PERSONAJ - povestire/Sadoveanu

Publicat in anul 1928, volumul de povestiri Hanul Ancutei reprezinta o capodopera de varf a
scriitorului Mihail Sadoveanu. Fantana dintre plopi este cea de-a patra povestire, personajul narator ce
o realizeaza fiind Neculai Isac.
Statutul social al lui Niculai Isac este conturat de o imagine pe care o construieste inca de la
inceput Comisul Ionita Sa stii dumneata draga Ancuta ca acest mazala fost un om cum nu erau multi
in Tara Moldovei. Eroul starneste admiratia celor din jur pentru ca statutul social de altadata il determina
sa actioneze vitejeste iar nobletea de atunci e pastrata si in imaginea e azi Se tinea drept si sprinten pe
cal. Este de asemenea un om politicos, cunoaste normele de conduita :isi scoase palaria de pasla
neagra si ne pofti la toti buna ziua si noroc bun. Povestea de altadata il prezinta in imaginea de om de
afaceri care face negot cu vin. Un om respectat cu o stare materiala buna fapt ce-l oune in situatia de a
trai intr-o experienta de viata neplacuta.
Statutul psihologic evidentiaza modul lui de a gandi care e oarecum compatibil cu varsta. In
tinerete Niculai considera ca totul e permis si crede in magia aventurii Batea drumurile cautandu-si
dragostile; se suia la manastiri si cobora la podgorii. Si pentru o muiere care ii era draga isi punea
totdeauna viata. Asa om a fost. Eroul isi analizeaza retrospectiv actiunile si modul de a gandi Eram un
om buiac si ticalos. In prezent pare mult mai asezat, cumpatat tocmai pentru ca experienta vietii il
maturizeaza si ii modifica modul de a gandi.
Statutul moral al eroului este marcat de trasaturi morale ilustrate prin calitati dar si prin defecte.
Acesta este un om responsabil capabil sa-si administreze afacerile reusind sa imbine utilul cu placutul,
evidentiat prin faptul ca are puterea sa calatoreasca sa-si ia banii si mai apoi sa se intoarca la Marga cu
cadoul promis. Pe de alta parte este un om impulsiv, actioneaza fara sa se gandeasca la consecinte asta
ducand la instabilitatea sentimentala pe care si-o explica prin varsta, printr-o scurta autocaracterizare
Eram un om buia si ticalos.
Trasatura dominanta este evidentiata inca din povestirea cadru unde el e prezentat ca un om
aventurier de catre prietenul sau comisul Ionita si pentru o muiere care ii era draga isi punea totdeauna
viata. Asa om a fost si-a avut izbovnice catre toate zarile. Aceste spuse reies din intalnirea cu Marga
cand este deschis sper o noua aventura. O prima secventa reprezentativa este aceea in care ii da un
banut Margai Am mai scos un ban si am facut un semn tigancusei. Ca o soparla sa azvarlit spre mine si-
a primit banul in poala. Acest gest este unul strategic prin care el isi ademeneste prada, aceasta fiind
chiar Marga. O alta secventa este cea in care Niculai isi tine promisiunea facuta Margai si se intoarce la
aceasta, in locul unde si-au dat intalnire Marga ieri noapte iti era racoare si tremurai. Ti-am adus cuteica
juruitase intinse langa mine. Am cuprins-o in brate. O dezmierdam si avea o infiorare si un geaman ca
de o salbaticiune ranita. Prin aceasta promisiune el da dovada ca era deschis orcand unei noi iubiri, iar
atitudinea fetei trada frica ei pentru ce urma sa se intample cu Niculai.
Prin mijloacele de caracterizare este evidentiat portretul fizic al personajului. Este caracterizat
direct de catre narator Era om ajuns la caruntete dar se tinea drept si sprinten pe cal. Purta ciubote de
iuf cu turetci inalte si un ... Defectul fizic, evidentiat tot de narator Zambind cu prietenie si privindu-
ne cu ochiu-I limpede si albastru, diminueaza defectul prin aceasta descriere, suprinzand blandetea si
bunatatea lui Nicolai. Direct este caracterizat si de Comisul Ionita care ii descrie trei trasaturi Voinic si
frumos si rau. Din atitudinea fata de cei de la han reiese ca era un om bine crescut, fiind caracterizat
indirect ne pofti la toti buna-ziua si noroc bun.
Conflictul interior al personajului este marcat de atitudinea din tinerete si de resemnarea din
prezent Iar ochiul cel viu mare si neguros privea tinta-n jos in neagra fantana s trecutului. Din acest
conflict reiese ca Nicolai traia din amintirile din trecut, acum fiind responsabil si resemnat.
Perspectiva narativa subiectiva intervine si in descrierea lui Nicolai Isac. Naratorul anonim ii
urmareste trairile si reactiile si ii devaluie sentimentele ochiul stors parca era inclestat si pecetuit pe
totdeauna intr-o durere.
Prin limbaj si utilizarea structurilor si expresiilor precum Domnilor si fratilor denota respectul si
amabilitatea pe care eroul le poseda. Acesta mai foloseste de asemenea regionalisme si arhaisme care il
plaseaza intr-o anumita epoca Buiac, nevrednic, a incalicat.
Consider ca ideea nevoii de a trai intens viata in tinerete se reflecta in constructia personajului
principal Nicolai. Aceasta idee ii marcheaza evolutia si destinul pentru care intamplarea de la fantana
dintre plopi il face sa-si piarda un ochi. Altercatia cu tiganii ii oglindeste capacitatea de a iesi dintr-o
situatie limita, cu toate ca iese din ea cu repercursiuni care il inseamna pe viata.
Asadar Nicolai este un personaj caruia ii place sa traiasca si nu se da in laturi de la aventuri noi
chiar daca asta inseamna sa ramana insemnat pe viata.
In concluzie, povestirea Fantana dintre plopi din volumul Hanul Ancutei reprezinta o
capodopera de varf a creatiei lui Mihail Sadoveanu, aducand in prim plan poveste de viata a personajului
principal Nicolai Isac.