Caracterizarea unui personaj din

Baltagul
de Mihail Sadoveanu

Opera literară „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, publicată în 1930, este

considerata una dintre cele mai reusite scrieri ale poetului şi aduce o formula
românească inedită în peisajul epicii interbelice polimorfismul structurii.
Romanul este o creatie epică în proză, de mari dimensiuni, cu acţiune complexa,
desfașurată pe mai multe planuri, în timp si spatiu precizate, antrenând un
număr mare de personaje puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor
înfăţişate, romanul oferă o imagine amplă asupra vieţii.
Romanul îmbină tema căutării și a cunoaşterii adevărului cu tema familiei și
a iubirii, încercarea Vitoriei de a-și căuta soţul fiind dictată de dragostea pe
care i-o poartă acestuia. La aceste teme se adaugă și condiția femeii într-o
societate dominată de bărbați, femeie nevoită să-și facă singură dreptate.
Din punct de vedere social, Vitoria este o ţărancă din Mugura Tarcăului,
soție de oier înstărit și mamă a doi copii, Minodora și Gheorghiță. După ce
moartea soțului apare ca o certitudine, aceasta devine văduvă. Moral, însumează
o multitudine de calități, fiind o femeie credincioasă şi conservatoare, dar
totodată şi una superstițioasă și răzbunătoare, neaflându-şi linistea până nu
reuşeşte să îi pedepsească pe cei care l-au omorât pe Nechifor. Psihologic,
Vitoria afişează o persoană puternică, perspicace și o fire introvertită,
ghidându-se în viaţă după proverbul „cine vorbeşte mult, știe puțin”.
Personaj secundar, Gheorghiță, fiul Vitoriei și al lui Nechifor, reprezintă
generaţia tânără. Băiatul este cel care va trebui să preia rolul tatălui, după
misterioasa dispariţie a acestuia, fiind nevoit astfel să suporte o maturizare
forțată. Din punct de vedere social, Gheorghiţă este fiu de oier înstărit,
neschimbându-și statutul pe tot parcursul operei. Moral, la început este
înfăţişat ca un copil respectuos, ascultător, devenind pe parcurs mai bine
pregătit pentru viață. Din punct de vedere psihologic, Gheorghiță este încă un
copil, dar demonstrează curaj atunci când coboară în râpă pentru a descoperi
osemintele tatălui, dar și mai târziu tăria de caracter este evidentă când
trebuie să vegheze asupra rămăşiţelor o noapte întreagă, de unul singur.
Un prim episod ilustrativ perspicacitatea Vitoriei este cel în care Vitoria și
Gheorghiță descoperă într-o râpa osemintele lui Nechifor. Dându-și seama că
Nechifor a fost omorât undeva între Suha și Sabasa, femeia porneşte alături de
fiu în căutarea lui. Cei doi dau peste Lupu, câinele lui Nechifor care îi conduce la
râpa. Gheorghiță este cel care coboară primul pentru a vedea ce se află acolo,
găsind în cele din urmă osemintele tatălui său. Pentru a fi sigură de constatare,
Vitoria coboară și ea, comportându-se ca un adevărat detectiv. Aceasta
descoperă că doi oameni l-au omorât pe bărbatul său, iar, luându-i craniul în
mână, deduce că a fost lovit cu un baltag în ceafă, fiind mai apoi aruncat în râpă
alaturi de calul său. Secvența demonstrează tăria de caracter a Vitoriei, dar și
perspicacitatea acesteia, deoarece încearcă să analizeze obiectiv indiciile de la
locul crimei. Mai mult decât atât, coborârea în râpă permite o analogie cu
coborârea în Infern, făcând trimitere la mitul lui Isis si Osiris. In ceea ce-l
privește pe Gheorghiță, secvența este deosebit de sugestivă, deoarece, lăsat să
vegheze osemintele tatălui său peste noapte, este obligat să se maturizeze
rapid, fapt care justifica apartenenta la bilgunsroman.
O altă secvenţă sugestivă în ceea ce priveşte perspicacitatea Vitoriei este
cea a praznicului. Vitoria, ca o femeie credincioasă, îi organizează lui Nechifor
praznicul, invitându-i și pe cei doi criminali. În încercarea de a-i da de gol,
aceasta le adresează o multitudine de întrebări, punându-i în dificultate. Mai
mult decât atât, femeia povesteşte cum crede că ar fi fost omorât Nechifor,
moment în care Calistrat Bogza cedeaza nervos, devenind violent. Vitoria îi face
semn lui Gheorghită să îl omoare pe criminal, iar acesta, simţind că îi este
sfârsitul aproape, mărturiseste fapta celor doi, celălalt fiind dat pe mâna
politiei. Felul in care Vitoria îşi face dreptate poate fi privit drept condamnabil
dupa legile noastre, justificat însă de legea locului („Legea Baltagului”).
Elementele de structură si de compozitie relevante pentru evolutia
personajului sunt conflictul si modalitatile de caracterizare.
In text apare slab schitat un conflict interior care surprinde
incertitudinea Vitoriei cu privire la pornirea în căutarea lui Nechifor, acesta
fiind plecat la Dorna cu oile și intarziind nejustificat de mult. Puternic conturat
este conflictul exterior, central fiind cel dintre Vitoria şi cei doi criminali,
Calistrat Bogza și llie Cuţui. Conflictul debutează în secvența în care Vitoria,
punând cap la cap informatiile adunate, constată că între Suha și Sabasa cei doi
tovarăşi ai lui Nechifor au fost văzuţi singuri după ce fuseseră părtași la o
tranzacție cu soțul Vitoriei. Conflictul evoluează prin încercările Vitoriei de a
afla adevărul despre moartea lui Nechifor, testându-i pe cei doi prin întrebări
incomode. Perspicace, Vitoria înţelege ce s-a întâmplat, conflictul finalizându-se
în secvenţa praznicului, prin pedepsirea celor doi făptaşi.
 Pentru caracterizarea Vitoriei autorul a folosit următoarele modalități de
caracterizare: caracterizarea prin nume, caracterizarea directă şi
caracterizarea indirectă. Numele personajului, Vitoria, este mostenit din latină
și face referire la cel victorios, numele fiind potrivit cu imaginea de femeie
justițiară din finalul romanului. Caracterizarea directă este realizată de către
narator prin tehnica detaliului semnificativ, realizându-i portretul fizic „Nu mai
era tânără, dar avea o frumusețe neobişnuită în privire. Ochii îi străluceau ca
într-o uşoară ceață în dosul genelor lungi și răsfrânte în cârligașe”.
Caracterizarea indirectă reiese din vorbele, faptele, gesturile şi
atitudinea personajului. Astfel, din dialogul cu Minodora reiese iubirea faţă de
aceasta, interzicându-i să se îndepărteze de traditie „lți arăt eu coc, valț și
bluză...!”. Contribuie prin călătorie la maturizarea lui Gheorghiță, comportându-
se ca un adevărat initiator, prin îndemnul adresat băiatului de a-şi răzbuna tatăl.
Respectă obiceiurile de cumetrie, de nuntă și de înmormântare (priveghiul,
drumul la cimitir, slujba religioasă, pomana și praznicul).
În caracterizarea lui Gheorghiță, autorul apelează la aceleași mijloace.
Astfel, indirect numele personajului sugerează un destin care va urma aceeași
traiectorie ca cea a tatălui, si anume viața de oier, supus greutăților vremii, dar
și ale profesiei, care cere tărie de caracter, pricepere și dedicație. Portretul
fizic, realizat prin tehnica detaliului semnificativ, evidentiaza mostenirea
genetica a tanarului „era un flacau sprancenat s-avea ochii ei”.
In concluzie, Vitoria Lipan este o munteanca puternica, hotarata, iubitoare,
ambitioasa, inteligenta si perspicace. Aceasta se afla in stransa legatura cu fiul
ei, Gheorghita.