Fisa de lucru-Titu Maiorescu

Michnea Raluca

Exercitii pg 153
1. Încă din începutul studiului său critic, Titu Maiorescu fixează creația eminesciană sub semnul geniului. Prezintă
argumentele pe care le aduce criticul.
"Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut, care era prea puternic în a sa proprie ființă încât să-l fi abătut vreun
contact cu lumea de la drumul său firesc."
"Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa de covârșitoare inteligență"
2. Precizează atributele personalității lui Mihai Eminescu în viziunea lui Maiorescu.
Atributele personalității lui Eminescu sunt: inteligența, memoria, modestia, pesimismul, indiferența.
3. Sintetizează explicația maioresciană cu privire la mizeria în care a trăit Eminescu.
După spusele lui Maiorescu, poetul nu era interesat de înfățișarea sa "soarta externă a persoanei sale ca persoană
îi erau indiferente", nepreocupându-l condițiile în care trăia "Grijile existenței nu l-au cuprins niciodată în vremea
puterii lui intelectuale".
4. Precizează concepția lui Eminescu legată de indiferența la onoruri sau premii.
Poetul nu-și publica niciodată singur creațiile "unul sau altul din noi trebuia să-i ia manuscrisul din mână și să-l dea
la Convorbiri literare",mulțumindu-se cu aprecierea apropiațiilor lui "se mulțumea cu emoțiunea estetică a unui mic
cerc de amici".Totodată acesta se împotrivea oricărui premiu câștigat "Dar când a fost vorba să i se ofere o distincție
onorifică,un bene-merenti sau nu stiu ce altă decorație, el s-a împotrivit cu energie.".
5. Explică natura pesimismului eminescian.Este oare acest sentiment legat de viața pe care a dus-o Eminescu?
Eminescu nu era un egoist care se plângea și era nemulțumit cu soarta sa ci era foarte melancolic, acest lucru
observându-se în poeziile "Melancolie","Floare albastră". Eu consider că acest sentiment este legat de viața pe care a
dus-o deoarece acesta pare să nu fi fost îndeajuns de iubit în felul la care visa el, o iubire abstractă, în care ideile lui
rațtionale sunt valorificate.
6. În domeniul dragostei, atitudinea lui Eminescu față de femeia iubită este una particulară. Prin ce se caracterizează
aceasta?
Poetul are o atitudine de geniu față de persoana iubită, lăsând o urmă de superioritate (poezia "Floare
albastră",versul "Ah! zise mititica"). Eminescu nu se lăsa atras în totaliate de nici o femeie "nici o individualitate
femeiască nu-l putea captiva și ținea cu desăvârșire în mărginirea ei".
7. Arată unde își găsește Mihai Eminescu refugiul.
Când femeia iubită îl părăsea acesta se refugia în lumea lui "lumea cugetării și a poeziei".
8. Care sunt argumentele lui Maiorescu care susțin faptul că Eminescu este un om al timpului modern.
Poetul este un om al timpului modern deoarece citește și studiază opere însemnate din literatura antică și
modernă. Acesta este "Cunoscător al filozofiei, în special a lui Platon, Kant și Schopenhauer", studiază credințele
religioase "mai ales al celei creștine și budaiste" și analizează operele poetice din toate timpurile.
9. Comentează considerația critică despre ființa lui Eminescu: "Poetul e din naștere, fără îndoială".
Această considerație critică sugerează faptul că Mihai Eminescu are un har din naștere și anume de a fi poet
deoarece toate informațiile dobândite "întrupează profunda lui emoțiune asupra începuturilor lumii, asupra vieței
omului, asupra soartei poporului român.".
10.Care este motivația criticului cu privire la ideea că Eminescu nu rămâne o voce individuală care se exprimă numai
pe sine?
Poeziile lui Eminescu sunt cu adevărat subiective deoarece "trec peste marginea lirismului individual și
îmbrățișează și reprezintă un simțământ național sau umanitar". Cititorii se regăsesc în emoțiile transmise de poet
"deșteptând răsunetul în inima lor".

Citate
1.Secvența "Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut, care era prea puternic în a sa proprie ființă încât să-l fi
abătut vreun contact cu lumea de la drumul său firesc" accentuează faptul că personalitatea inteligentă a lui
Eminescu nu poate fi schimbată de factorii externi precum o avere mai mare, o poziție mai înaltă în ierarhia statului
deoarece acesta nu pune accentul pe lucruri materiale.
2.Fragmentul "Dar când a fost vorba să i se confere o distincție onorifică, un bene-mereti sau nu știu ce altă
decorație, el s-a împotrivit cu energie." pune în evidență modestia lui Eminescu. Acesta se mulțumea doar cu
aprecierile prietenilor lui, el niciodată nu-și publica lucrările.
3.Secvența "nu-l puteai prinde pe Eminescu cu interesele care ademenesc pe cei mai multi oameni. Luxul stării
materiale, ambiția, iubirea de glorie nu au fost în nici un grad obiectul preocupărilor sale." Sugerează gândirea
înțeleaptă a poetului. Acesta nu pune accentul pe bogățiile materiale ci pe bogățiile sufletești. Acesta era preocupat
de îngrijirea sufletului nu de îngrijirea sa exterioară.
4.Fragmentul "Eminescu, din punct de vedere al egoismului cel mai nepăsător om ce și-l poate închipui cineva,
precum nu putea fi atins de un simțământ prea intensiv al fericirii, nu putea fi nici expus la o prea mare nefericire"
prezintă firea unică a poetului. Acesta nu se lăsa distras de fericire, o accepta și se bucura de ea cu limită totodată nu
se lăsa doborât de nefericire, lăsând impresia că este un egoist.
5.Secvența "Și ei au simțit în felul lor ceea ce a simțit Eminescu, în emoțiunea lui își regăsesc emoțiunea lor,numai că
el îi rezumă pe toți" sugerează faptul că poeziile acestuia trec peste lirismul individual, axându-se pe exprimarea
sentimentelor față de viața omului și a soartei poporului roman.