Caracterizare Maitreyi

De Mircea Eliade

Maitreyi, eroina romanului cu același nume scris de Mircea Eliade, cel mai exotic
personaj feminin din literatura romana simbolizează misterul feminității. Cel mal reușit
portret al tinerei este realizat de Pompiliu Constantinescu într-un studiu asupra romanului,
care dateaza din 1933, anul apariției cărții: „în centrul romanului este fără îndoială figura
imateriala și totuși de o prezență carnală atât de vie a Maitreyiei. Ființă umană și aspirație
metafizică, naivitate animală si trcere lunară printre nori diafani, ingenuitate și rafinament,
pudicitate și îndrăzneală impetuoasă, pachet de senzații forte si prelungire de vis magic,
consumare de simțuri si ecou de adorație magică [ ...]. Maitreyi este o femeie si un mit; este
mai ales  un simbol al sacrificiului in iubire, trăind cu o intensitate si un farmec de substanță
tare, aromitoare ca însăși parfumurile orientale”.
Portretul fetei este realizat in întregime din perspectiva subiectiva a personajului-
narator, Allan, care se îndrăgostește treptat de ea. Opiniile asupra tinerei bengaleze, felul în
care Allan o percepe variază în funcție de stările si sentimentele îndrăgostitului, care sunt,
prin excelență, schimbătoare (mai întâi își neagă sentimentele față de Maitreyi, apoi
recunoaște ca fata îl tulbură si îl fascinează, dar crede că nu este îndrăgostit de ea și că doar
îl amuză jocurile ei, pentru ca în cele din urmă să realizeze ca o iubește). În plus, europeanul
Allan este fascinat si de mentalitatea indiană, pe care nu o cunoaște și care îl farmecă prin
ineditul ei: 'Maitreyi este o adolescentă (are 17 ani) în care zace o senzualitate rafinată
laolaltă cu o inocență derutantă pentru europeanul raționalist Allan, obișnuit cu alt
comportament.
Allan este un tânăr inginer englez care, atras de exotismul Indiei si dornic de a-și face
o cariera, se angajează la o societate de canalizare a deltei în Calcutta. Rațional si
lucid, tânărul este interesat în primul rând să avanseze din punct de vedere profesional, să
fie liber, să experimenteze și să nu se implice într-o relație de iubire. De aceea, reacțiile lui
inițiale față de Maitreyi, de care simte ca ar putea fi atras, sunt defensive.
Când o vede pentru întâia oara, in timp ce alegea cărți pentru vacanța de Crăciun
împreună cu tatal ei, Allan nu este impresionat de Maitreyi, ba dimpotrivă, adolescenta
bengaleză i se pare chiar „urâtă - cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele cărnoase si
răsfrânte, cu sanii puternici, de fecioară bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in
copt” (caracterizare directa).
Această primă impresie a englezului se modifică într-o oarecare măsură în momentul
în care merge împreună cu un prieten ziarist francez, Lucien Metz, care scria o carte despre
India, la o cina in casa familiei Sen: „Maitreyi mi s-a părut atunci mult mai frumoasă,
in sari de culoarea ceaiului palid, cu papucii albi cusuți in argint, cu șalul asemenea cireșelor
galbene si buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roșii creau parcă o
viață și mai puțin umană în acest trup înfășurat si totuși transparent, care trăia, s-ar fi spus,
prin miracol, nu prin biologie” (caracterizare directa). Ba mai mult, râsul Maitreyiei- „un râs
nestavilit, contagios, un râs de femeie si de copil in același timp” - il fascinează pe Allan.
Când se îmbolnăvește de malarie, iar Maitreyi vine să-l viziteze la spital împreună cu
tatăl ei, Allan se simte tulburat in prezența fetei, deși nu-și explicală motivul acestei reacții,
mai ales că nu crede ca ea ar avea ceva deosebit, care să-l atragă.
Caracterizarea indirecta a fetei se constituie treptat, din faptele, gesturile si cuvintele
ei, pe măsură ce Allan se îndrăgostește. După ce se muta însă in casa lui Sen, Allan începe să
ia lecții de bengaleză de la Maitreyi, iar el o învață in schimb franceză. Treptat, tânărul englez
este fascinat de viața bengalezilor, dar si de complexitatea sufletului Maitreyiei, dupa cum el
însuși afirmă:. ,,Aș vrea să mărturisesc de la început si răspicat că niciodată nu m-am gândit
la dragoste în cele dintâi luni petrecute in tovărășia Maitreyiei. Mă ispitea mai mult faptul ei,
ceea ce era sigilat si fascinant in viața ei. Daca mă gândeam adesea la Maitreyi, dacă în
jurnalul meu din acel timp se găsesc notate o seama din cuvintele și întâmplările ei, dacă mai
ales, mă turbura și mă neliniștea - aceasta se datora straniului si neînțelesului din ochii, din
răspunsurile, din râsul ei. Dar aș minți daca n-as spune ca intreaga mea viață din
Bhowanipore - nu numai fata - mi se părea miraculoasă si ireaIă.”
Cu siguranță că tanara are o anumită complexitate, dar ea capătă un plus de
profunzime in mintea îndrăgostitului Allan, dupa cum rezultă din notațiile existente in
jurnalul lui: ,,Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la
răzvrătire; fermecătoare in sensul magic al cuvântului.” sau ,,[ ] Fără îndoială, e cea mai
talentată si mai enigmatica fata din cate am cunoscut. '
 Relația dintre Maitreyi și Allan

Relația dintre cele două personaje este una complexă, care se schimbă complet de-a
lungul romanului, fiecare simțind o varietate de emoții față de celălalt.

În acest roman se pot distinge două momente cheie în relația dintre cei doi și anume
înaintea poveștii de dragoste și după. Când Allan, ajunge să o vadă pentru prima dată pe
Maitreyi acesta nu crede mare lucru despre ea, ba chiar o consideră urâtă „cu ochii ei prea
mari și prea negrii, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici de fecioară bengaleză
crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt”. Devine apoi curios pentru că „nu izbutea să
înțelegă ce taine ascunde făptura aceasta”. Astfel, ea este pentru el tot mai fermecătoare.

În timp, ea devine un arhetip al iubirii profunde pătimașe, o amantă perfectă, dar și

un simbol al feminității. Asemenea lui Allan, trece printr-o inițiere în conceptul „dragoste
adevărată”, fiind un simbol literar al iubirii.

Iubirea între ei se conturează treptat, iar participarea celor doi este egală, de aceea ei
ajung la iubirea ideală. Deși este dornică de a-și revărsa iubirea asupra cuiva, când Allan îi
declara iubire, Maitreyi răspunde că el nu reprezintă pentru ea decât „un scump prieten”.
Din această întamplare reiese confuzia între prietenie și iubire. Iubirea sporește în
intensitate, astfel că tinerii se logodesc, având ca martori cerul și pământul.

Despărțită și izolată în mod brutal de Allan de către Narendra Sen, Maitreyi ajunge la
gesturi disperate, din dorința de a fi din nou alături de omul iubit. Cauza despărțirii era faptul
că familia lui Maitreyi nu a putut să înțeleagă intensitatea iubirii dintre cei doi. Astfel
Maitreyi devine o victimă a familiei sale, respectiv a tatălui său. Prin această despărțire,
Narendra Sen distruge nu numai o iubire, ci și un suflet pur, care pierde speranța de a mai
iubi vreodată.