Caracterizare Allan

Allan este un tânăr inginer englez, sosit din Calcutta. După o

perioadă de spitalizare, în convalescență fiind, Allan este invitat în
casa inginerului Narendra Sen, unde are prilejul de a o întâlni pe
Maitreyi, fiica acestuia, în vârstă de numai 16 ani.
Experiența trăită de acest tânăr în India este una totală: spirituală,
intelectuală și erotică.
Prin Maitreyi, Allan descoperă dragostea și prin dragoste pătrunde
în sufletul Indiei.
Allan reprezintă tipul europeanului lucid, caracterizat, în primul rând,
printr-o extraordinară dorință de cunoaștere, care, de altfel, a și stat
la baza apropierii dintre el și Maitreyi: “Aș vrea să mărturisesc de la
început și răspicat că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele
dintâi luni petrecute în tovărășia Maitreyiei. Mă ispitea mai mult
faptul ei, ceea ce era sigilat și fasciant în viața ei.”
La începutul relației sale cu Maitreyi, Allan se dovedește a fi un
observator rece, lucid: “Maitreyi mi se pare mândră și
disprețuitoare.” Allan o analizează pe tânără din toate punctele de
vedere, punându-și tot felul de întrebări cu privire la ea: “Mă
întrebam, mai ales, dacă e stupidă ca celelalte fete sau dacă e,
într-adevăr, simplă ca o primitivă, așa cum îmi închipuiam eu că sunt
indienele.” Încetul cu încetul, Allan se simte tot mai atras de
Maitreyi, de tot ceea ce era miraculous în ființa ei: “Intimitatea
aceasta cu o indiancă e ceva nemaipomenit. Nici eu nu știam cum
s-o sfârși. Mă tulbură, mă fascinează, dar nu sunt îndrăgostit. Mă
amuz numai.”
Chiar și atunci când are dovada deplina a iubirii pe care i-o poartă
lui Maitreyi, Allan continua să-și pună întrebări, să fie suspicios cu
privire la autenticitatea sentimentelor ei: “Oare Maitreyi n-a
reacționat ca o hipnotizată, ca un automat, de când m-a sărutat
întâia oară? Și spontaneitatea, vastitatea dragostei ei față de mine
nu sunt oare simple căderi, acte determinate de conștiința ei
barbară, superstițioasă?”
Momentul despărțirii de Maitreyi, impusă de tatăl acesteia, este
dureros, în ciuda suferinței, Allan respinge gândul sinuciderii,
realizând ridicolul unei asemenea decizii.
Pe Allan îl caracterizează aceeași luciditate și obsesie a autoanalizei
care îi însuflețea pe eroii lui Camil Petrescu. Tot timpul el analizează
și se analizează cu luciditate, cântărește fiecare gest al frumoasei și
fasciantei Maitreyi, formulează ipoteze și își cenzurează trăirile.
Allan transformă experiența erotică într-o experiență a cunoașterii.