Fantana dintre plopi - "Mihail Sadoveanu" 15 Tema, structura, compozitie si limbaj intr-un text narativ de Mihail Sadoveanu 16 Particularitati

de constructie a unui personaj dintr-un text narativ studiat 12 Tema iubirii intr-un text narativ studiat FNTNA DINTRE PLOPI povestire n ram - de Mihail Sadoveanu Povestirea este o naratiune in care atentia nu se focalizeaza asupra personajului ci asupra atmosferei, ori asupra intamplarilor. Faptele sunt relatate d.p.d.v. al unui narator care este martor sau participant la evenimentul povestit. Principalele caracteristici ale povestirii: 1. oralitatea: naratiunea se face la persoana I; se creaza aparenta de dialog intre narrator si receptor (aparenta de interpelare a lectorilor); 2. ceremonialul: dialogul este intretinut de un sistem de conventii (pretextul care declanseaza povestirea, formulele de adresare ect.); 3. atmosfera: contextual stimuleaza si alimenteaza asteptarea, sunt regizate tensiunea, suspansul etc. Povestirea Fantana dintre plopi face parte din romanul lui M. Sadoveanu Hanu Ancutei, realizat prin tehnica povestirii in rama (prin procedeul insertiei, se include o povestire in interiorul alteia) sau a povestirii in povestire (un personaj al naratiunii principale intrerupe firul actiunii printr-o istorisire proprie, preluand astfel rolul de narator). Hanu Ancutei se constituie din noua povestiri (Iapa lui Voda, Haralambie, Balaurul, Fantana dintre Plopi, Cealalta Ancuta, Judet al sarmanilor, Negustor lipscan, Orb sarac, Istorisirea Zahariei fantanarul), spuse de naratori diferiti, a zecea povestire fiind cea care le incadreaza pe cele noua, adica rama. Tema Fantana dintre plopi are ca tema iubirea tragica a capitanului de mazili Niculai Isac, devenit acum personaj narator. Acesta evoca o intamplare trista, traita in tinerete. Astfel, intr-o toamna, Niculai Isac pe drumurile sale prin tinutul Sucevei, face un popas la Hanu Ancutei, pentru a se ospata si pentru a se odihni. In timp ce se plimba pe malul raului Moldova, intalneste un grup de tigani, in care il remarca pe batranul Hasanache si pe frumoasa tigancusa Marga. Capitanul le da celor doi cate un ban de argint, dupa care, a doua zi, fata il cauta, pentru a ii arata pantofi pe care si ia cumparat cu banii primiti. "Fatana dintre plopi " face parte din volumul "Hanu-Ancuei" de Mihail Sadoveanu i este o povestire n ram, deoarece ntmplrile evocate se petrecuser demult, tot pe aceste meleaguri, pe vremea celeilalte Ancue. Prin urmare, timpul narativ se situeaz ntr-un plan al trecutului, spaiul narativ este un loc comun, iar relatarea mbrac forma evocrii. Rezumat in spatiul protector al hanului, poposesc calatori din Moldova si din afara ei, dornici nu doar sa se odihneasca si sa se ospateze din bucatele alese ale Ancutei, ci si sa povesteasca intamplari deosebite, pe care le-au trait direct sau la care au fost martori. in acest cadru legendar, oamenii se pretuiesc dupa rostirea memorabila a unei istorisiri iesite din comun: Cine le spune mai frumos, acela are lauda mai mare. 1

 povestitorul mo Leonte reuise s-i impresioneze puternic cu povestea balaurului In lumina "soarelui auriu", oaspeii de la hanul Ancuei zresc pe drumul pustiu un clre care poposete i el la han. brbatul avea o nfiare stranie mai ales din cauza ochiului drept care sttea "stns i nchis". Comisul Ioni, personaj comun tuturor povestirilor din volum, l ntmpin cu bucurie, recunoscnd n drumeul singuratic pe Neculai Isac, "cpitan de mazli". Ancua o auzise pe mama ei vorbind despre acest cpitan, pe care "erau s-l omoare nite igani", o "poveste nfricoat", pe care nu o mai inea minte. la hanul Ancuei se desfasoara acelasi ritual in toate cele nou povestiri: Ancua i aduce oaspetelui "un cofiel plin" i o "ulcic nou", lutarii veniser mai aproape, "sunnd din strune", iar comisul Ioni l invit "s cinstim cu domnia ta o ulcic de vin nou" i-l roag s le povesteasc "ntmplarea de demult". Neculai Isac accept s bea vinul, care este bun n tovrie, numai "dragostea cere singurtate". Perspectiva narativ este aceea de narator-personaj, deoarece el se afl n centrul evenimentelor, lui i se ntmplase nenorocirea de a-i pierde un ochi. Aciunea scoate n eviden nu att personajul, ci mai ales situaia i ntmplrile narate la persoana I. Povestirea cpitanului Isac este o idil, iar ntmplrile avuseser loc n tineree, cu douzeci i cinci de ani nainte, cnd flcului i plcea s cutreiere Moldova, spre disperarea mamei sale, care ddea leturghii la biseric pentru ca el s se liniteasc de pe drumuri i s se nsoare. Perspectiva temporal este ntoarcerea n trecut, iar mprejurimile hanului ca loc comun compun perspectiva spaial Actiunea din povestire avusese loc ntr-o toamn, tot pe vremea celeilalte Ancue (timp narativ) , pe cnd ducea antale (butoaie) cu vinuri la Suceava, poposise la han i era "bezmetic i singur ca un cuc" pentru c l prsise iubita ntr-o smbt Neculai mergea ngndurat pe drumul spre Suceava, cnd, pe malul unei grle vede, n mijlocul unei cete de igani, "o fetican de optsprezece ani", cu o fust roie, care l tulbur peste msur Tigncua, Marga, este certat de un igan mai btrn, pentru c prea se uita int la boier i nu se cdea o astfel de obrznicie. Neculai le arunc fiecruia cte un bnu de argint apoi pleac la han. A doua zi, Neculai o ntlnete pe igncua Marga la "fntna dintre plopi", care-l atepta s-i mulumeasc pentru bnuul de argint, de care-i cumprase nite ciuboele. Neculai i-a continuat drumul spre Pacani, urmat de cinele lui credincios, Lupei, dar gndurile i erau la frumoasa iganc. Dup ce i-a terminat treburile, n miez de noapte, s-a ndreptat spre hanul Ancuei ns l-a ocolit i s-a dus direct la "fntna cu patru plopi", unde a gsit-o, ateptndu-l, pe frumoasa iganc. Neculai promite fetei c i va aduce "o scurteic de vulpe" de la Pacani, iar ea i spune c o s-l atepte cu nerbdare "-am s mor lng fntn dac nu vii!". La Pacani, Neculai vinde bine "antalele de vin", cumpr "o blni cu faa de postav ro", cu gndul la plcerea pe care o va vedea n ochii igncuei i se ntoarce spre hanul Ancuei, cu intenia de a se opri mai nti la fntn. Cadrul este romantic, atmosfera de vraj pentru ntlnirea erotic Marga i destinuie c unchiul Hasanache o pusese s-l atrag n locul acesta pustiu, pentru ca el, mpreun cu cei doi frai mai mici, Dimachi i Turcu, s-i fure calul i banii pe care-i avea asupra lui. Ea se temea c va fi njunghiat dac ei i vor da seama c i-a trdat, dar "mi-eti drag" i "de-acuma nainte nu-mi mai pas". Cu glasul ncrcat de groaz, Marga l ndeamn 2

s fug, dndu-i seama c iganii o auziser c-l prevenise. Neculai s-a aruncat pe cal, cinele Lupei se lupta n tufe cu ceva, iar iganii rcneau aruncnd cu prjini n el. Tnrul, czut de pe cal i simind "o lovitur de fier ascuit la coada ochiului drept", trage cu pistolul, nimerindu-l pe un igan ntre ochi, n timp ce Lupei "rupea pe cellalt". Ochiul drept i era plin de snge, dar cu ochiul teafr zrete lumina hanului i ncepe s strige cu disperare. Cei aflai la han au ieit cu fclii i au pornit cu toii spre fntna unde se ntlnise Neculai cu Marga iganca Pe colacul fntnii "lucea snge proaspt", semn c iganii omorser fata i o aruncaser n fntn. Din ochiul lui Neculai Isac, sngele "se prelingea prin musti i-mi intra n gur. i parc gustam din sngele mprtiat pe colacul fntnii". Asculttorii acestei istorisiri groaznice rmseser "tcui i mhnii Cpitanul Neculai "sta mpovrat n locul lui, neclintit i cu capul plecat", iar ochiul "cel viu, mare i neguros, privea int n jos n neagra fntn a trecutului". Abia pe nserat, cnd s-a aprins din nou focul, cpitanul Isac a prins pe Ancua de mn i a cerut pentru toi oaspeii "vin vechi n oale nou".

Instantele comunicarii narative: 1) Autor: autorul este cel care creeaza opera; autorul isi alege modalitatile de exprimare, tehnicile narative, persoanele narative carora le atribuie roluri, precum si naratorul, care este purtatorul sau de cuvant; autorul este o instanta extradiegetica= care realizeaza rama exterioara, naratiunea ampla in interiorul careia sunt incluse toate povestirile volumului; autorul se adreseaza lectorilor concret; autorului i se subordoneaza celelalte instante narative. 2) Narator: naratorul este vocea autorului; este o instanta intradiegetica; nareaza evenimentele in povestirea inclusa, situata la un al doilea nivel; naratorul e utilizat in enuntarea de mesaje; lui i se subordoneaza personajele; in proza obiectiva naratorul este obiectiv, impartial, omniscient, omniprezent si nareaza la pers a III-a (pictoriala) in proza subiectiva este subiectiv, stie atat cat stie personajul si nareaza la pers I In ceea ce priveste relatia dintre instantele comunicarii narative, tehnica povestirii in rama presupune duplicarea instantei narative. Astfel, exista un povestitor al naratiunii cadru o care asista ca martor la seara de la han o devine ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori o nareaza la persoana I o este purtatorul de cuvant al autorului (instante intradiegetice) Capitanul Neculai Isac o devine din personaj ascultator, personaj narator, in momentul in care povesteste tragica intamplare traita in tinerete 3

o relateaza la persoana I o relateaza din perspectiva tanarului nestiutor, dar prezentarea faptelor este insotita de o analiza a acestora din perspectiva maturului. Relatia dintre personajul narator si ascultatori o este o legatura stransa, in dialog utilizandu-se atat persoana I cat si persoana a II-a o naratorul se adreseaza ascultatorilor, le solicita atentia implicandu-i in actul naratiei: domnilor si fratilor ascultati ce mi sa intamplat iar ascultatorii cu care noi lectorii ne identificam, intervin, in final, cu intrebari si cu comentarii. In ceeace priveste spatiul si cadrul povestirii Cele trei niveluri ale timpului narativ sunt: timpul povestirii, adica al naratorului anonim, care evoca toamna aurie; timpul povestit, al toamnei aurii cand se povestesc intamplarile; timpul evocat, al celeilalte Ancute). Asadar autorul foloseste procedeul insertiei sau al povestirii in urma, iar cele doua planuri ale naratiunii alterneaza. Particularitile limbajului artistic const n mbinarea epicului cu liricul, a povestirii cu geniul su poetic . George Clinescu: Sadoveanu a creat o limb limpede, armonioas i pur, n care se mpletete graiul popular al ranilor cu fraza vechilor cronici arhaismele ( arnut) i regionalismele (testemel, tipsie, scurteic) sunt folosite cu naturalee de ctre personajele povestirilor. Scriitorul ramane fidel declaraiei sale din discursul rostit la Academie, aceea c "ranul romn a fost principalul meu erou". Figurile de stil apar cu moderaie, dnd astfel stilului sobrietate. Metafora lipsete aproape de tot, iar epitetele au rol caracterizator, particulariznd trsturi ale personajelor. Prin eufonie(succesiune armonioas de vocale i de consoane, care are drept efect o impresie acustic plcut), muzicalitatea frazelor si oralitatea exprimrii Sadoveanu creeaz triri tulburtoare n sufletele asculttorilor. Naratiune si evocarea: pentru a crea atmosfera propice povestirii; Descrierea: pentru accentuarea atmosferei de legenda Oralitatea exprimarii prin utilizarea o dialogului o constructii exclamative si interogative (Nu esti domnia ta prietenul meu Neculai Isac, capitan de mazili?) o interjectii o constructii in vocativ ( asculta ce mi s-a intamplat ) o limbaj popular (singur ca un cuc), arhaic (mazili) regional (buiac, imas) etc.