Publicat in anul 1928, volumul de povestiri „Hanul Ancutei" reprezinta o capodopera

de varf a
scriitorului Mihail Sadoveanu. „Fantana dintre plopi" este cea de-a patra
povestire, personajul narator ce
o realizeaza fiind Neculai Isac.

Statutul social al lui Niculai Isac este prezentate de o imagine pe care o

construieste inca de la
inceput. "Sa stii dumneata draga Ancuta ca acest mazal...a fost un om cum nu erau
multi
in Tara Moldovei". Eroul castiga admiratia celor din jur pentru ca statutul social
din trecut ramane in prim plan, iar nobletea din acele vremuri este pastrata si in
imaginea lui Nicolae de astazi.
Se tinea drept si sprinten pe
cal". Este de asemenea un om politicos, cunoaste normele de conduita isi scoase
palaria de pasla
neagra si ne pofti la toti buna ziua si noroc bun". Povestea de altadata il
prezinta in imaginea de om de
afaceri care face negot cu vin. Un om respectat cu o stare materiala buna fapt ce-l
oune in situatia de a
trai intr-o experienta de viata neplacuta.

Statutul psihologic ; evidentiaza modul lui de a gandi care e oarecum compatibil cu

varsta. In
tinerete Niculai considera ca totul e permis si crede in magia aventurii " Batea
drumurile cautandu-si
dragostile; se suia la manastiri si cobora la podgorii. Si pentru o muiere care ii
era draga isi punea
totdeauna viata. Asa om a fost". Eroul isi analizeaza retrospectiv actiunile si
modul de a gandi "Eram un
om buiac si ticalos". In prezent pare mult mai asezat, cumpatat tocmai pentru ca
experienta vietii il
maturizeaza si ii modifica modul de a gandi.

Statutul moral al eroului este marcat de trasaturi morale ilustrate prin calitati
dar si prin defecte.
Acesta este un om responsabil capabil sa-si administreze afacerile reusind sa
imbine utilul cu placutul,
evidentiat prin faptul ca are puterea sa calatoreasca sa-si ia banii si mai apoi sa
se intoarca la Marga cu
cadoul promis. Pe de alta parte este un om impulsiv, actioneaza fara sa se
gandeasca la consecinte asta
ducand la instabilitatea sentimentala pe care si-o explica prin varsta, printr-o
scurta autocaracterizare "
Eram un om buia si ticalos".

O trasatura definitiva a personajului este nobletea. Si in trecut, dar si in

prezent, Nicolae este un om de rang intalt societal, astfelt incat comportamentul
sau, mai ales in prezent (acum ca este Mazil) este unul sofisticat,
inteligent, cult, si plin de onoare.

În povestirea "Fântâna dintre plopi" de Mihail Sadoveanu, există mai multe

conflicte.

În ceea ce privește caracterizarea personajelor, Mihail Sadoveanu folosește mai

multe modalități pentru a-si descrie personajele. În primul rând, autorul
utilizează caracterizarea directă pentru a dezvălui trăsăturile fizice și
psihologice ale personajelor.
De exemplu, Ghiță este descris ca fiind un tânăr înalt, puternic și cu ochi senini,
dar și cu o dorință puternică de aventură.
Ana este prezentată ca o fată frumoasă, cu o inimă bună și cu o dragoste pentru
Ghiță, dar și pentru natură și tradiții.
Ionel este descris ca fiind un bărbat mândru și posesiv, care își dorește să își
păstreze autoritatea asupra Anei și a celorlalți.

În al doilea rând, autorul utilizează caracterizarea indirectă prin intermediul

acțiunii și dialogului. De exemplu, comportamentul și acțiunile personajelor
dezvăluie multe despre personalitatea lor. Ghiță este arătat ca fiind un om
generos, iubitor de natură și de oameni, prin acțiunile sale de ajutorare a
celorlalți, cum ar fi ajutorarea lui Ionel în timpul unei inundații. De asemenea,
dialogul dintre personaje dezvăluie multe despre relațiile dintre ele și despre
modul în care se simt unii față de ceilalți.

În concluzie, "Fântâna dintre plopi" de Mihail Sadoveanu conține mai multe

conflicte, dintre care unul este intern și altul extern, iar autorul folosește
caracterizarea directă și indirectă pentru a descrie personajele și a dezvălui
trăsăturile lor distinctive.