Fișa de lectură

1.Autorul:Liviu Rebreanu
2.Denumirea operei:Ion
3.Explică semnificația titlului c referire la continutul acesteia,în limita spațiului rezervat:Titlul
romanului social “Ion”, autorul căruia este Liviu Rebreanu prezintă sub aspect larg protagonistul
operei,Ion Pop Glanetaș,respectiv interacțiunea și impactul lui asupra societății,mai ales consătenilor
săi din Pripas.De asemenea intitularea romanului cu protagonistul operei dezvăluie semnificația
acestui personaj și importanța acestuia pentru anturajul textului.În special menționăm că autorul a
avut ca scop să-l înzestreze pe protagonist cu toate calitățile,dar și viciile pe care acesta le posedă și
le reprezintă în diverse scene a romanului,astfel oglindind în mare parte și pe cei care-l
înconjoară,cum ar fi unul din viciile lui Ion este cinismul și mercantilistul,care poate fi indentificat și
la așa personaje ca Vasile Baciu,Titu și Laura Herdelea,preotul Belciug și alții.
4. Expresiile care mi-au plăcut sunt: “Unde nu-i cap,nu-i spor” ; “Nu există pe lume nimic mai
prețios ca prietenia adevărată între un bărbat și o femeie”; “Numai cel ce-și poate păstra visurile în
ciuda cruzimilor vieții,numai acela nu va pierde încrederea niciodată”.
5. Mi-am îmbogățit vocabularul cu cuvinte: zăpușeala- căldură mare și înăbușitoare; arșiță,
zăduf, zăpuc.; picotește- a dormita, a moțăi.; prichiciu- prispa căminului sau hornului; șopron-
construcție (din scânduri) care servește drept adăpost pentru uneltele agricole, nutreț și vite;
șoproneață.; vâzdoage- plantă erbacee decorativă, cu tulpina erectă, cu frunze dințate pe margine și
cu flori galbene-portocalii, având un miros pătrunzător; țigăncușă; crăiță. ; jind- dorință mare pentru
ceva greu de obținut.; chiabur- (Țăran) înstărit, bogat.;cherchelit- (Ușor) amețit de băutură;
sinchisească- a-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne
indiferent; a se neliniști, a se îngrijora.; cășunat- care este pricinuit din senin, fără veste, fără
motivație evidentă.; holircă- rachiu; gorduna- colibă (mică); bocotan- om cu stare materială bună;
găzdoi; zadie- țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu
dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată peste poale, o parte în față și
cealaltă în spate.;avan- strașnic, grozav, cumplit; hiritisirile- felicitare.; cătrănit- amărât, supărat,
necăjit; sudălmi- înjurătură, ocară; nicovală- piesă de oțel sau de fontă care servește ca suport la
prelucrarea pieselor prin batere cu ciocanul; humă- nume popular al argilei întrebuințate la spoitul
caselor.; becisnic- (Om) necinstit; redingota- haină bărbătească, de obicei de culoare neagră, cu
poalele lungi, încheiată cu două rânduri de nasturi.; renegat- (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a
depărtat de patria, de credința ; bulendre- haină veche, ruptă și uzată.; plocon- ofrandă adusă
divinității; galeș- drăgăstos, duios; cadril-  dans de origine franceză, cu mișcare lentă, constând
dintr-un șir de figuri în cursul cărora partenerii se schimbă între ei.; infamie- ticăloșie, josnicie,
mârșăvie.
6. Personajele principale: Ion Pop Glanetașu; Zaharia Herdelea,;Titu Herdelea;Laura Herdelea.
Personaje secundare:d-na Maria Herdelea; preotul Briceag;Macedon Cercetașu;Florea
Tancu;Todosia(văduva lui Maxim Oprea);Ștefan Hotnog;Trifan Tătaru;Alexandru
Glanetașu;Simion Butonoiu;Cosma Ciocănaș;Savista Oloaga; Ana;Vasile
Baciu;Zenobia;Florica;George Bulbuc;Toma Bulbuc;Ghighi Herdelea;George Pintea;Avrum;Roza
Lang; Lucreția Dragu;avocatul Lendvay;Victor Grofșoru;Virginia Gherman;Zăgreanu.
7. Personajul Ana Baciu simbolizează suferință enormă din cauza maltratării excesive de la tatăl
său,Vasile Baciu,de soțul său Ion Glanetaș și de la soacra sa Zenobia.De asemenea, ea simbolizează
și lipsa de caracter,fiind manipulată cu ușurință atât de tatăl său cât și de soț,pe lângă factul că era
naivă din cauză faptului că s-a lăsat mințită de mrejele lui Ion,ea a dat dovadă de răbdare și
bărbăție,fiindcă nu de plângea nimănui,dar până la sfârșit aceasta și-a pus capăt zilelor sub presiunea
zilnică pe care o avuse.Deși Ana este prezentată ca un personaj specific secolului XIX-XX,aș spune
că în marea majoritate ea oglindește și situațiile ce se petrec cu femeile moderne din secolul
XXI,care având drepturi egale ca bărbații totuși se lasă maltratate și în prezent.
8. M-a impresionat momentul când familia învățătorului Herdelea observând suferințele Anei,îl
învinuiau pe Ion de cele întâmplate și îî propuneau să isprăvească prejudiciile pe care le-a creat
familiei Baciu,dar acesta confirmându-și vina și cunoscând toate cele trăite de Ana,radia o stare de
nepăsare,având ca scop propunerea personală a lui Vasile Baciu ceea ce ține nunta celor doi,scăpând
de rușinea fetei și respectiv predarea tuturor bogățiilor acestuia.Această scenă din operă în aspect
larg a prezentat ticăloșia și cât de materialist este că nici nu-i pasă de sentimentele și suferințele
altora.De asemenea,aceast fragment complet mi-a schimbat atitudinea pentru acest personaj și mi-a
creat o paralelă între acest personaj și unii oameni din zilele noastre.
9. Enumera elementele de epoca din operă. Romanul „Ion”, publicat de către Liviu Rebreanu în
perioada interbelică, reprezintă o capodoperă incontestabilă a literaturii române, acesta înfăţișând
într-o manieră realistă universul satului ardelenesc cuprins într-o controversie cu politica statului în
care este prezentă în mare parte influența ungară din primele decenii ale secolului al XX-lea.De
asemenea,autorul operei la sfârșitul romanului menționează perioada desfășurării acțiunilor,”Martie
1913-iulie 1920”.
10. Rezumatul operei.
Glasul pământului
Romanul începe cu descrierea drumului care duce către satul Pripas, la care se ajunge prin „șoseaua
ce vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul” până la Cluj, din care se desprinde „un drum alb mai
sus de Armadia” și după ce lasă Jidovița în urmă, „drumul urcă întâi anevoie până ce-și face loc
printre dealurile strâmtorate (...), apoi cotește brusc pe sub Râpile Dracului, ca să dea buzna în
Pripasul pitit într-o scrântitură de coline”. La intrarea în sat, „te întâmpină (...) o cruce strâmbă pe
care e răstignit un Hristos cu fața spălată de ploi și cu o cuniniță de flori veștede agățată de
picioare”. Imaginea este reluată simbolic nu numai în finalul romanului, ci și în desfășurarea
acțiunii, în scena licitației la care se vindeau mobilele învățătorului, sugerând destinul tragic al lui
Ion și al Anei, precum și viața tensionată și necazurile celorlalte personaje: Titu, Zaharia Herdelea,
Ioan Belciug, Vasile Baciu, George Bulbuc etc.
Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică, în care toți locuitorii satului Pripas se află adunați
la hora tradițională, în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea. Nu lipsesc nici fruntașii satului,
familia învățătorului Herdelea, preotul Belciug și „bocotanii” care cinstesc cu prezența lor
sărbătoarea. Hora este o pagină etnografică memorabilă prin jocul tradițional, vigoarea flăcăilor și
candoarea fetelor, prin lăuta țiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: „De tropotele
jucătorilor se hurducă pământul. Zecile de perechi bat someșana cu atâta pasiune, că potcoavele
flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se învâltorește, se așază în
straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală și de mulțumire”.
Lui Ion îi place Florica, dar Ana are pământ, așa că el îi face curte acesteia, spre disperarea lui
Vasile Baciu, tatăl Anei, care se ceartă cu Ion și-l face de râsul satului, spunându-i „sărăntoc”.
Alexandru Glanetașu, tatăl lui Ion, a risipit zestrea Zenobiei, care avusese avere când se măritase cu
el. Vasile Baciu, om vrednic al satului, se însurase tot pentru avere cu mama Anei, dar fiind harnic
sporise averea și se gândea să-i asigure fetei zestre atunci când se va mărita.
Ion, flăcău harnic și mândru, dar sărac o necinstește pe Ana și îl obligă astfel pe Vasile Baciu să i-o
dea de nevastă împreună cu o parte din pământuri. Obținând avere, Ion dobândește situație socială,
demnitate umană și satisfacerea propriului orgoliu.
În celălalt plan, familia învățătorului Herdelea are necazurile sale. Herdelea își zidise casa pe lotul
ce aparținea bisericii, cu învoirea preotului Belciug. Relațiile învățătorului cu preotul se degradează
cu timpul, de aceea Herdelea se teme că ar putea pierde toată agoniseala și i-ar rămâne familia pe
drumuri. Preotul Belciug, rămas văduv încă din primul an, are o personalitate puternică, este cel mai
respectat și temut om din sat, având o autoritate totală asupra întregii colectivități.
În sat, domină mentalitatea că oamenii sunt respectați dacă au oarecare agoniseală, fapt ce face ca
relațiile sociale să fie tensionate între „sărăntoci” și „bocotani”, între chibzuința rosturilor și
nechibzuința patimilor, ceea ce face să se dea în permanență o luptă aprigă pentru existență.
Destinele personajelor sunt determinate de această mentalitate, de faptul că familiile nu se
întemeiază pe sentimente, ci pe interese economice: „În societatea țărănească, femeia reprezintă
două brațe de lucru, o zestre și o producătoare de copii. Odată criza erotică trecută, ea încetează de a
mai însemna ceva pentru feminitate. Soarta Anei e mai rea, dar deosebită cu mult de a oricărei
femei, nu” (G. Călinescu). Bătută de tată și de soț, Ana, rămasă fără sprijin moral, dezorientată și
respinsă de toți, se spânzură. Florica, părăsită de Ion, se căsătorește cu George și se bucură de
norocul pe care îl are, deși îl iubea tot pe Ion.
Glasul iubirii
Căsătorit cu Ana și așezat la casa lui, Ion, din cauza firii lui pătimașe, nu se poate mulțumi cu averea
pe care o dobândise și râvnește la Florica. Sfârșitul lui Ion este năprasnic, fiind omorât de George
Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui, așadar Rebreanu propune pentru sfârșitul
pătimașului Ion o crimă pasională.
Finalul romanului surprinde satul adunat la sărbătoarea sfințirii noii biserici, descrie drumul care
iese din satul Pripas, viața urmându-și cursul firesc: „Pripasul de-abia își mai arăta câteva case. Doar
turnul cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde, iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcoros.
(...) Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au
luat locul. (...) Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se
pierde în șoseaua cea mare și fără început ...”.