Particularitatile de constructie a unui personaj a lui

Liviu Rebreanu/roman din perioada interbelica/

roman realist
Romanul “Ion” aparut, initial in 2 volume, este bine primit de
critica literara si datorita faptului ca Liviu Rebreanu construieste in
literatura romana primul roman in care domina figura unui taran
autentic.

Asa cum arata si titlul romanului,protagonistul este Ion Pop al

Glanetasului, urmarit in detaliu de catre narator, care dezvaluie
elemente ale statutului social, psihologic si moral. Rezultat al
mediului social din care face parte, Ion reprezinta imaginea
taranului sarac, dar in acelasi timp tanar si harnic, vizibil nemultumit
de conditia sa sociala. Ion traieste intr-o lume in care pamantul
reprezinta valoarea suprema, iar nevoia de a-si schimba statutul
social justifica si ideea obtinerii demnitatii. Provenit dintr-o familie in
care mama detine avere, Ion traieste umilinta saraciei din cauza
tatalui care o risipeste ajungand stigmatizat, atat el cat si intereaga
familie. Aceasta ii dezvolta lui Ion nevoia permanenta de a obtine
pamant “De mic copil pamantul i-a fost mai drag ca o mama” pentru
ca pamantul ii certifica statutul social. Casatoria cu Ana ii schimba
statutul, Ion castiga din perspectiva imaginii sociale, dar pierde in
plan sufletesc. Din punct de vedere psihologic, Ion se evidentiaza
printr-un mod de a gandi oscilant si nesigur in functie de vocile
interioare de care se lasa dominat. Ion traieste un puternic conflict
interior, conturat intre glasul pamantului si cel al iubirii. In prima
parte a romanului, Ion evidentiaza o gandire pragmatica, scopul
fundamental fiind obtinerea averii, astfel se autopedepseste pentru
slabiciunea de a ravni la Florica “ si sa raman tot calic… pt o
muiere? Apoi sa nu ma trazneasca Dumnezeu din senin?!”. In
partea a doua este insa dominat de glasul iubirii care castiga teren
in mintea flacaului dupa obtinerea pamanturilor si mai ales din
momentul in care Ana si copilul nu mai reprezinta o obligatie. Ion
intelege ca fericirea fiintei umane nu este garantata excusiv de
avere “ce folos de-atatea pamanturi daca cin’ ti-e drag pe lume nu-i
al tau”. Din punct de vedere moral, Ion se evidentiaza ca o fiinta
instinctuala care traieste in preistoria moralei, iar actiunile sale
dovedesc explicit lipsa de moralitate in atitudinea fata de Ana. Ion
seduce o fata bogata pentru a-i lua averea si o impinge indirect
spre spanzuratoare. Dorinta de a se razbuna pe Vasile Baciu ii
intuneca judecata si ii anuleaza moralitatea. Din acest punct de
vedere, sfarsitul sau tragic este justificat moral si etic. Pe de-alta
parte, el poate fi definit si prin trasaturi morale evidente precum
orgoliul, care odata in plus ii justifica atitudinea fata de Baciu,
impulsivitatea evidenta in atitudinea generala a flacaului si firea
violenta prin care se impune atat in fata flacailor, cat si a sotiei.

Una dintre cele mai ilustrative trasaturi ale taranului este

lacomia, justificata de statutul social si de complexul de inferioritate
pe care il dezvolta. Dorinta de imbogatire il determina sa devina
uneori irational, relevanta fiind astfel secventa in care intr-o
dimineata de toamna mohorata iese pe camp la arat. Profitand de
faptul ca este singur, Ion are timp sa contemple si sa analizeze
pamantul. Constata ca are o parcela de pamant foarte ingusta,
pentru ca tatal sau vanduse o parte din ea lui Dumitru Moarcas,
care la randul lui o vanduse lui Simion Lungu. Lipsa unei delimitari
evidente, dar mai ales lacomia pe care nu si-o poate stapani, il
determina pe Ion sa traga cateva brazde in plus pe terenul vecinului
sau, motivandu-si gestul ca o naturala intentie de a-si redobadi ce e
a lui “macar o brazda sa imi iau inapoi din pamantul meu”. Mimica
si gesturile surprinse de narator, exprima evidenta lacomie specifica
omului sarac, dominat de o patima care-l face irational “obrajii
aprinsi de o pofta nestapanita… inima-I tremura de bucurie ca si-a
marit averea”. O alta secventa relevanta este cea in care Ion are o
discutie cu Titu Herdelea, discutie ce are loc dupa obtinerea
pamanturilor lui Vasile Baciu. Ion simte nevoia sa-i multumeasca
tanarului pentru ideea sugerata “daca nu m-ai fi invatat dumneata
domnisorule...”. Uimirea lui TH il determina pe Ion sa inteleaga
naivitatea tanarului, dar este un bun prilej de a-si exprima lipsa de
consideratie fata de VB si totodata lacomia materializata in bucuria
de a-si fi marit averea “tot pamantul e al meu domnisorule… cat
pamant… numai sa-mi dea Dumnezeu sanatate sa-l stapanesc, ca-
i al meu”. Aceeasi observatie a naratorului este evidenta pt a reda
atitudiea lacoma a taranului “ranji Ion cu multumire patimasa”.

Dintre elem de structura sugestive sunt mod de caract. Ion

este prezentat prin tehnica pluriperspectivismului, astfel
comportamentul tanarului se reflecta diferit in ochii celorlalte
personaje care-i dezvaluie trasaturi antitetice. Doamna Herdelea ii
evidentiaza harnicia si comportamentul decent “Ion e baiat
cumsecade, e harnic, e saritor, e istet”, in schimb preotul Belciug ii
construieste un portret moral nefavorabil, accentuandu-i
agresivitatea “esti un stricat si-un bataus si-un om de nimic”.
Complexul de inferioritate general de saracie, este evidentiat prin
caracterizare directa facuta de VB care-l numeste cu satisfactie
“calic tantos” “sarantocule” “talharule” “fleandura”. Prin caract
indirecta ce reiese dintr-un comportanemt tipic taranesc, este
redata agresivitatea consdirata o forma de aparare, dar si de
impunere in fata celorlalti. Un alt elem important este limbajul, care-i
dezvaluie statutul social si trairile. Ion foloseste cu naturalete
expresii populare “a sta cu manile in san” si regionalisme “muiere”
“te bocesti” “sa ma caliceasca” dar in acelasi timp si invectiva “ho
cioara… inchide pliscu ca te pocnesc de-ti sar maselele tocmai in
curtea bisericii”. Flacaul are capacitatea de a schimba registrul in
functie de interlocutor, asftel vb respectuos cu invatatorul H si
preotul Belciug, dar in acelasi timp ironic cu Vasile Baciu sau
amenintator cu Ana “apai stai ca am eu leac de pielea ta,
rapandula”.

In romanul Ion, lumea descrisa de LR se inscrie in tiparele

realiste mai ales prin tipul de personaj prezentat de autor, un taran
autentic cu un sfarsit dramatic, provocat de patima pt pamant.