Ion

Tema si viziunea despre lume

Date

Liviu Rebreanu , prozator și dramaturg roman , este considerat întemeietorul romanului

romanesc modern,deoarece scrie primul roman realist ,social și obiectiv din literatura română.
Romanul „Ion”de Liviu Rebreanu apare in anul 1920 , dupa o lunga perioada de elaborare,asa cum
metnioneaza insusi autorul la finalul operei , intre martie 1913-iulie 1920 .

Romanul ,,Ion'' are la bază câteva experiențe de viață, despre care Liviu Rebreanu a vorbit în
interviurile, articolele sau conferințele sale: scena în care, într o primăvară, mergând la vânătoare
zărește un țăran îmbrăcat ,, în straie de sărbătoare'' care săruta pământul ,, ca pe o ibovnică''; la o
săptămână după această scenă, primește o scrisoare de la sora lui, Livia, care îi relatează povestea
unei fete înstărite , care fusesem bătută cumplit de tatăl său pentru că rămăsese însărcinată cu un
tânăr sărac și leneș; în acele zile, a stat de vorbă cu flăcăul din vecini, Ion Boldijan al Glanetașului,
care era un băiat voinic, harnic, muncitor și foarte sărac.Astfel , personajele au trăsături luate din
realitate, întâmplările din primul capitol fiind, de fapt, evocările primelor amintiri din copilăria sa.

Incadrarea in specie si curent

„Ion” de Liviu Rebreanu este primul roman realist,social si obiectiv, în care, dincolo de
tematica tradiționalistă rurală, încep să se remarce elemente de modernitate. Ca roman realist-social
„Ion” se distinge prin caracterul său veridic și verosimil, conferit de folosirea tehnicii detaliului în
prezentarea mediului social, a conflictelor dintre clasele sociale sau a mentalității vremii. Totodată,
prezentarea cu lux de amănunte a satului românesc tradițional asigură narațiunii un caracter
monografic. De asemenea, narațiunea la persoana a III-a, cu focalizare zero și cu un narator
omniscient și omniprezent,detasat si cu o perspectiva narativa heterodiegetica dovedește faptul că
„Ion” este un roman obiectiv

Titlul

Titlul este de tip sintetic și indică numele personajului principal, care este reprezentativ
pentru colectivitatea umană din care face parte prin mentalitatea clasei țărănești și a vremurilor
căreia îi aparține.

Tema

Romanul „Ion” este o monografie (lucrare de maare complexitate) a realitatilor satului ardelean de la
inceputul secolului al XX -lea ,ilustrand confilctul generat de lupta apriga pentru avere ,intr-o lume in
care statutul social al omului este stabilit in functie de pamantul pe care il poseda , fapt ce justifica
actiunile personajelor .Aceasta tema centrala a pământului este dublată de cea a iubirii.

Doua scene semnificative

În conturarea viziunii despre lume , Liviu Rebreanu sustine prin opera sa si prin doua scene
simbolice ,tema operei , care suprind relația protagonistului cu pământul.

Cea dintâi apare in capitolul „Zvârcolirea” și îl prezintă pe Ion contemplând, în zorii zilei,
fostele pământuri ale familiei. Pământul apare ca un stăpân, ca o divinitate mitologică - ,,glasul
pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleșindu-l”, iar Ion, în ipostaza
ființei umile - ,,se simțea mic și slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare”. Exclamația ”Cât
pământ, Doamne!” denotă modul în care el râvnește pământul.

A doua scenă semnificativa apare în capitolul „Sărutarea” cand , imediat după ce intră in
posesia pământului mult râvnit de la Vasile Baciu, Ion așteaptă sosirea primăverii pentru a se
putea bucura de imaginea pământului pe care îl stăpânește. Astfel ca într-o zi de luni, îmbrăcat
în haine de sărbătoare, pleacă spre cel mai bun loc pe care îl primise si trăiește din plin patima
posesiunii.Dragostea pentru pământ se concentrează simbolic în scena sărutării acestuia, devenit
un substitut al iubitei pierdute. Astfel, se accentuează relația strânsă dintre protagonist si
pământ, relație ce surprinde importanța pământului pentru oamenii din acea vreme.
Doua trasturi specifice specie

Un element de structura specific romanului „Ion” il reprezinta structura circulară , obținută

prin intermediul simetriei dintre incipit și final. Astfel, în deschiderea și încheierea romanului, se
menționează drumul -„șoseaua cea mare și fără de sfârșit ”- ,care intră și iese din lumea
ficțiunii.Prezența tehnicii contratimpului , care înfățișează doua evenimente care incep și se sfârșesc
diametral opus ,confera textului o coeziune unica și servește la întărirea caracterului moralizator .

Un alt element de structura îl reprezintă actiunea care este lineară si cronologică ,ce se
desfășoară pe două planuri epice ,care se deruleaza paralel si se intersectează intr-o viziune realistă.
Primul plan este cel al vieții țărănești și urmărește destinul lui Ion, precum și pe cel al personajelor
care îl influențează. Cel de-al doilea plan narativ prezintă viața intelectualității rurale și pune
accentul pe destinul familiei învățătorului Herdelea. La nivelul fiecărui plan, tehnica narativă
utilizată este cea a înlănțuirii.Aceste doua fire principale narative sunt completate de evenimente
aflate in planuri secundare :lupta lui Vasile Baciu pentru a-și apăra pământul , lupta preotului Belciug
pentru a zidi biserica de piatră în Pripas , concurența dintre avocații și funcționarii mărunți , dar și
luptele pentru o brazdă din ogorul vecinului .

Limbajul

Limbajul contribuie și el la caracterul realist al textului, atribuind textului culoare locală prin
intermediul regionalismelor și al expresiilor populare. Chiar și stilul lui Rebreanu este specific
realismului. Deși figurile de stil nu lipsesc, stilul este cenușiu, sobru, solemn, obiectiv si precis.

Concluzia

Concluzionând, „Ion”, este un roman realist,social si obiectiv, cu caracteristici moderne , care

prezintă destinul tragic al unui personaj memorabil. Totodată, Rebreanu oferă cititorului o viziune
monografică asupra satului ardelenesc de la începutul secoului al XX-lea, prezentând condiția
țăranului și a intelectualului român, probleme sociale și naționale.