Caracterizarea unui personaj din Enigma Otiliei

de George Calinescu

Opera literara „Enigma Otiliei”, de George Călinescu este un

roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinand
prozei interbelice. De asemenea, opera literară în discutie poate fi
încadrată în categoria romanelor sociale și citadine.
Tema centrală pe care o tratează romanul este cea socială,
inspirata din viata burgheziei bucureştene de la începutul secolului al
XX-lea. Acesteia i se subsumează temele: moștenirii, parvenirii,
paternității și iubirii.
Reprezentativ pentru arta portretului lui Calinescu este
personajul principal, Otilia, personaj complex, surprins in devenire.
Fiind un personaj realist, el se constituie ca un exponent al mediului
din care face parte, actionand prin prisma determinarilor acestuia.
Constructia personajului ilustreaza estetica realista, fiind un
personaj-tip, reprezentativ pentru statutul social pe care il are, cel
de fiica celei de-a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, lasata in
grija lui din pricina mortii mamei sale. Statutul social al tinerii Otilia
Marculescu ramane incert, deoarece batranul amana adoptia fetei,
temandu-se de reactia surorii sale, Aglae. Dimensiunea psihologica a
personajului este redata de drama traita de ea, destainuindu-se lui
Felix si considerandu-se departe de mult visata fericire, tanara
remarcandu-se prin firea sa schimbatoare, comportamentul derutant
stand sub semnul altruismului si al delicatetii. Statutul moral,
oscilaţia între Felix și Pascalopol, respectiv decizia ei finală, sunt
discutabile. Otilia îl iubește pe Felix, dar îl alege pe moșier
motivându-și opțiunea ca pe o dovadă de altruism, deoarece ea
pretinde că nu dorește să stea în calea realizării profesionale a
tânărului „o dragoste nepotrivită pentru marele viitor”. Aceasta
alege, de fapt, siguranța și stabilitatea financiară, din punct de
vedere moral a fost mereu o persoana generoasa si intelegatoare.
Felix și Otilia formează unul dintre cuplurile care ocupă un loc central
în roman. Modul în care este conturată povestea lor de dragoste este
unul original şi în strânsă legătură cu viziunea despre lume şi creație a
scriitorului.
Ca statul social, Felix Sima este absolvent al unui liceu-internat
din lasi, fiul doctorului Sima. Acesta a sosit de la laşi pentru a se
înscrie la Facultatea de Medicină și pentru a fi luat sub tutela
unchiului său. Din punct de vedere psihologic, Felix este sensibil,
timid, crescut din copilarie fara dragoste materna. In lumea agresiva
care i se infatiseaza la mutarea in casa unchiului sau, are norocul sa o
cunoasca pe „verisoara" Otilia, care il intampina zambitoare si fata de
care simte o simpatie din primele clipe. Statutul moral este redat de
inteligenta tanarului, care intelege mediocritateacelor din jurul sau,
ramanand deasupra banalitatii si meschinariei lor. Isi dovedeste buna
educatie primita in familie, cat si principiile morale de la care nu se
abate ,,Voi cauta sa fiu bun cu toata lumea”.
Trasatura dominanta de caracter a Otiliei este
imprevizibilitatea, iar felul ei de a fi dovedeste un spirit inteligent
care pune libertatea interioara mai presus de orice.
Un prim episod ilustrativ pentru caracterul fermecator al
Otiliei este cea din primul capitol, cand tanarul venit din provincie
nimereste la reuniunea familiala din salonul casei lui Costache
Giurgiuveanu. Cea care il intampina favorabil este „verisoara” Otilia,
iar Felix se arata surprins de frumusetea ei, dar si de amabilitatea
dovedita: ,,-Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare – zise ea volubil."
Un alt episod ilustrativ este reprezentat de seara in care Otilia
ii face o propunere lui Felix in lipsa aprobarii preotului. In acea
seara, tanara adoarme in patul lui Felix, insa a doua zi e de negasit.
Cautand-o, Felix afla ca aceasta plecase la Paris cu Pascalopol, iar
dupa doua saptamani primeste de la ea o carte postala prin care ii
sugereaza sa se ocupe de propriul viitor si nu de dragostea pe care i-
o poarta.
 Elementele de structură și de compoziție relevante pentru tema
și viziunea artistică prezentate sunt conflictul și modalitatile de
caracterizare.
Conflictul romanului se bazează pe relațiile dintre două familii
înrudite, care sugerează universul social prin tipurile umane realizate.
O familie este cea a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, și
Otilia Mărculescu, adolescenta orfană, fiica celei de-a doua soții
decedate. Aici pătrunde Felix Sima, fiul surorii bătrânului, care vine
la Bucureşti pentru a studia Medicina si locuieşte la tutorele său
legal, moș Costache. Un alt intrus este Leonida Pascalopol, prieten al
bătrânului, pe care îl aduce în familia Giurgiuveanu afecţiunea pentru
Otilia, pe care o cunoaşte de mică, dar și dorinţa de a avea o familie
care să-i umple singurătatea.
A doua familie, vecină și înrudită, care aspiră la mostenirea averii
bătrânului, este familia surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea este
format din cei trei copii ai lor: Olimpia, Aurica și Titi. In această
familie pătrunde Stănică Rațiu pentru a obtine zestrea ca soț al
Olimpiei.
Istoria unei moșteniri include două conflicte succesorale: primul
este iscat în jurul averii lui mos Costache (adversitatea manifestată
de Aglae fată de orfana Otilia), al doilea destrama familia Tulea
(interesul lui Stănică pentru averea bătrânului). Conflictul erotic
privește rivalitatea adolescentului Felix și a maturului Pascalopol
pentru mâna Otiliei.
In scena jocului de table, Aglae îi aşază pe Felix și Otilia in
aceeasi categorie, prin caracterizare directă: „N-am ştiut, faci azil
de orfani”, ii reproseaza ea fratelui său.
Portretul Otiliei se conturează mai ales prin caracterizare indirectă.
Astfel, inca din seara sosirii lui Felix în casa lui mos Costache,
neavand o camera pregătită, Otilia îi oferă cu generozitate camera ei,
prilej pentru Felix de a descoperi în amestecul de dantele, partituri,
romane franţuzeşti și parfumuri o parte din personalitatea
exuberantă a Otiliei. In cazul acestui portret se apelează la tehnica
balzaciană a caracterizării prin descrierea interiorului.
Otilia reprezintă întruchiparea misterului feminin, iar
comportamentul derutant al fetei îl descumpăneşte pe Felix, pentru
că nu-şi poate explica schimbările de atitudine, trecerea ei bruscă de
la o stare la alta. Otilia însăşi recunoaşte cu sinceritate față de Felix
că este o ființă dificilă și se autocaracterizează astfel ,,Sunt foarte
capricioasă”.
In concluzie, Otilia reprezinta pentru Felix mai degraba o
imagine idealizata decat o femeie pe care o iubeste cu adevarat.
Misterul personajului feminin etse generat de trasaturile
contradictorii ale cochetei cu temperament de artista si sustinut prin
tehnicile moderne de portretizare.