Sunteți pe pagina 1din 9

Tema si viziunea despre lume in Fantana dintre plopi

Publicat in anul 1928, volumul Hanul Ancutei este o creatie de mare valoare a sciitorului Mihail
Sadoveanu, in care tema si viziunea despre lumea taraneasca ale autorului sunt valorificate prin povestirile
conturate si prezenta unui limbaj specific contextului.
Creatia Hanul Ancutei este realizata prin tehnica povestirii in rama, avand un cadru suport initial : un han
in care veneau drumetii pentru a se relaxa, a revedea lumea si a asculta diverse povesti captivante.
Inovatia pe care o prezinta aceasta creatie este aceea ca prezinta noua povestiri, redactate de catre noua
persoane diferite, personaje ce ajung la Hanul Ancutei si istorisesc o intamplare reala, din experienta
personala. Exista un personaj al naratiunii-cadru, care introduce fiecare povestitor in parte si de asemenea
asista la nararea intamplarilor. Prezenta sa este redata prin naratiunea la persoana I, oferind textului iluzia
autenticitatii. Acest personaj este un delegat al vocii autorului spre al reprezenta, explicandu-se astfel si
statutul sau anonim. Ceilalti naratori vor fi introdusi rand pe rand de catre naratorul principal, iar faptele lor
vor fi relatate in cadrul hanului, timpul povestirii referindu-se la timpul celeilalte Ancute. In total sunt noua
povestiri iar cea de-a zecea ii apartine comisului Ionita care pe parcursul actiunii promite o poveste cum nam mai auzit, promisiune neonorata pana in final, ceea ce dovedeste ca povestea povestilor este aceea
niciodata rostita, acordand tacerii valoarea absoluta a misterului inaccesibil. In ceea ce priveste cadrul in
care se relateaza povestile, reperele spatio-temporale referitoare la Hanul Ancutei apartin unor factori
mitici, locul capatand rol de centru al lumii, loc de intalnire a diferitelor destine si oameni din diverse straturi
sociale. De asemenea, hanul este locul unei vechi cetati, fapt sugerat de zidurile ce inconjoara locul, cu rol
simbolic de granite intre lumea reala si cea a fictiunii, iar hanul este un topos al povestirii.
Fantana dintre plopi este a patra povestire din volumul Hanul Ancutei, personajul sau narator fiind
Neculai Isac. Naratiunea la persoana I focalizeaza doua planuri de narare: reprezentarea evenimentelor
traite in tinerete (timpul narat) si autoanaliza faptelor prin perspectiva maturitatii (timpul naratiunii).
Povestea are la baza o intamplare pe care personajul a trait-o de cu mai mult de douazeci de ani in urma, o
poveste de dragoste cu un final tragic. Intr-o toamna, cand Neculai duce vinuri in tinutul Sucevei face
popas la Hanul Ancutei. Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova, surprinde un grup de tigani care se
scaldau si este intampinat de unul dintre ei, Hasanache, si o tanara de optsprezece ani, Marga, care il
cucereste pe barbat prin frumusetea ei, desi Hasanache spune despre ea ca e doar o fata proasta.
Impresionat de fata, Isac le da celor doi cate un ban de argint, iar a doua zi fata il va intampina pe barbat la
han, aratandu-i papucii pe care si i-a cumparat cu banutul. Apoi tinerii vor petrece o noapte la fantana
dintre plopi, unde isi promit o noua intalnire in seara urmatoare. In cadrul celei de-a doua intalniri, dupa un
timp de sovaiala din partea fetei, desi stie ca va fi ucisa pentru asta, Marga ii va marturisi lui Neculai ca
tiganii au trimis-o sa il ademeneasca pe barbat la fantana dintre plopi pentru a-l putea jefui si omori. In
urma acestor vorbe, barbatul isi incaleca calul si fuge, insa o prajina aruncata de urmaritorii lui ii scoate un
ochi. In final, impreuna cu niste insotitori de la han, Neculai se intoarce la fantana dintre plopi, iar urmele
proaspete de sange din jurul fantanii il fac sa realizeze ca Marga a fost ucisa iar trupul ei aruncat in
fantana.
Autenticitatea povestirii este data de naratiunea la persoana I si de interventiile Ancutei care face legatura
dintre intamplare si hanul din prezent. Conflictul este de natura exterioara, dar si interioara. Cel exterior
este conturat de lupta dintre Neculai Isac si banda de tigani a lui Hasanache care vor sa-l jefuiasca si sa-l
ucida. Conflictul nu este unul complex, insa urmarile sale sunt puternice, ilustrate prin urmele fizice lasate
de pierderea unei lumini si de sentimentul vinovatiei pe care il adopta Neculai pentru ca nu a putut-o salva
pe Marga, dand nastere astfel unui puternic conflict interior.
Numarul personajelor este redus, atentia fiind concentrata pe fiecare personaj narator in parte, in cazul de
fata pe Neculai Isac. Trasaturile sale sunt prezentate atat la sosirea lui la Hanul Ancutei in timpul prezent,
de catre personajul-narator general, dar se autocaracterizeaza si in relatarea sa, unde se contureaza un
portret fizic si personajului Marga.
Ca specie, povestirea in rama se individualizeaza prin trasaturile sale. La inceput, cadrul este trecut prin
filiera personajului-narator prim, delegatul vocii autorului, care introduce fiecare personaj povestitor in
parte, inca de la sosirea lor la han. Povestea din poveste apartine fiecareia dintre cele noua caractere
introduse, precum este si cazul lui Neculai Isac. O alta particularitate pe care o prezinta aceasta specie
este si vocea naratorului, desi la inceput se materializeaza in persoana cititorului, odata asumat rolul de
povestitor de catre unul din drumetii de la han, naratorul devine colectiv, cititorul alaturandu-li-se celorlalti

ascultatori. Originalitatea creatiei sadoveniene este prezenta nu doar prin bordarea acestei specii, ci prin
aprofundarea ei cu un limbaj ce se adapteaza spatiului si timpului descrise, specific fiecarui personaj in
parte: arhaismele, limbajul specific tiganilor dar si prezenta unui limbaj expresiv redat prin frumusetea
metaforei si a epitetului.
In concluzie, povestirea Fantana dintre plopi este o creatie aparte a lui Mihail Sadoveanu in primul rand
prim tema si viziunea asupra lumii rurale, valorificate de ilustrarea unor personaje speciale si a unui stil
naratorial si limbaj distinse.
Fntna dintre plopi - de Mihail Sadoveanu
Povestirea este o specie a genului epic, n proz, limitat la relatarea unui singur fapt.
Trsturi:
ca ntindere, este mai ampl dect schia i mai redus dect nuvela;
naratorul este implicat ca participant sau ca martor;
relatarea se face, de cele mai multe ori, la persoana I;
presupune o atmosfer propice depnrii amintirilor;
timpul evocat este istoric sau mitic;
interesul se manifest mai mult pentru situaia narat, dect pentru personaj;
desfurarea aciunii este mai destins dect n nuvel.
Povestirea Fntna dintre plopi face parte din volumul Hanu-Ancuei de Mihail Sadoveanu,
aprut n 1928.
Volumul conine nou povestiri relatate ntr-un singur loc, la Hanul Ancuei, de ctre ranii
moldoveni care poposesc aici, fiind ei nii participani sau martori ai evenimentelor narate(Iapa lui Voda,
Haralambie, Balaurul, Fantana dintre Plopi, Cealalta Ancuta, Judet al sarmanilor, Negustor
lipscan, Orb sarac, Istorisirea Zahariei fantanarul).Ritualul ce se desfoar la han este acelai n cele
nou povestiri: lutarii cnt ntre dou povestiri, iar naintea fiecreia se creeaz un moment de linite, o
atmosfer de vraj i suspans; Ancua aduce pui trai pe igl i plcinte; se bea vin vechi n cni noi dup
ce au fost sparte cele vechi.
Aadar, HA este o povestire n ram pt ca cele 9 povestiri de sine stttoare sunt ncadrate ntr-o alt
naraiune, prin procedeul inseriei, care utilizeaz formule specifice.
Instanele narative
Exist un povestitor al naraiunii-cadru care asist ca martor la seara de la han, devenind asculttor
al fiecrei povestiri. Prezena sa este redat prin utilizarea persoanei I n naraiune i confer iluzia
autenticitii. Aceast voce narativ este cea delegat de autor spre a-l reprezenta, fapt care l face pe
criticul N. Manolescu s afirme: Vocea anonim care nfieaz obiceiurile de la Han, la nceputul crii,
este a autorului.
Ceilali naratori, personaje n naraiunea-cadru i, pe rnd, asculttori, au n povestirile relatate de
ei roluri diverse: narator-martor, personaj narator. Ei aparin unor categorii sociale diferite: comisul Ioni
[Iapa lui Vod), clugrul Gherman (Haralambie), mo Leonte Zodierul (Balaurul), cpitanul de mazili
Neculai Isac (Fntna dintre plopi), Ienache Coropcarul (Cealalt Ancu), ciobanul (Jude al srmanilor),
negustorul Dmian Cristior (Negustor lipscan), orbul/ rapsod i calic orb (Orb srac), mtua Salomia i
Zaharia fntnarul (Istorisirea Zahariei fntnaru).
Indicii spaio-temporali
Spaiul este fixat la nceputul volumului, la Hanu-Ancutei, care nu era han, era cetate,. Aezat la
rscruce de drumuri (destine), hanul este un loc de petrecere, ocotitor ca o cetate i cunoscut cltorilor
din vremurile vechi, ale celeilalte Ancue. Valoarea simbolic a hanului este aceea a unui centru al lumii,
loc de ntlnire a diferitelor destine i poveti ale unor oameni din diverse straturi sociale. Zidurile hanuluicetate au valoarea simbolic a granielor ntre lumea realului i lumea povestirii. El este cadrul unora dintre
ntmplrile relatate i are chiar rolul unui personaj ce rezoneaz la tririle povestitorilor: l simise i hanul
- cci se nfiora prelung".
Timpul este mitic, asfel, naratorul plaseaza povestile candva demult, intr-o toamna aurie , in anul cand
au fost ploi naprasnice de Sant-ilie si spuneau oamnii ca au vazut balaur negru deasupra Moldovei.Indicii
fabulosi prezenti au rolul de a introduce lectorul in atmosfera de poveste, rupt de contingent , departe de
timpul profan al prezentului.
A patra povestire, Fantana dintre plopi, are ca tem iubirea tragica, materializata prin suferint si
sacficiu in numele dragostei.
Titlul are conotaii erotice, vitale i tanatice: plopii, arbori funeti inconjoar o fantana, simbol al vietii,
fertilitatii in care isi gaseste sfarsitul o tanara fata, dragostea capitanului Isac .
Rama prezint imaginea hanului sub lumina aurie a soarelui n asfinit i pe Ancua, care aprinde focul n
vatra magic, pregtind cadrul unei noi poveti.

Oamenii de la han zresc pe drumul pustiu un clre care venea parc din adncul timpului
trecut. Ajungnd la han, drumeul crunt, cu mustcioar tuns i barb rotunjit, se dovedete a fi
cpitanul Neculai Isac, vechi prieten al comisului Ioni.
ndemnat de prietenul regsit, Neculai Isac nareaz o dram petrecut n tineree, o aventur de
dragoste, n urma creia a pierdut ochiul drept.
Aceast povestire n povestire respect toate
momentele subiectului, iar naraiunea la pers. I implic dou planuri: - reprezentarea evenimentelor trite n
tinere (timpul narat) i analiza faptelor din perspectiva maturitii (timpul naraiunii).
Expoziiuneapovestirii fixeaza timpul acum doua zeci si cinci de ani, locultot aici, la han si un succint
portret al protagonistului om buiac si ticalos, umblam si negutam vinuri. Pe cnd ducea butoaie cu vin
spre inutul Sucevei, ntr-o toamn, tnrul poposise la Hanu-Ancuei.
Intriga ntr-o zi, ntlnete un grup de igani care ncercau s prind pete. O fat de optsprezece ani, cu
fust roie, pe nume Marga, l tulbur peste msur. nconjurat de ntreaga ceat, el arunc cte un ban de
argint fetei i unui igan btrn, Hasanache, care se intereseaz de drumurile boierului.
Desfurarea aciuniiva urmari povestea de dragoste dintre Neculai si Marga : -apariia fetei, a doua zi de
dim la han-intalnirea amoroasa de la fantana dintre plopi, -promisiunea lui Isac de a se intoarce de dragul
fetei, a doua intalnire a lor si destainuirea fetei indragostite ca de fapt, fusese folosita ca momeala de catre
rudele ei pentru a-l atrage in cursa si a-l jefui pe negustor.
Punctul culminantActiunea atinge punctul culminant in momentul luptei dintre Niculae Isac si tigani, in
cursul careia isi pierde si un ochi .
Marga l ateapt nelinitit n ntuneric i, n timp ce el o ajut s mbrace blnia, fata i destinuie c
unchiul Hasanache o pusese s l atrag n locul acela pustiu. Hasanache i doi frai ai si plnuiau s l
ucid ca s i ia banii. Cnd i d seama c acetia o auziser, Marga l ndeamn s fug, cu glasul
ncrcat de groaz. n lupta cu atacatorii, Neculai i pierede un ochi, dar reuete s l mpute pe unul
dintre ei, n timp ce cinele su, Lupei, l rupea pe cellalt.
DeznodmntulIi infrange pe pradatori, dar acestia o omorasera deja pe Marga.
Cu ochiul teafr, zrete lumina de la han i ncepe s strige cu disperare. Oamenii de la han ies cu fclii i
pornesc cu toii napoi. Pe colacul fntnii lucea snge proaspt, semn c iganii omorser fata pentru c
i trdase i o aruncaser n fntn.
Asculttorii acestei groaznice istorisiri rmaser tcui i mhnii. Fntna nu mai exista, se drmase ca
toate ale lumii.
Episodul final are ca simbol cenua (Focul se stinsese) sugernd timpul intrat n amintire i imaginea lui
Neculai Isac care privea int n jos, n neagra fntn a trecutului.
Caracterizarea personajelor:
Neculai Isac este un om ajuns la cruneal, dar care se inea drept i sprinten pe cal, cu mustcioar
tuns i barba rotunjit, cu nas vulturesc i sprncene ntunecoase, cu ochiul drept stns i nchis. Este
o figur de legend, venind parc din alte timpuri, de pe deprtate trmuri.
n vremea tinereii apare ca un om ntreprinztor, dovad fiind afacerile sale. Cu toate acestea, are
defectele specifice vrstei: netiina, lipsa experienei de via i nesocotina. Se ndrgostete aproape
instantaneu de igncu, pe care o trateaz ca pe o fiin egel i o respect, vorbindu-i ales.
Este rzbuntor i iscusit n lupt, reuind s fac fa grupului de igani care ncercase s l prade.
Marga este o adolescent de 18 ani, obligat de conductorul atrei s minimizeze dragostea, pe care nu o
trise niciodat, fa de cei care i erau impui ca parteneri de o clip.
Frumoas i atrgtoare, fusese destinat de Hasanache s-i atrag cu farmacele ei pe cltorii bogai
care poposeau la han, pentru a fi mai uor atacai i deposedai de bani ori de bunuri.
Dei este o fat simpl, Marga sufer din pricina condiiei sale de obiect erotic, folosit n scopuri criminale
sau de jaf, dar o accept de team i i dispreuiete pe cai care o vnd i pe cuprtorii de ocazie.
Totui, Marga se ndrgostete de Neculai Isac care o respect i nu o jignete cumrndu-i intimitatea.
Pentru ntia oar, fata se revolt mpotriva condiiei sale i nu mai accept s fie complice la acte
ruinoase.
Ea simte nevoia s se devoteze omului iubit, s l ocroteasc, avertizndu-l s i apere viaa, n ciuda
consecinelor de care era perfect contient.
Fntna dintre cei patru plopi (care simbolizeaz crucea) devine loc al iubirii i al morii., n amintirea de
neters a unei femei deosebite i a devotamentului ei absolut n numele dragostei.
Limbajul artistic : se caracterizeaz prin oralitate. Farmecul zicerii este dat de prezena cuvintelor populare,
a arhaismelor i regionalismelor, folosite cu naturalee.
Figurile de stil apar cu moderaie, conferind stilului sobrietate.
Concluzie: Fntna dintre plopi este povestire deoarece este o naraiune subiectivizat, relatarea se face
din unghiul naratorului, implicat ca protagonist al ntmplrii. Este o poveste de dragoste din tineree care
are ca scop renvierea unei lumi apuse. Accentul este pus pe ntmplri i situaii, de unde caracterul etic al
povestirii.

"FNTNA DINTRE PLOPI" - povestire n ram - de Mihail Sadoveanu


"Fntna dintre plopi" face parte din volumul "Hanu-Ancuei" de Mihail Sadoveanu i este o povestire n
ram, deoarece ntmplrile evocate se petrecuser demult, tot pe aceste meleaguri, pe vremea
celeilalte Ancue. Timpul narativ se situeaz ntr-un plan al trecutului, spaiul narativ este un topos, iar
relatarea mbrac forma evocrii.
Atmosfera plin de emoie i de fiori plutete printre oaspeii hanului, deoarece povestitorul mo Leonte
reuise s-i impresioneze puternic cu povestea balaurului. n lumina "soarelui auriu" care strlucea ntr-o
"linite ca din veacuri", oaspeii de la hanul Ancuei zresc pe drumul pustiu un clre care poposete i el
la han. Cu "obrazul smad, cu mustcioar tuns i barb rotunjit, cu nas vulturesc i sprncene
ntunecoase", brbatul avea o nfiare stranie mai ales din cauza ochiului drept care sttea "stns i
nchis". Comisul Ion i, personaj comuntuturor povestirilor din volum, l ntmpin cu bucurie,
recunoscnd n drumeul singuratic pe Neculai Isac, "cpitan de mazli". Ancua o auzise pe mama ei
vorbind despre acest cpitan, pe care "erau s-1 omoare nite igani", o "poveste nfricoat", pe care nu o
mai inea minte.
Ritualul ce se desfoar la hanul Ancuei este acelai n cele nou povestiri: Ancuai aduce oaspetelui
"un cofiel plin" i o "ulcic nou", lutariiveniser mai aproape, "sunnd din strune", iar comisul Ionil
invit "s cinstim cu domnia ta o ulcic de vin nou" i-l roag s le povesteasc "ntmplarea de demult".
Neculai Isac accept s bea vinul, care este bun n tovrie, numai "dragostea cere singurtate".
Perspectiva narativ este aceea de narator-personaj, deoarece el se afl n centrul evenimentelor, lui i se
ntmplase nenorocirea de a-i pierde un ochi. Aciunea scoate n eviden nu att personajul, ci mai ales
situaia i ntmplrile narate la persoana I.
Povestirea cpitanului Isac este o idil, iar ntmplrile avuseser loc n tineree, cu douzeci i cinci de
ani nainte, cnd flcului i plcea s cutreiere Moldova, spre disperarea mamei sale, care ddea leturghii
la biseric pentru ca el s se liniteasc de pe drumuri i s se nsoare.
Perspectiva temporal este ntoarcerea n trecut, iar mprejurimile hanului ca topos compun perspectiva
spaial.
Intr-o toamn, tot pe vremea celeilalte Ancue, pe cnd ducea antale (butoaie) cu vinuri la Suceava,
poposise la han i era "bezmetic i singur ca un cuc" pentru c l prsise iubita. ntr-o smbt, "pe la
toac", Neculai mergea ngndurat pe drumul spre Suceava, cnd, pe malul unei grle vede, n mijlocul
unei cete de igani, "o fetican de optsprezece ani", cu o fust roie, care l tulbur peste msur, "parc-a
fi nghiit o butur tare". Jigncua, Mrga, este certat de un igan mai btrn, pentru c prea se uita int
la boier i nu se cdea o astfel de obrznicie. Necular le arunc fiecruia cte un bnu de argint apoi
pleac la han.
A doua zi, Neculai o ntlnete pe igncua Marga la "fntna dintre plopi", care-1 atepta s-i
mulumeasc pentru bnuul de argint, de care-i cumprase nite ciuboele. Neculai i-a continuat drumul
spre Pacani, urmat de cinele lui credincios, Lupei, dar gndurile i erau la frumoasa iganc.
Dup ce i-a terminat treburile, n miez de noapte, s-a ndreptat spre hanul Ancuei ns l-a ocolit i s-a dus
direct la "fntna cu patru pjopi", unde a gsit-o, ateptndu-l, pe frumoasa iganc. Neculai promite fetei
c i va aduce "o scurteic de vulpe" de la Pacani, iar ea i spune c o s-1 atepte cu nerbdare "-am s
mor lng fntn dac nu vii!". La Pacani, Neculai vinde bine "antalele de vin", cumpr "o blni cu faa
de postav ro", cu gndul la plcerea pe care o va vedea n ochii igncuei i se ntoarce, cu chimirul plin,
spre hanul Ancuei, cu intenia de a se opri mai nti la fntn. Cadrul este romantic, "stelele se
aprinseser n cerul curat", cmpurile neleniser n linite, ca ntr-o tain", crend o atmosfer de vraj
pentru ntlnirea erotic, iar prezentarea peisajului marcheaz o pauz descriptiv n irul naraiunii. Marga
i destinuie c unchiul Hasanache o pusese s-1 atrag n locul acesta pustiu, pentru ca el, mpreun cu
cei doi frai mai mici, Dimachi i Turcu, s-i fure calul i banii pe care-i avea asupra lui. Ea se temea c va fi
njunghiat dac ei i vor da seama c i-a trdat, dar "mi-eti drag" i "de-acuma nainte nu-mi mai pas".
Cu glasul ncrcat de groaz, Marga l ndeamn s fug, dndu-i seama c iganii o auziser c-1
prevenise. Neculai s-a aruncat pe cal, cinele Lupei se lupta n tufe cu ceva, iar iganii rcneau "ca nite
diavoli negri" aruncnd cu prjini n el. Tnrul, czut de pe cal i simind "o lovitur de fier ascuit la coada
ochiului drept", trage cu pistolul, nimerindu-1 pe un igan ntre ochi, n timp ce Lupei "rupea pe cellalt".
Ochiul drept i era plin de snge, dar cu ochiul teafr zrete lumina hanului i ncepe s strige cu
disperare. Cei aflai la han au ieit cu fclii i au pornit cu toii spre fntna unde se ntlnise Neculai cu
Marga iganca Pe colacul fntnii "lucea snge proaspt", semn c iganii omorser fata i o aruncaser
n fntn. Din ochiul lui Neculai Isac, sngele "se prelingea prin musti i-mi intra n gur. i parc
gustam din sngele mprtiat pe colacul fntnii".
Asculttorii acestei istorisiri groaznice rmseser "tcui i mhnii", fntna nu mai exista, se distrusese
"ca toate ale lumii".
Cpitanul Neculai "sta mpovrat n locul lui, neclintit i cu capul plecat", iar ochiul "cel viu, mare i neguros,

privea int n jos n neagra fntn a trecutului". Abia pe nserat, cnd s-a aprins din nou focul, cpitanul
Isac a prins pe Ancua de mn i a cerut pentru toi oaspeii "vin vechi n oale nou".
Particularitile limbajului artistic al lui Mihail Sadoveanu const n mbinarea epicului cu liricul, a
povestirii cu geniul su poetic. Aa cum afirma George Clinescu, Sadoveanu a creat o limb limpede,
armonioas i pur, n care se mpletete graiul popular al ranilor cu fraza vechilor cronici, o limb
capabil s redea poezia sentimentelor omeneti, frumuseile tainice ale naturii, pstrnd farmecul
atmosferei acelor vremuri vechi.
Arhaismeleftufecci-baa, arnut) i regionalismele(testemel, tipsie, scurteic) sunt folosite
cu naturaleede ctre personajele povestirilor, crend o limb literar uor accesibil, scriitorul rmnnd
fidel declaraiei sale din discursul rostit la Academie, aceea c "ranul romn a fost principalul meu
erou". Figurile de stilapar cu moderaie, dnd astfel stilului sobrietate. Metafora lipsete aproape de tot, iar
epitetele au rol caracterizator, particulariznd trsturi ale personajelor. Prin eufonie,
muzicalitatea frazelor, oralitatea exprimriiSadoveanu creeaz triri tulburtoare n sufletele
asculttorilor.
Fiind o specie a genului epic, o naraiune de mic dimensiune, n care se povestete, cu subiectivism,
o singur ntmplarede sine stttoare ncadrat ntr-o naraiune mai ampl ("Hanu-Ancuei") i Ia care
particip personaje puine palid conturate, opera "Fntna dintre plopi" de Mihail Sadoveanu este o
povestire n ram.
"Eroii nu povestesc spre a-i uura sufletul, ori spre a reda viaa: ci pentru a se sustrage vieii i morii"
(Nicolae Manolescu - "Imaginarul sadovenian").
Fntna dintre plopi - de Mihail Sadoveanu
Povestirea este o specie de mica intindere a genului epic, in versuri sau proza, care se rezuma la nararea
unui singur eveniment,cu un numar redus de personaje.
Aceasta este caracterizata de naratiune subiectiva, in care nu se focalizeaza asupra personajului, ca in
nuvela, ci asupra atmosferei,intamplarilor care au, de regula, caracter neobisnuit si sunt prezentate
cronologic, urmarind un singur fir epic.
Naratorul este necreditabil datorita implicarii nemijlocite in diferite grade -protagonist, martor sau colportorin actiunile relatate.
Trasaturile acestei specii sunt mai putin evidente si datorita identitatii semantice a verbului: "a povesti" cu
"a nara", specia putand fi confundata astfel cu modalitatea de expunere.
Caracteristica pentru povestire este originea populara din care au rezultat oralitatea stilului, tehnica
narativa menita sa creeze atmosfera propice destainuirii, ritualul zicerii impus de relatia povestitor ascultator( lector)si conceptia de factura paseista conform careia timpul trecut capata valente legendare
fata de prezentul profan intre care se impune distanta morala ce permite judecata retrospectiva inteleapta.
Un tip aparte de povestire este reprezentat de "povestirea in rama ", modalitate de origine orientala
(1001 de nopti ), prezenta si in literatura europeana (Decameronul lui Boccacio), prin care una sau mai
multe naratiuni mai scurte, de sine-statatoare sunt cuprinse intr-una mai ampla, care sa le cuprinda in
aceeasi atmosfera epica.
In literatura romana cel mai bun exemplu al unui astfel de volum de povestiri este "Hanu-Ancutei" aparut in
1928 si subintitulat "roman" datorita numarului de povestiri si temelor diverse abordate .
Acest ciclu narativ se compune din noua povestiri( "Iapa lui Voda", "Haralambie", "Balaurul", "Fantana
dintre Plopi", "Cealalta Ancuta", "Judet al sarmanilor", "Negustor lipscan", "Orb sarac", "Istorisirea Zahariei
fantanarul" ), spuse de naratori diferiti, a zecea povestire fiind cea care le incadreaza pe cele noua, adica
"rama".
Tematic, acestea ar putea fi grupate in trei cicluri : al cinstei, al dragostei si al judecatii.
Povestirea "Fantana dintre plopi" se incadreaza in cel de-al doilea, deoarece tema istorisirii este iubirea
tragica, materializata prin suferinta si sacrificiu in numele dragostei, idei sugerate si de titlu, ale carui
conotatii sunt erotice, vitale si tanatice : plopii, arbori funesti inconjoara o fantana, simbol al vietii, fertilitatii
in care isi gaseste sfarsitul o tanara fata, dragostea capitanului Isac .
Organizata clasic, urmarind momentele subiectului, povestirea capitanului Neculai Isac are menirea sa
impresioneze si sa dea o lectie despre iubire si trecerea neinduratoare a timpului celor prezenti.
Expozitiunea ramei fixeaza locul si timpul in care vor fi povestite intamplarile : "in hanul Ancutei", "cand
scripcile si cobzele nu aveau inca cautare", iar intriga naratiunii-cadru este chiar aparitia capitanului de
mazili.
Desfasurarea actiunii si "ramei" vor coincide cu povestea capitanului, care, la randul ei este organizata
cronologic, dupa momentele subiectului.
Expozitiunea povestirii fixeaza timpul "acum doua zeci si cinci de ani", locul "tot aici, la han" si un succint

portret al protagonistului "om buiac si ticalos", "umblam si negutam vinuri". Intr-o astfel de calatorie el se
intalneste o satra de tigani si pe cea de care se va indragosti tigancusa Marga.
Intriga se contureaza prin aparitia unchiului fetei, care se intereseaza de drumurile capitanului.
Desfasurarea actiunii va urmarii povestea de dragoste dintre Neculai si Marga, intalnirea amoroasa de la
"fantana dintre plopi", promisiunea lui Isac de a se intoarce de dragul fetei, a doua intalnire a lor si
destainuirea fetei indragostite ca de fapt, fusese folosita ca momeala de catre rudele ei pentru a-l atrage in
cursa si a-l jefui pe negustor.
Actiunea atinge punctul culminant in momentul luptei dintre Niculae Isac si tigani, in cursul careia isi pierde
si un ochi. Ii infrange pe pradatori, dar acestia o omorasera deja pe Marga.
Deznodamantul povestii il gaseste pe capitan ranit fizic si sufleteste, "lipsit de puteri", iar finalul ramei
atesta puterea acestei triste istorii asupra auditoriului, profund impresionat.
Conflictul nu este unul puternic, ci unul de imprejurari, care se rezolva rapid, dramatice fiind insa urmarile
acestuia asupra personajului, marcat pe viata de defectul fizic si tristetea pe care o poarta in suflet.
Se remarca caracterul etic al povestiri : pastrarea cuvantului dat, dragostea sincera a barbatului,
comportamentul sau nobil ii trezesc fetei respectul de sine si responsabilitatea pentru propriile fapte, Marga
accepta sa moara pentru ca el sa poata trai, tiganii aplica legea talionului, omorand-o pe Marga.
Personajele ce apar in cadrul naratiunii sunt schematizate, ele servind rolului de executori, fiind folosite
pentru a reliefa o actiune extraordinara ; nu se insista decat asupra acelor caracteristici strict necesare in
context.
Protoagonistul, capitanul Neculai Isac este un erou tipic sadovenian,apartinand unei atmosfere specifice,
romantice, find un erou exceptional in situatii exceptionale, insa mai presus de orice "indragostit de viata,
de fructele ei, neinvins, neingenunchiat, crezand in rosturile acestei lumi, privind spre frumusetile vietii".
Aparitia sa la han, parca de pe " taramuri departate", prilej de caracterizare directa de catre narator : "om
care arata inca frumusete si barbatie", cu "nas vulturesc si sprancene intunecoase" care indica vitejie,
cutezanta, actiune, iar faptul ca, in ciuda varstei, "se tine drept si sprinten pe cal", arata calitatile unui om
deosebit, care vor fi demostrate de istorisirea lui.
Stigmatul pe care il poarta, cel al ochiului "stins si inchis" care ii da ceva "trist si straniu" arata indirect firea
sa aventuroasa si incita comesenii, ii face curiosi sa afle imprejurarile in care s-a intamplat nenorocirea.
Tot caracterizarea directa, de data aceasta facuta de comisul Ionita, personaj emblematic al seriei, indica
un profil romantic : "pentru o muiere care ii era draga isi punea totdeauna capul". Autocaracterizarea
urmarind aceeasi idee : "imi erau dragi ochii negrii si pentru ei calcam multe hotare" indica un personaj
indragostit de viata si placerile acesteia dar si firea tinereasca, nechibzuita, de "om buiac si ticalos".
Modalitati de caracterizare indirecta sunt de asemenea prezente ; printre acestea mentionam vestimentatia
pesonajului care indica statutul social inalt ("nasturi de argint,","blanita de jder" etc.)
Tot indirect il definesc pe erou si actiunile sale : tresarirea la vederea fetei frumoase ( "parca as fi inghitit o
bautura tare" ), indica o fire romantiosa, careia nu ii lispsesc sensibilitatea ("i-am mangaiat ochii"),
generozitatea ("ceru pentru sine si soti vin vechi in oale noua") si spiritul cavaleresc (isi tine promisiunea
fata de fata).
"Ochiul mare si neguros care privea in fanatana trecutului" este semnul suferintei inca vii.
Talentul de narator al lui Neculai Isac este anticipat de sosirea lui la han, ascultatorii sunt atentionati de
firea exceptionala a acestui om prin introducerea pe care i-o face "maestrul de ceremonii", comisul Ionita
care il recomanda ca "prietin vechi", "tovaras de tinerete", deci om de aceeasi valoare morala si spirituala,
caruia ii cedeaza randul la istorisirea unei povesti, recunoscandu-i astfel calitatile.
Comisul Ionita, personaj omniprezent in cadrul volumului, alaturi de Ancuta, este cel care da girul unei
povestiri extraordinare.
Personajele secundare sunt schematice, reduse la cateva trasaturi, sau decrise unidimensiunal.
Astfel, Marga este tanara, frumoasa si cu suflet bun, fara a-i lipsi misterul si viclenia, tipic feminine;
Hasanache este tipul batranului profitor si uneltitor, iar cealalta Ancuta are atributele bunei gazde, la fel ca
si cea din prezent, o continuare fireasca a mamei sale.
Tipici pentru o poveste sunt indicii spatio-temporali, atat cei ale povestirii cat si cele in care este plasata
actiunea istorisita, ca si ritualul zicerii.
Aceste elemente capata la Sadoveanu importanta sporita, chiar mai mare decat a actiuniii sau a
personajelor, dupa unii critici (G. Calinescu).
Spatiul este fixat la inceputul volumului, la Hanu-Ancutei, "care nu era han, era cetate, cu ziduri grose de ici
pana colo, iar inauntru se puteau oplosi oameni si vite". Hanul este investit cu atribute magice de topos
sadovenian etern, loc al intalnirii trecutului cu prezentul si viitorul, deci al continuitatii in eternitate a valorilor

promovate de drumeti.
Valoarea de "axis mundi" dobandita de han este justificata de amplasarea istoriilor povestite in cadrul,in
apropierea hanului sau avand o legatura incontestabila cu simbolul sau cel mai evident: Ancuta. Este
neimportant care dintre ele, mama sau fiica, aceasta fiind doar o impartire formala, ea fiind eterna si
indentica cu sine insusi sau cu stramosii/descendentii ei de la inceputul istoriei si pana la finalul timpului.
In povestirea analizata, intamplarile s-au petrecut "tot in locurile acestea","aprope de han", in vremea
celeilalte Ancute,care ii povestise fetei ei despre ghinionul capitanului, initiind-o astfel in legendele locului,
pregatind-o sa devina, la randul ei, gazda.
Timpul, alta coordonata a povestii este relativ, raportarea la el este tipica basmului prin prezenta acelui "illo
tempore". Asfel, naratorul plaseaza povestile "candva demult", "intr-o toamna aurie ", "in anul cand au fost
ploi naprasnice de Sant-ilie si spuneau oamnii ca au vazut balaur negru deasupra Moldovei".Indicii fabulosi
prezenti au rolul de a introduce lectorul in atmosfera de poveste, rupta de contingent, departe de timpul
profan al prezentului,una din temele recurente ale textului fiind superioritatea timpurilor trecute si regretarea
acestora de catre cei varstnici care se simt datori sa ii initieze si pe cei tineri in sistemul lor de valori.("Acum
traieste o lume noua si becisnica")
Viziunea paseista este de inspiratie samanatorista (curent dominant in momentul aparititiei volumului) dar
si tipic sadoveniana.
In cadrul volumului se poate vorbi de trei planuri temporale : cel al autorului (unidimensional), cel al
naratorilor (plasat in toamna aurie) si cel al evenimentelor (care capata conotatii legendare,mitice, istorice).
Convergenta acestora catre un numitor comun fiind favorizata de han, care apare avand capacitatea de
conservare a timpului, deci functie de protectie in timp ce lumea inconjuratoare se darama sub auspiciile
prezentului.
Un exemplu in acest sens este chiar fantana dintre plopi, care"s-a daramata ca toate ale lumii" de cand a
avut loc intamplarea capitanului, deoarece nu era protejata magic de zidurile hanului.
Asadar, hanul este o enclava, suspendata in timp si spatiu, incadrandu-se in caracterizarea facuta de Ion
Barbu cetatii Isarlak :"la mijloc de Rau si Bun".
In interiorul ei atmosfera este mereu aceeasi, de petrecere si voie buna, mereu cu aceeasi oameni.
Aparent deschis, primitor, hanul este, de fapt, un spatiu inchis in care cei ce intra sunt prizonieri eterni ai
atmosferei, ei iesind in lume doar pentru a "vana" intamplari pe care sa le aduca in incinta protectoare a
hanului pentru fi consumate cu placere de comeseni, de remarcat galeria personajelor care devin naratori
la han:prin meseriile lor diverse( calugar, zodier, capitan, cioban, talhar,etc) ele aduc aminte de personajele
din drama Mesterul Manole, intarind astfel ideea ca pentru a crea/recrea o lume este nevoie de oameni din
toate sferele socialului, fiecare devenind prin Logos un renovator Mundi.
Hanul dobandeste astfel valoarea spatiului fictional, propice dezvoltarii naratiunii.
Nu trebuie uitat aspectul care individualizeaza hanul:atmosfera, obtinuta si intretinuta prin amabilitatea
gazdei, prin omniprezenta elementului dionisiac si prin respectarea ritualuilor, atat de necesare in cadrul
unui topos magic.
Astfel, fiecare dintre cei care iau cuvantul la Hanu Ancutei respecta un ritual al zicerii care cuprinde etape
fixe: "Captatio benevolantio", adica atragerea atentiei auditoriului asupra caracterului deosebit al povestirii
ce urmeaza a fi istorisita, inchinarea unei ulcele cu vin in sanatatea comesenilor, echivanta cu aprecierea
acestora ca demni sa asculte povestea, utilizarea formulelor protocolare care atesta respectul pentru
auditoriu dar si mentinerea propriului standard. Pe parcursul povestirilor se revine la cadrul naratiunii pentru
a fi introduse formule care sa mentina atentia treaza si sa sporeasca interesul .
O povestire este intotdeauna incheiata cu revenirea la momentul prezent si cu amenintarea comisului Ionita
de a spune o alta poveste "mult mai minunata si mai infricosata", ridicand de fiecare data stacheta .
In "Fanatana dintre plopi"acest ritual este respectat cu sfintenie de capitanul Neculai Isac.
Replica acestuia, "Ingaduie-mi sa duc calul la adapost, sa-l grijesc,pe urma om bea un vin si ti-oi povesti ce
nu stii..." sintetizeaza cele afirmate.
Capitanul este primit cu inima deschisa de meseni, el isi ia timp pentru a incepe povestirea, totul se
desfasoara fara graba,desfacerea de contingent si intrarea in starea de semi-transa necesara istorisirii
cerand timp, proces grabit insa de elixirul naratiunii:vinul.
Formulele "domnilor si fratilor","Domnia ta","preacinstite"arata respectul si apropierea de auditoriu care
vede in Isac "om cum ne place noua".
Tot pentru a trezi interesul, Ancuta aminteste ca ar fi auzit "povestea infricosata" de la mama sa insa nu o
mai tine minte.
Naratorul, cunoaste trei instante in cadrul povestii:cel neutru, care ne introduce in atmosfera,care relateaza

cadrul intr-o tehnica asemanatoare cu baleierea unei camere de filmat, locul acestuia este rapid luat de
Comisul ionita, care isi indeplineste rolul de mestru de ceremonii si introduce in scena pe adevaratul
narator, capitanul Isac.
Acesta relateaza subiectiv, la persoana I,cu glas "bland", dand dureroasei confesiuni tente nostalgice,
tragice si romantice, dupa caz.
Abil orator, el dramatizeaza actiunea prin introducerea dialogului intre el si tigancusa, istoria capata astfel
caracter dinamic si veridic.
Pasajele descriptive au functia de a evidentia atmosfera sau portrete (al tigancusei-"cu fusta rosa si trupul
frumos rotunjit"), acestea sunt mai putin numeroase insa.
Arta narativa a lui Sadoveanu este monumentala, el dand glas unor "eroi care nu povestesc pentru a-si
descarca sufletul,ci pentru a se sustrage vietii si mortii " (Manolescu).
Expresia este tipic populara, de o savoare lirica deosebita, care captiveaza prin oralitate si impresioneaza
prin seva folclorica . Odata rostite, cuvintele traiesc singure, prind si dau viata unei vechi lumi,recreate prin
zicere.
Arhaismele prezente("arnaut","scurteica")sunt numeroase insa folosite cu naturalete, in mod tipic pentru
discursul taranului roman, caracterizat de eufonie si muzicalitate.
Per total, naratiunea se remarca prin sobrietatea stilului, impusa de subiect.
Deoarece este o naratiune subiectiva de mica intindere care prezinta un fapt neobisnuit si respecta un
ritual al spunerii, putem afirma nu numai ca "Fantana dintre plopi" si incadreaza speciei povestire ci si,
conform cu I. Vlad :"Hanu Ancutei este cartea povestilor, a istoriilor de demult, a initierii in arta desavarsita
a naratiunii.Caci ciclul acesta are valoarea unei arte poetice pentru intelegerea structurii povestirii, pentru
decantarea treptelor si etapelor compozitionale ale genului."
Comentariu - Fantana dintre plopi
Fiu al pamantului glorios al Moldovei, Mihail Sadoveanu a fost un scriitor deosebit de prolific, lasand
posteritatii o opera monumentala care se intinde pe o jumatzate de secol. Lumea de altadata, din vechimea
poporului roman, cu asezarile si sufletul ei, este reconstituita din negura departarilor in volumul de povestiri
"Hanul Ancutei". Opera literara "Fantana dintre plopi" face parte din volumul de povestiri "Hanul Ancutei",
fiind cea de-a patra povestire.
Povestirea este o specie a genului epic in proza de scurta intindere, cu o actiune simpla, lineara, cu
personaje putine in care se prezinta o intamplare din viata unui personaj. Daca povestirea se concentreaza
asupra firului evenimentelor, nuvela aduce in discutie imasginea unui personaj exceptional, in jurul caruia
graviteaza ceilalti eroi.
Tema operei literare "Fantana dintre plopi" o presupune iubirea tragica dintre Neculai Isac si Marga.
Neculai Isac, capitan de mazili, se indragosteste de o tiganca pe nume Mrga. tigancusa era pusa de
unchiul sau Hasanache sa se intalneasca cu Neculai pentru a-l jefui, insa fata ii spune adevarul baiatului,
care fuge, iar fata este omorata de rudele sale.
Aceasta iubire tragica este surprinsa in mai multe ipostaze. Una dintre ele ar fi indragostirea la prima
vedere. Urmeaza intalnirile pe ascuns, iubirea cu obstacole, imposibila si cea tragica. intre cei doi existau
obstacole precum diferenta de rang social, de etnie si religie, ce faceau acea iubire imposibila.
Titlul operei, format din doua civinte semnificative, "Fantana", in care apa sugereaza viata, iubire (eros), dar
si moartea (tanatos) si plopul, considerat arborele singuratatii, copac blestemat, de crengile caruia s-a
spanzurat Iuda, desemneaza locul de intalnire al celor doi: "Fantana dintre plopi". Numarul plopilor din jurul
famtanii patru, sugereaza tot moartea,prezenta locului sugerand predestinarea pentru un loc tragic, tainic,
singuratic.
Prin povestire, trecutul prinde viata si se confunda cu prezentul, capitanul retraind drama pe care o
povesteste. Naratorul din "Fantana dintre plopi" este un narator personaj, deoarece ia parte (participa) la
actiunile desfasurate, este creditabil si subiectiv, intru-cat isi exprima sentimentele si trairile sufletesti prin
intermediul pronumelor si verbelor la persoana I singular: "umblam", "eram", "ma", "gandeam", "am zarit",
"mi", "eu", "sunt", etc.
Ca in intregul volum de povestiri si in "Fantana dintre plopi" este prezenta povestirea in povestirem in care,
in discursul initial al naratorului sunt incluse discursurile personajelor, care devin la randul lor povestitori
atunci cand isi spun propria poveste si receptor cand altii vorbesc. Naratorul initial are rolul de a prezenta
personajele povestitor, de a fixa cadrul povestirilor, de a surprinde reactia ascultatorlor, devenind el insusi
receptor cand altii povestesc.
Povestirea naratorului initial se observa in descrierea hanului si a venirii capitanului precum si prin notarea
la persoana a treia a discutiilor premergatoare povestirii: "Soarele batea piezis in hanul Ancutei, scanteind

in geamurile zabrelite. Lautarii se sculasera din cotloanele lor si-si sticleau dintii", "Moldova curgea lin in
soarele auriu intr-o singuratate sintr-o liniste ca din veacuri; si campiile eari goale si drumurile pustii in patru
zari; iar calaretul pe cal parca venea spre noi de demult de pe departate taramuri".
Cea de-a doua povestire apartine capitanului si apare la persoana I: "Domnilor si fratilor, a vorbit capitanul
Isac de la Balabanesti,-ascultati ce mi s-a intamplat pe aceste meseaguri cand eram tanar...".
Este prezenta si povestirea in rama, in acre povestirea eta incadrata intre descrierile atmosferei de la han.
Actiunea se desfasoara in urma cu 25 ani la o fantana situata intre patru plopi. Personajele din aceasta
opera sun putine. Unul dintre acestea este Neculai Isac, vazut in planul prezentului, dar si al trecutului. in
planul prezentului, cel care-l descrie este naratorul initial, apoi comisul: "Era un om ajuns la caruntie, se
tinea drept...", iar in planul trecutului, personajul se autocaracterizeaza. Un alt personaj este Marga,
descrisa din perspectiva lui Isac, Comisul Ionita si ceilalti ascultatori.
Hanul, ca si moara, carsma si iarmarocul, sunt elemente specifice literaturii sadoveniene. Aici, personajele
lui Sadoveanu retraiesc intamplari de demult, vocatia lor adevarata fiind placerea vorbei, confesiunea.
Cand apare Neculai Isac, este prima data cand se deschid portile hanului, momentul fiind seara: "Moldova
curgea lin in soarele auriu, intr-o singuratate si-ntr-o liniste ca din veacuri". Aparitia povestitorului este
proiectata in plan misterios, pentru a starni interesul povestirii: "...pe sleahul Romanului se vedea venind un
calaret, invaluit in lumina si-n pulberi".
intre acest povestitor si ascultatorii de la han se stabileste o relatie de prietenie, capitanul adresandu-se cu
"Iubitilor prieteni" sau "Domnilor si fratilor". Acesta este primit in cercul povestitorilor datorita talentului,
comun cu ceilalti de povestitor. Acest talent este sustinut de participarea afectiva a personajului, de
pastrarea suspansului precum si de intrebarile retorice care dinamizeaza actiunea: "Mi s-a parut?", "A fost
o aratare?", dar si prin folosire unor conectori care aduc in prezent povestirea: "deodata", "apoi". Capitanul
reuseste de asemena sa transmita ascultatorilor starea sa de spirit: "Am ramas tacuti si mahniti".
El respecta totodata ceremonialul de la han: se asteapta prezenta Ancutei, care creeaza o buna dispozitie
prin vin si bucate, asteapta sa fie invitat de Comisul Ionita, inchina alaturi de ceilalti in cinstea povestitorului
anterior, apoi incepe sa povesteasca. Spontaneitatea actului povestirii tine de necenzurarea amintirilor.
Actiunea acestei opere este lineara, cronologica, cu un singur fir narativ si respecta momentele subiectului.
in expozitiune este prezentata prezenta lui Isac precum si momentul sosirii la han, iar in intriga este
prezentata intalnirea cu Marga.
Desfasurarea actiunii prezinta intalnirile pe ascuns dintre cei doi, iar in punctul culminant capitanul afla de
inselaciune, in timp ce in deznodamant, Neculai scapa, iar Marga este omorata.
Conflictul este interior dar si exterior. Cel interior are loc intre datoria fata de neam a Margai si sentimentele
ei pentru Isac, iar cel exterior are loc intre Neculai Isac si banda lui Hasanache.
Prin toate aceste trasaturi mentionate, putem afirma ca opera literara "Fantana dintre plopi" este o
povestire.

S-ar putea să vă placă și