Romanul

 
Romanul este specia genului epic, în proză, de mare
întindere, cu acţiune complex ce se poate desfăşura pe mai multe
planuri, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine
individualizată şi al căror destin este determinat de trăsăturile de
caracter şi întâmplările ce constituie subiectul operei.
Caracteristici:
- acţiunea este amplă, desfăşurându-se pe mai multe planuri;
- prezintă conflicte umane sau sociale;
- are un număr relative mare de personaje;
- acţiunea este dinamică şi rapidă;
- este structurat pe capitol;
- analizează profund viaţa;
- personajele evoluează, se maturizează, îşi schimbă modul de a
gândi şi ase comporta;
- abordează mai multe teme (a iubirii, a istoriei, a prieteniei).
 
 
 
Tipologia romanului:

-roman social-realist;

-roman obiectiv;

- roman doric: “…romanul e o imago mundi”,

un univers închis şi rotund.
Sursele de inspiraţie:
- Aflat la vânătoare, Rebreanu a observant “un ţăran
îmbrăcat în straie de sărbătoare”, care s-a aplecat, deodată
şi “a sărutat pămânul ca pe o ibovnică”;
- O altă întâmplare relatată de sora sa, i-a reţinut atenţia: o
fată înstărită, rămasă însărcinată cu un tânăr sărac, a fost
bătută cumplit de tatăl său pentru că urma să se înrudească
cu un sărăntoc;
- Un eveniment care l-a marcat deosebit a fost convorbirea
pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tânăr ţăran vrednic,
muncitor, pe nume Ion al Glanetaşului, care nu avea
pământ şi “pronunţa acest cuvânt cu atâta sete, cu atâta
lăcomie, cu atâta pasiune, parcă ar fi fost vorba despre o
fiinţă”.
Tema romanului este prezentarea problematica a pamantului in
conditiile satului ardelean de la inceputul secolului al XX - lea.
Romanul prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine
pamantul si consecinta actelor sale.
Tema centrala, posesiunea pamantului este dublata de tema
iubirii.
 Actiunea romanului se desfasoara pe mai multe
planuri narative, avand personaje numeroase.
 Specia literara privilegiaza personajul, a carui evolutie
in plan psihologic constituie obiectul romanului. De
aceea el este construit dintr-un ansamblu de trasaturi
redate in mod direct (portret, biografie, statut social)
si indirect (fapte, gesturi, atitudini, limbaj, raporturi
cu alte personaje).
 Naratorul obiectiv si omniscient isi lasa personajele
sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare,
consemnandu-le atitudinile. El se detaseaza si lasa
viata sa curga ca un suvoi.
 Trasaturile personajelor se dezvaluie in evolutia
conflictului.
 I. PERSONAJUL. ACCEPŢIUNI GENERALE.
II. APLICAŢIE (Ion- caracterizare personaj)

 „Un text literar propune o lume – indivizii care populează

lumea se reduc la combinaţii de proprietăţi. Opţiunea pentru
anumite proprietăţi ale indivizilor este exclusivă, ea are în
vedere lumea pe care autorul vrea să o circumscrie, ea
îndreaptă cititorul spre o enciclopedie a lumii reale .”
(Umberto Eco)
 “Literatura nu putea zugrăvi o fericire întemeiată pe
bogăţie; ea nu putea zugrăvi nici fericirea în sărăcie,
pentru că o astfel de idilă nu se putea lipsi, fireşte, de
ipocrizie .” (Cehov)
 I. PERSONAJUL
 Generic, termenul “personaj” trebuie relaţionat cu latinescul
persona, preluat în evul Mediu de germani, care desemna o
gravură sau o mască, ambele sugerând un relief sau o înfăţişare
absentă, pe care o evocă. Deci sensul ar fi: înfăţişare falsă, mască
interpusă între om şi lume.

 Personajul se manifestă prin actele şi spusele sale, care înseamnă

tot un act. A acţiona, a întreprinde o acţiune asupra altcuiva sau
asupra a ceva, îi conferă, potrivit lui V. I. Propp şi Tzvetan Todorv,
calitatea de actant.

 Personajele sunt construite pe principiul interrelaţionării. În personaj

există simultan celălat, adică personajele se află într-un continuu joc
de oglinzi; sunt provocate, activate de celelalte personaje.

 Personajul, ca semn central al operei literare narative, concentrează

toate semnificaţiile majore ale acesteia.
 Moto: “Personajele sunt marionetele unui păpuşar, ale căror sfori,
manipulate de creatorul lor, se văd sau nu se văd cu ochiul liber “
(Mario Vargas Llosa )

Accepţiuni generale
 

Mobilurile personajelor:

 Externe: destinul, determinismul social

 Interne: pasiunea, instinctul, obsesiile, complexele
 
CLASIFICAREA PERSONAJELOR
 CONFLICT CENTRAL

Lupta pentru pământ

ION - natură
conflictuală
CONFLICT CONFLICT

EXTERIOR INTERIOR

(social) 2 glasuri

Ion – V. Baciu

CONFLICT SECUNDAR CONFLICT TRAGIC

Ion – George Ion – pământul - moartea

 Identifică personajele ale căror gânduri sunt reflectate mai
jos și precizează ce rol joacă acestea în viața lui Ion:

A. „Rămânea totuşi hotărât să pedepsească pe Ion, mângăindu-

se că o parte se va răsfrânge, măcar indirect, şi asupra
învăţătorului."
B.„- Invaţă-mă d-ta ce să fac şi cum să fac, că eşti om învăţat!...
(...)
— Dacă nu vrea el să ţi-o dea de bunăvoie, trebuie să-l
sileşti! zise ..................... după un răstimp de gândire, nehotărât
puţin, ca şi cum ar fi vrut să vadă cum îi va primi Ion vorbele.
Flăcăul tresări. I se păru că în minte i s-a deschis deodată o dâră
luminoasă care îi arăta lămurit calea. Oftă prelung, parcă i-arfi
căzut o povară uriaşă de pe inimă”
 Metoda pălăriilor gânditoare

 Pălăria albă este cea care oferă înformaţii exacte, este obiectivă,

asemenea unui computer. Elevii ce poartă această pălărie pot
formula  întrebări:  „ Ce informaţii avem? ”
    Pălăria roşie dă frâu liber sentimentelor. Cei ce poartă acest
semn trebuie să spună ce sentimente nutresc faţă de personaj, fără
să aducă argumente logice. „ Ce sentimente se desprind ? ”
 Pălăria galbenă este simbolul gândirii pozitive şi constructive a
elevului. Cei din echipă trebuie să găsească şi să demonstreze cu
argumente  logice o latură pozitivă a personajului Ion.
    Pălăria verde simbolizează gândirea creativă. Asemenea culorii
verzi care exprimă renaşterea, cel ce poartă acestă pălărie trebuie
să fie creativ, să găsească un alt fir epic.
   Pălăria neagră este cea care punctează numai aspectele
negative ale personajului, inventariază numai greşelile acestuia.
 Pălăria albastră este moderatorul şi deţine controlul întregii
activităţi, formulează ideile principale şi concluziile .
 FIŞĂ DE CARACTERIZARE

CITATUL TRĂSATURA MODUL DE

CARACTERIZA
RE
   
 ,,Era iute si harnic, ca mă-sa. Unde punea el mâna,
punea și Dumnezeu mila. Iar pământul îi era drag
ca ochii din cap.”
 „Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil.
Veșnic a pizmuit pe cei bogați și veșnic s-a înarmat
într-o hotărâre pătimașă: trebuie să aibă pământ
mult, trebuie! De pe atunci, pământul i-a fost mai
drag ca o mamă.”
 „nici eu nu-s copil și știu bine ce fac și cum trebuie
să mă port.”
 ,,a fost cel mai iubit elev al învățătorului
Herdelea.”
 La școală, „băiatul era silitor și cuminte.”
 „Ion e arțăgos ca un lup nemâncat.” (George)
 ,,sărăntocule”, „tâlharule”, ,fleandură” (Vasile
Baciu)
 ,,capul tuturor relelor din sat.” (preotul Belciug)
 CITATUL TRĂSATURA MODUL DE
CARACTERIZARE
 ,,mai isteț și mai spălat decât ceilalți țărani.”    

 ,,Mândria flăcăului, istețimea și stăruința lui

de a împlini ceea ce își punea în gând, voința
lui încăpățânată îi plăcea.” (Titu Herdelea)
 ,,Ion e băiat cumsecade. E muncitor, e harnic,
e săritor, e isteț.” (doamna Maria)
 „Fiecare vorbă îl împungea drept în inimă, cu
deosebire fiindcă auzea tot satul.”
 „Mândru și mulțumit ca orice învingător, Ion
simțea totuși un gol în suflet. ... Apoi, când
prinse de veste că se mărită Florica vădanei
lui Maxim cu George Bulbuc, îl zgudui un fior
de durere.”
 „Încet, cucernic, fără să își dea seama, se lăsă
în genunchi, iși coborî fruntea și-și lipi buzele
cu voluptate pe pământul ud. Și-n sărutarea
aceasta grăbită simți un fior rece, amețitor...”
 
 ION - personaj principal, complex: are
insusiri contradictorii: viclenie si naivitate,
gingasie si brutalitate, etc...
 ION - pesonaj realist, tipic pentru o
anumita categorie social; este determinat
social si are o psihologie complexa,
urmarita in evolutie.
 ION - personaj titular si central: domina
intreaga lume care se desfasoara in legatura
cu el. Celelalte personaje principale
graviteaza in jurul sau punandu-I in lumina
trasaturile, nazuintele
 Ion este un personaj romanesc memorabil si
monumental, ipostaza a omului teluric, dar
supus destinului tragic de a fi strivit de forte
mai presus de vointa lui neinfranta:
pamantul-stihie si legile nescrise ale satului
traditional.
 “Ion e expresia instinctului de stăpânire a
pământului, în slujba căruia pune o
inteligenţă ascuţită…”(Istoria literaturii
române contemporane, Eugen Lovinescu)
 George Călinescu: “ Ion nu e însă decât o
brută, căreia şiretenia îi ţine loc de
deşteptăciune.”(Istoria literaturii române
de la origini până în prezent)
Realizat,
prof.Mihaela Nae