Tema si viziunea despre lume intr-un roman interbelic realist, obiectiv

Ion
de Liviu Rebreanu
„Ion”, primul roman publicat de Liviu Rebreanu, este un roman realist de tip obiectiv, cu tematica
rurala, o capodopera a literaturii romane interbelice.
Opera literară “Ion” este un roman prin amploarea acțiunii, desfășurată pe mai multe planuri
narative, cu un conflict complex, personaje numeroase și prin realizarea unei imagini complexe asupra
vieții. Aparține curentului realist prin: tematica socială, obiectivitatea perspectivei narative, alegerea unor
personaje tipice pentru o categorie socială, tehnica detaliului semnificativ, veridicitatea, stilul sobru și
impersonal.
O prima trasatura care impune incadrarea romanului in realism este reprezentata de perspectiva
narativa. Aceasta este obiectiva, deoarece naratorul este heterodiegetic, omniscient si omniprezent.
Omniscienta este vizibila prin faptul ca stie mai mult decat personajele sale si le dirijeaza evolutia lor.
Viziunea “dindarat” este prezenta prin procesul de focalizare zero, relatarea textului fiind la persoana a III-
a: “Ana ramase in mijlocul drumului”. De asemenea, naratorul este neimplicat, creditabil, impersonal si
detasat.
O altă trăsătură care face posibilă încadrarea romanului ,,Ion” în estetica realistă este reprezentată
de modul de construcție a personajelor, care întruchipează adevărate tipologii umane, reprezentative
pentru universul rural al epocii. Protagonistul romanului întruchipează tipul țăranului sărac, nemulțumit de
propria condiție socială pe care vrea să o schimbe. Ana este fata urâtă, dar bogată, Florica e fata frumoasă,
dar săracă. Vasile Baciu e țăranul înstărit, Belciug e preotul pragmatic, Titu Herdelea e intelectualul în
devenire. Pentru a obține efectul de iluzie a vieții, autorul construiește un personaj care se zbate între
două porniri: dorința de a obține cât mai mult pământ și iubirea pentru cea mai frumoasă fată din sat,
Florica. Frământările interioare ale personajului conferă romanului caracter de proză psihologică. Asadar,
personajele sunt generice, exponentiale pentru diferite clase sociale, fiind, in acelasi timp, produsul
mediului din care provin.
Tema principala a romanului este reprezentata de problematica pamantului, particularizata in
confruntarea devastatoare intre doua patimi puternice:iubirea pentru pamant si iubirea pentru o femeie.
De asemenea, se creioneaza lupta taranului sarac roman de la inceputul secolului al XX-lea, pentru pamant.
Ca teme suplimentare se regasesc destinul si iubirea. Viziunea realist-obiectiva se realizeaza prin
prezentarea acestor teme pe fundalul imaginii monografice a satului ardelenesc.
O prima secventa reprezentativa pentru tema si viziunea despre lume o constituie scena nuntii lui,
cand Ion danseaza cu Florica. Conform traditiei, jocul traditional al miresei trebuia sa se desfasoare, dar,
pentru ca Ana era insarcinata, locul acesteia a fost luat de catre Florica. Cuprins de dragostea pentru
aceasta, Ion invita pe tanara la dans spre mirarea celor prezenti la nunta si ii declara fetei iubirea lui
vesnica. Ana, cuprinsa de invidie si furie incepe sa planga. Intre cei doi se desfasoara un joc al privirilor, Ion
ironizand-o pe Ana prin gesturile sale. Fara sa ii pese de suferinta sotiei, acesta este preocupat doar de cati
bani s-au strans la nunta. Aceasta scena creioneaza iubirea pe care Ion o are pentru Florica, cu toate ca
acesta sa afla la propria lui nunta, unde Ana ii e sotie.
O alta secventa relevanta pentru tema si viziunea despre lume o constituie scena sarutarii
pamantului. Ion, in sfarsit, primeste pamanturile lui Vasile Baciu cu acte in regula. Este primavara si merge
pentru prima oara sa il vada. Ajuns in fata pamantului, Ion il saruta “cu voluptate”, “si-n sarutarea aceasta
grabita simti un fior rece, ametitor”. Implinit si fericit de reusita sa, Ion isi vede puterile hiperbolizate: “Se
vedea acum mare si puternic ca un urias din basme”. Aceasta scena ilustreaza problematica pamantului,
dar si patima taranului pentru pamantul primit cu greu.
Elementele de structura si de limbaj care sustin tema si viziunea despre lume sunt structura
conflictul si simetria incipit-final.
Există două tipuri principale de conflicte în romanul “Ion” ,interior şi exterior. Conflictul central din
roman este unul de factură socială, şi anume lupta pentru pământ din satul tradiţional care condiţionează
poziţia în societate. Tocmai de aceea, conflictul principal este unul exterior, intre Vasile Baciu si Ion, miza
fiind pamantul. Conflictul interior se dă între chemările lăuntrice ale lui Ion, reprezentate de “glasul
pământului” şi ”glasul iubirii”, respectiv de averea Anei şi iubirea pentru Florica. Acest conflict are un
impact asupra planului exterior, determinând disputa dintre Ion al Glanetaşului şi Vasile Baciu. Există şi
conflicte secundare, ce au loc între Ion şi Simion Lungu, pentru o bucată de pământ, sau între Ion şi George
Bulbuc, pentru Ana. Conflictul tragic dintre om şi pământ este provocat de iluzia că acesta poate fi stăpânit,
iubirea orbind percepţia omului, dar se încheie ca orice destin uman, prin moarte.
Un alt element de compozitie este reprezentat de simetria incipit-final. Inceputul romanului
introduce cititorii in lumea fictiunii, prezentand simboluri si motive literare specifice (drumul, podul).
Crucea, prin descrierea sa cromatica, anunta evenimentele tragice ce vor avea loc. Crucea reprezinta
totodata un simbol pentru felul cum va evolua relatia dintre cele doua personaje (Ana si Ion) si anume:
ambele vor muri. In final, aceleiasi cruci ii este atribuita o nota pozitiva prin epitetul cromatic “poleita”,
care poate reprezenta soarta. Astfel, motivul literar al drumului este dublat de motivul destinului si de
tema trecerii timpului, care le armonizeaza pe toate.
In concluzie, “Ion” de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv, deoarece are
urmatoarele caracteristici: obiectivitatea naratorului omniscient care intretine viziunea realista, utilizarea
naratiunii la persoana a III-a si prezenta personajelor-tip, dar se remarca si tehnica detaliului semnificativ.
Romanul reuseste sa imbine atat elemente traditionale din viata satului ardelenesc, cat si elemente
moderne prin reliefarea portretului taranului instinctual roman.