Povestirea – Fântâna dintre plopi de M.

Sadoveanu

Povestirea este o naratiune subiectivizata în care relatarea este facuta din

unghiul povestitorului, implicat ca martor, ca participant sau doar ca mesager al
intamplarii si care se limiteaza la nararea unui singur fapt epic.
Povestirea „Fântana dintre plopi” face parte din volumul Hanu Ancutei de
M. Sadoveanu, publicat in 1928 si numit si „capodopera de la răscruce”. Volumul
cuprinde noua povestiri inserate într-o naratiune cadru dupa tehnica povestiriiîn
ramă. Acest procedeu presupune dublarea instantei narative. Astfel exista un
narator al naratiunii-cadru care este martor la seara der la han si ascultator al
fiecarei dintre cele noua povestiri. Naratiunea-cadru este rasfirata de-a lungul
intregului text. Incipitul ei fixeaza coordonatele spatio-temporale, cadrul intalnirii
povestitorilor: „intr-o toamna aurie” la hanu Ancutei. Timpul si spatiul povestirii
sun magice, mitice. Asezat la răscruce de drumuri, hanul este un loc de popas si de
petrecere, un spatiu protector ca o cetate, un loc de intalnire al mai multor destine,
un fel de centru al lumii.
Fântâna dintre plopieste a patra povestire a volumului si are ca tema
iubirea cu final tragic. Personajul -narator este capitanul de mazili, Neculai
Isac. Naratiunea se face la pers I, focalizarea interna, capitanul relatând o
intamplare traita in tinerete, in urma cu peste 25 de ani.
Povestirea presupune o atmosfera propice spunerii, un ritual prin care se
capteaza atentia ascultatorilor/cititorului. Aceasta atmosfera reuneste mai multe
elemente precum: registrul nocturn, toposul magic al hanului, focul, vinul, cantecul
lautarilor.
In povestire se relatează un singur fapt epic. Actiunea se deruleaza
alert si se structureaza in momentele subiectului. Intr-o toamna, Neculai Isac duce
vinuri in tinutul Sucevei si poposeste la Hanu Ancutei. Plimbandu-se pe malul
raului Moldova, intalneste un grup de tigani care se scalda. E intampinat de
Hasanache, un batran cersetor, si o cunoaste pe Marga, o tigancusa de optsprezece
ani.Rapit de frumusetea fetei, Neculai le da celor doi cate un ban de argint. Fata il
cauta la han a doua zi pt a-i arata ciubotelele cumparate cu banul primit. Cei doi
petrec o noapte la fantana dintrre plopi si-si promit o noua intalnire dupa
intoarcerea lui de la Pascani, unde trebuia sa-si vanda marfa. Aceasta intalnire are
insa un final treagic. Indragostita, fata ii marturiseste ca Hasanache o trimisese sa-l
seduca, planul tiganilor fiind sa-l omoare si sa-i ia banii. Fata il avertizeaza asupra
pericolului ,desi e constienta ca o vor omori pt tradare. Tanarul scapa cu viata,
fugind, dar o prajina aruncata de urmaritori il lasa fara un ochi. Revine la fantana
dintre plopi unde sangele de pe gura fantanii ii arata ca fata fusese ucisa cu cruzime
si aruncata in fantana.
 Verosimilitatea naratiunii este data de nararea la pers I, dar si o de legatura
dintre povestitor si ascultatori, carora li se adreseaza direct.
In povestire accentul cade pe relatarea evenimentelor si nu asupra
personajelor. Personajele nu sunt numeroase si sunt prezentatein date succinte,
prin portrete abia schitate sau subiective. Tanarul Neculai Isac are defectele
specifice varstei: lipsa experientei de viata care il face sa nu vada capcana care i se
pregateste. Trasaturile sale reies mai ales din caracterizarea indirecta, din fapte,
gesturi, limbaj.Eroina povestii tragice este Marga. Persj romantic, ea actioneaza in
situatii exceptionale. Initial umila si demna de dispret, se dovedeste capabila de
gestul nobil al sacrificiului din iubire. Fapta ei o plaseaza in plan moral superior
tanarului nechibzuit. Ea este caracterizat direct de persj-narator: „obrazul ei era
copilaresc, dar nasul arcuit, cu nari largi si ochii iuti ma tulburara”. Restul
trasaturilor reies din caracterizarea indirecta.
Limbajul artistic sadovenian este expresiv prin prezenta elementelor de limbaj
popular, regional, arhaic( imas,mazili).
În concluzie, Fantana dintre plopi este o povestire pt ca este o naratiune
subiectivizata in care naratorul este si personaj, care se limiteaza la nararea unui
singur fapt epic, o poveste de dragoste din trecut. Povestirea evoca un plan trecut si
pune accent pe intamplari ,si nu pe personaje.