueta demodat ca o figur dintr-un catalog vechi, prfuit, a lui Ladima; demodat, arta ca un tat. Cauza tragediei lui Ladima este srcia el era obsedat de lipsa de bani. Din pricina srciei nu putea s mearg in aceeai lume cu femeia pe care o iubea atunci. Intelectual sensibil, Ladima este un poet recunoscut de unii ca genial (procurorul care ancheteaz sinuciderea il scoate unul dintre cei mai de seam poei ai notri, dela Eminescuncoace), ignorat de alii (Nae Gheroghidiu i Tnase Vasilescu il credeau un om de paie, pn cnd Ladima scrie un articol care i deranjeaz pe oamenii de afaceri) sau negat cu fermitate de alii (Ciobnoiu considera c n-avea talent Scria i el aa). Poet i gazetar la Veacul, de un curaj aspru, Ladima scria cu nfrigurare, cucerind interesul i atenia publicului. In scandalul iscat cu Nae Gheorghidiu pentru articolul care dezvluia afaceri

veroase, Ladima rspunde deschis, creznd in sinceritatea i moralitatea scrisului gazetresc: Eu sunt un om care scrie i dac nu scriu ceea ce gndesc, de ce s mai scriu? Nu pot altfel. i demisioneaz. Ladima nu poate scrie dou rnduri, dac nu vind dintr-o convingere adnc. Strbate aici insi concepia scriitorului, preocupat constant de problema intelectualului, a omului care gndete care are ceva de spus; el este un personaj inadaptabil. Sinuciderea lui Ladima este privit din mai multe motive: din cauza femeilor vulgare (Fred), din cauza doamnei T. (avocatul); pierderea credinei in Dumnezeu (Ciobnoiu); de mizerie (alii). Cele trei unghiuri prin care e conturat persoanjul apar la un moment dat simultan, dnd complexitate viziunii. Intelectual cinstit, cu principii oneste i ferme de via, de etic profesional, Ladima incearc s evadeze din mizeria existenei cotidiene, triete spiritual in alt lume, proiectndu-i visurile in via. El este un om cu o contiin puternic a propriei valori, care ia adesea forma orgoliului. Ca i tefan Gheorghidiu din roamnul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi, Ladima triete intens chinurile in propira-i contiin. El ii accept lucid destinul, se autoiluzioneaz, dar nu poate rezista. Pentru el existenaa e unicat. Ca i Gheorghidiu, Ladima i-a rupt axa sufleteasc fiind un nvins. Din orgoliu, i-a lsat bani in buzunar pentru a nu se crede c s-a sinucis din cauza mizeriei i o scriosare de dragoste ctre doamna T., femeie superioar, intr-un contrast total cu vulgara Emilia, dorind s confirme astfel principiile sale de via i dup moarte. Romanul Patul lui Procust constituie un loc de ntilnire intre contiina individual i cea colectiv, un spaiu in care derularea unei poveti declaneaz semnificaii legate de experiena general, iar dosarul de existena se transform in arhetip.