Povestirea este o specie de mica intindere a genului epic , in versuri sau proza, care se rezuma la nararea unui singur

eveniment ,cu un numar redus de personaje. Aceasta este caracterizata de naratiune subiectiva, in care nu se focalizeaza asupra personajului, ca in nuvela,ci asupra atmosferei, intamplarilor care au, de regula, caracter neobisnuit si sunt prezentate cronologic, urmarind un singur fir epic. Un tip aparte de povestire este reprezentat de povestirea in rama , modalitate de origine orientala(1001 nopti) , prezenta si in literatura europeana (Decameronul lui Boccacio), prin care una sau mai multe naratiuni mai scurte , de sine-statatoare sunt cuprinse intr-una mai ampla,care sa le cuprinda in aceeasi atmosfera epica. In literatura romana cel mai bun exemplu al unui astfel de volum de povestiri este HanuAncutei aparut in 1928 si subintitulat roman datorita numarului de povestiri si temelor diverse abordate . Acest ciclu narativ se compune din noua povestiri(Iapa lui Voda, Haralambie, Balaurul, Fantana dintre Plopi, Cealalta Ancuta, Judet al sarmanilor, Negustor lipscan, Orb sarac, Istorisirea Zahariei fantanarul), spuse de naratori diferiti, a zecea povestire fiind cea care le incadreaza pe cele noua, adica rama. Povestirea Fantana dintre plopi face parte din volumul Hanu Ancutei de Mihai Sadoveanu. Opera are forma povestirii in raman deoarece noua naratiuni de sine statatoare sunt incadrate intr-o alta naratiune, prin procedeul insertiei, care utilizeaza formule specifice. Naratiunea cadru este rasfirata de-a lungul intregului text si include cele noua povestiri. Incipitul ei fixeaza coordonatele spatio-temporale, cadrul intalnirii povestitorilor, intr-o toamna aurie, la Hanu Ancutei. Interesul ascultatorilor este sustinut intre povestiri de promisiunea comusului Ionita de a spune o poveste cum n-am mai auzit, promisiune neonorata pana in final, ceea ce sugereaza faptul ca povestea povestilor este aceea niciodata rostita si ca se acorda tacerii vcaloarea absoluta a misterului inaccesibil. Timpul povestirii este magic, pentru ca reconstituie prin forta cuvantului o lume si sta sub semnul varstei de aur. Cele trei niveluri ale timpului narativ sunt: timpul povestirii/al naratorului anonim, care evoca nostalgic toamna aurie a tineretii sale, timpul povestit/ al toamnei aurii cand se spun toate povestirile si timpul evocat, al celeilalte Ancute. Spatiul povestirii are valoare mitica, imagine a paradisului pierdut. Belsugul roadelor face posibila intalnirea calatorilor intr-un spatiu unic. Asezat la rascruce de drumuri ( destine ), hanul este un loc de popas si de petrecere, ocrotitor ca o cetate si cunoscut calatorilor din vremurile vechi. Fantana dintre plopi este a patra povestire si are ca tema iubirea tragica, iar ca personaj-narator pe capitanul de mazili Neculai Isac. Naratiunea la persoana I, subiectiva cu focalizare interna, implica doua planuri: reprezentarea evenimentelor traite in tinerete si autoanaliza faptelor din perspectiva maturitatii. Naratorul evoca o intamplare traita de el in tinerete, in urma cu peste douazeci si cinci de ani. In povestire de relateaza un singur fir epic, o trista poveste de iubire care a avut rol de initiere pentru tanarul de odinioara. Atmosfera povestirii tine de modul in care naratorul regizeaza o anumita tensiune, suspansul, pe tot parcursul povestirii pentru a capta atentia si interesul ascultatorilor/cititorilor. Actiunea se deruleaza alert, fiind identificabile toate momentele subiectului. Intr-o toamna, Neculai Isac duce vinuri in tinutul Sucevei si face popas la Hanu Ancutei. Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova, intalneste un grup de tigani care se scalda. E intampinat de Hasanache, un batran cersetor, care o alunga fara succes din calea boierului pe Marga, o tigancusa de 18 ani, aceasta actiune constituind intriga.Frumusetea femeii il tulbura si le da celor doi cate un ban de argint. In desfasurarea actiunii, fata il cauta la han a doua zi pentru a-I arata ciubotelele cumparate cu banul primit.Apoi tinerii petrec o noapte la fantana dintre plopi si isi promit o noua intalnire de dragoste la intoarcerea lui de la Pascani, unde trebuia sa-si vanda marfa. A doua intalnire la fantana are un

finaltragic. Indragostita, fata ii marturiseste ca Hasanache o trimisese la han ca sa-l seduca, iar planul era ca tiganii sa-l omoare si sa-i ia banii de pe marfa. Punctul culminant se declanseaza in momentul in care, desi constienta ca o vor omori pentru ca i-a tradat, fata il avertizeaza asupra pericolului. Tanarul fuge calare, scapa cu viata, dar o prajina aruncate de urmaritori ii scoate un ochi. In final, insotit cu faclii de carausii de la han care auzisera strigatele sale, revine la fantana dintre plopi, unde sangele proaspat de pe colacul de piatra este semnul ca fata fusese ucisa cu cruzime si aruncata in fantana. Autenticitatea naratiunii este sustinuta prin relatarea la persoana I si prin interventia Ancutei, unul dintre ascultatoi, care adevereste intamplarea stiuita de la mama ei. Personajul narator relateaza intamplarea din perspectiva tanarului nestiutor, dar reprezentarea faptelor este insotita de analiza si condamnarea lor, din perspectiva maturului, din cauza consecintelor tragice. Tanarul Neculai Isac are defecte specifice varstei: nestiinta si nesocotinta. Prima intalnire cu tiganii si cu fata care umbla prin apa in fusta ei rosie este relatata din perspectiva tanarului, care nu vede capcana in aceasta intamplare. Tanarul este caracterizat in mod indirect, prin fapte, limbaj, comportament si gesturi. Frumoasa Marga este eroina tragica a acestei povesti de iubire. Conditia ei umila, tigancusa care se lasa folosita de grupul nomad pentru a-i jefui pe calatorii dornici de aventuri trupesti, este umanizata si metamorfozata de puterea dragostei adevarata. Aflata in situatia-limita de a se supune legii nescrise a cetei primitive sau de a-l salva pe barbatul iubit, ea alege jertfa de sine. Initial umila si demna de dispret, se dovedeste capabila de gestul nobil al sacrificiului din iubire. Naratiunea se imbina cu dialogul si scurte pasaje descriptive. Relatarea personajului-narator se incheie cu deznodamantul povestirii, dar actiunea are un epilog care consta in dialogul ascultatorilor si in comentariile naratorului anonim, care inregistreaza fectul actului nararii asupra povestitorului: intoarcerea spre sine si in trecut. Modalitatile nararii prezent in text sunt relatarea, reprezentarea, povestirea si oralitatea.