Ion

Tema si viziunea despre lume

Date

Liviu Rebreanu , prozator și dramaturg roman , este considerat întemeietorul romanului

romanesc modern,deoarece scrie primul roman realist ,social și obiectiv din literatura română.
Romanul „Ion”de Liviu Rebreanu apare in anul 1920 , dupa o lunga perioada de elaborare,asa cum
metnioneaza insusi autorul la finalul operei , intre martie 1913-iulie 1920 .

Romanul ,,Ion'' are la bază câteva experiențe de viață, despre care Liviu Rebreanu a vorbit în
interviurile, articolele sau conferințele sale: scena în care, într o primăvară, mergând la vânătoare
zărește un țăran îmbrăcat ,, în straie de sărbătoare'' care săruta pământul ,, ca pe o ibovnică''; la o
săptămână după această scenă, primește o scrisoare de la sora lui, Livia, care îi relatează povestea
unei fete înstărite , care fusesem bătută cumplit de tatăl său pentru că rămăsese însărcinată cu un
tânăr sărac și leneș; în acele zile, a stat de vorbă cu flăcăul din vecini, Ion Boldijan al Glanetașului,
care era un băiat voinic, harnic, muncitor și foarte sărac.Astfel , personajele au trăsături luate din
realitate, întâmplările din primul capitol fiind, de fapt, evocările primelor amintiri din copilăria sa.

Incadrarea in specie si curent

„Ion” de Liviu Rebreanu este primul roman realist,social si obiectiv, în care, dincolo de
tematica tradiționalistă rurală, încep să se remarce elemente de modernitate. Ca roman realist-social
„Ion” se distinge prin caracterul său veridic și verosimil, conferit de folosirea tehnicii detaliului în
prezentarea mediului social, a conflictelor dintre clasele sociale sau a mentalității vremii. Totodată,
prezentarea cu lux de amănunte a satului românesc tradițional asigură narațiunii un caracter
monografic. De asemenea, narațiunea la persoana a III-a, cu focalizare zero și cu un narator
omniscient și omniprezent,detasat si cu o perspectiva narativa heterodiegetica dovedește faptul că
„Ion” este un roman obiectiv

Titlul

Titlul este de tip sintetic și indică numele personajului principal, care este reprezentativ
pentru colectivitatea umană din care face parte prin mentalitatea clasei țărănești și a vremurilor
căreia îi aparține.

Tema

Romanul „Ion” este o monografie (lucrare de maare complexitate) a realitatilor satului ardelean de la
inceputul secolului al XX -lea ,ilustrand confilctul generat de lupta apriga pentru avere ,intr-o lume in
care statutul social al omului este stabilit in functie de pamantul pe care il poseda , fapt ce justifica
actiunile personajelor .Aceasta tema centrala a pământului este dublată de cea a iubirii.

Enuntarea principalei trasaturi a personajului + doua scene semnificative

O trăsătură primordială a personajului este iubirea pentru pământul care l-a născut,
perceput simultan ca terra mater -“de mic i-a fost mai drag decât o mamă”- şi ca proprietate ce
garantează succesul social, într-un amestec de adoraţie mistică şi orgoliu posesiv.
O secvenţă ilustrativă în acest sens apare in capitolul „Zvârcolirea” și îl prezintă pe Ion
contemplând, în zorii zilei, fostele pământuri ale familiei. Pământul apare ca un stăpân, ca o
divinitate mitologică - ,,glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare,
copleșindu-l”, iar Ion, în ipostaza ființei umile - ,,se simțea mic și slab, cât un vierme pe care-l calci în
picioare”. Exclamația ”Cât pământ, Doamne!” denotă modul în care el râvnește pământul.

O alta secventa semnificativa apare în capitolul „Sărutarea” cand , imediat după ce intră
in posesia pământului mult râvnit de la Vasile Baciu, Ion așteaptă sosirea primăverii pentru a
se putea bucura de imaginea pământului pe care îl stăpânește. Astfel ca într-o zi de luni,
îmbrăcat în haine de sărbătoare, pleacă spre cel mai bun loc pe care îl primise si trăiește din
plin patima posesiunii.Dragostea pentru pământ se concentrează simbolic în scena sărutării
acestuia, devenit un substitut al iubitei pierdute. Astfel, se accentuează relația strânsă dintre
protagonist si pământ, relație ce surprinde importanța pământului pentru oamenii din acea
vreme.
Statutul personajului

Ion este un personaj rotund, cu însuşiri contradictorii, oscilând şi evoluând între cele două
mari pasiuni ale sale. Realizat prin tehnica basoreliefului, personjul îşi dezvăluie trăsăturile si e
surprins în diferite unghiuri şi în diferite lumini, convingând prin impresia de zugrăvire completă,
veridică

Prezentarea personajului din punct de vedere social ,moral si psihologic .

Protagonistul romanului ,Ion al Glanetasului , este un personaj eponim al carui statut

social,psihologic si moral este conturat cu atentie de catre narator.

Ion reprezinta tipul taranului sarac,tanar,harnic,care traieste intr-o lume unde pamantul
reprezinta valoarea centrala.El este singurul copil al Glanetasului si al Zenobiei acestia fiind o familie
saraca deoarce nu au stiut sa isi pretuiasca averea .Pe plan psihologic,Ion era macinat de faptul ca
era o persoana saraca acesta gandindu-se de fiecare data la posibilitatile pe care le-ar avea daca ar
detine pamant.De aceea Ion întruchipează tipul arivistului ,dovedindu-se machiavelic , apelând la
mijloace imorale pentru a iesi din situatia de „sărăntocul satului ” prin implinirea pe plan financiar.
Totodata, statutul moral se completeaza si cu alte trasaturi ce reies din comportamentul său ,Ion
manifestandu-și adesea impulsivitate , violența si egoismul .

Caracterizarea personajului

Trăsăturile protagonistului sunt puse în lumină prin metoda caracterizării directe .

Astfel ,din spusele narator aflam ca era “iute şi harnic, ca mă- sa”, mare iubitor al muncii- “ munca îi
era dragă, oricât ar fi fost de grea, ca o râvnă ispititoare”- și al pământului : „pământul îi era drag ca
ochii din cap”.
Portretul moral este completat cu opiniile divergente ale celorlalte personaje. Doamna
Herdelea evidențiază calitățile: „E muncitor, e harnic, e săritor, e isteț”, pe când Vasile Baciu îl
numește: „sărăntoc”, „tâlhar”, „hoț”, iar preotul Belciug îl crede: „un stricat și-un bătăuș, și-un om de
nimic”.
Autocaracterizarea evidenţiază frământările sufleteşti prin monologul interior: “ Mă
moleşesc ca o babă năroadă… Aş fi o nătăfleaţă să dau cu piciorul norocului pentru nişte vorbe…”.

Caracterizarea indirectă pune în lumină alte trăsături ale personajului, acestea putând fi deduse
pornind de la fapte, comportament, limbaj dar și de la relațiile cu celelalte personaje. Prin limbaj,
personajul dovedeşte abilitate de adaptare şi de a folosi pe ceilalţi în obţinerea reacţiei favorabile
planurilor sale.Ion îşi nuanţează limbajul în funcţie de interlocutor, folosind registre diferite: este
respectuos cu învăţătorul, ironic cu Vasile Baciu, agresiv cu cei care îi ameninţă scopurile. Gesturile şi
mimica îi trădează intenţiile: “avea ceva straniu în privire, parcă nedumerire şi un vicleşug
neprefăcut”.(supliment) Comportamentul scoate în evidenţă trăsături variate precum hărnicia,
puterea voinţei, lăcomia, brutalitatea sau lipsa de consideraţie. ) Prin relaţia cu alte personaje
influenţează, într-o măsură mai mare sau mai mică, pe toţi cei cu care intră în contact, dovedind
statutul său de personaj central.
In concluzie , personajul lui Rebreanu impresionează nu doar prin complexitatea sa, ci și
prin autenticitate, el fiind un produs al societății în care trăiește. Împotrivindu-se destinului său de
om sărac, Ion este aspru pedepsit, moartea sa simbolizând reinstalarea ordinii sociale.