ROMAN TRADITIONAL

Baltagul de Mihail Sadoveanu

(Eseu: Relația dintre cele doua personaje)

Mihail Sadoveanu este unul dintre marii prozatori ai perioadei

interbelice, curentul valorificat de acesta fiind realismul. Printre
reperele creației sale se mai remarca si romanele precum ,,Frații Jderi’’,
,,Zodia Cancerului’’ dar si nuvelele si povestirile precum ,,Hanul
Ancuței’’. Relația dintre Gheorghița si Vitoria este atât una de mama-fiu,
cat si de inițiat-inițiator.

Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul

elementelor de structura si de compoziție precum: titlul, conflictul,
relațiile temporale si spațiale, si perspectiva narativa.

Titlul textului este in directa relație cu conținutul, anticipând

tema acestuia: căutarea adevărului si înfăptuirea dreptatii. Morfologic,
este alcătuit dintr-un substantiv comun articulat cu articol
hotărât, ,,Baltagul’’, care denotativ face trimitere la o secure cu doua
taisuri, fiind in același timp arma cu care a fost omorât Nechifor si cu
care s-a făcut dreptate. Conotativ, este un simbol ambivalent, sugerând
crima si pedeapsa, făcând se asemenea trimitere la mitul labirintului cu
care este asociat drumul inițiatic parcurs de Gheorghița.
In text apare slab schițat un conflict interior care surprinde
incertitudinea Vitoriei cu privire la pornirea in căutarea lui Nechifor,
acesta fiind plecat la Dorna cu oile si întârziind nejustificat de mult.
Puternic conturat este conflictul exterior, central fiind cel dintre
Vitoria si cei doi criminali, Calistrat Bogza si Ilie Cuțui. Conflictul
debutează in secvența in care Vitoria, punând cap la cap informațiile
adunate, constata ca intre Suha si Sabasa, cei doi tovarăși ai lui
Nechifor au fost văzuți singuri după ce fuseseră părtași la o tranzacție
cu șotul Vitoriei. Conflictul evoluează prin încercările Vitoriei de a
afla adevărul despre moartea lui Nechifor, testându-i pe cei doi prin
întrebări incomode. Perspicace, Vitoria înțelege ce s-a întâmplat,
conflictul finalizându-se in secvența praznicului prin pedeapsa celor doi
făptași.
Spațial, acțiunea începe intr-un sat de munte din Moldova (Măgura
Tarcăului), surprinzând apoi traseul pe care l-a parcurs Nechifor spre
Vatra Dornei. Câteva repere sugestive sunt localitățile Suha si Sabasa dar
si Râpa Crucea Talienilor, in care Vitoria a găsit osemintele lui
Nechifor. Temporal, acțiunea se petrece pe parcursul unui an, având ca
repere sfârșitul de toamna (plecarea Vitoriei), si începutul primăverii
(întoarcerea ei spre casa).
Din punct de vedere a perspectivei narative, putem remarca prezenta
unui narator omniscient si obiectiv, care relatează la persoana a III-a,
focalizarea fiind 0.9
Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este
evidențiata si cu ajutorul statutului social, moral si psihologic ale
acestora.

Din punct de vedere social, Vitoria este o taranca din Mugura

Tarcăului, soție de oier înstărit si mama a doi copii, Minodora si
Gheorghița. După ce moartea soțului apare ca o certitudine, aceasta devine
văduva.
Moral, însumează o multitudine de calitati fiind atat o femeie
inteligenta, ambițioasa, credincioasa, dar totodata si una superstițioasa,
si răzbunătoare, neaflându-si liniștea pana nu reuseste sa ii pedepseasca
pe cei care l-au omorat pe Nechifor.
Psihologic, Vitoria afișează o persoana puternica si o fire
introvertita ghidându-se in viața după proverbul ,,cine vorbește mult,
știe puțin.’’
Din punct de vedere social, Gheorghița este fiu de oier înstărit,
iar acesta nu isi schimba statutul pe tot parcursul nuvelei.
Moral, la început este infatisat ca un copil respectuos, ascultător,
devenind pe parcurs mai pregătit pentru viața.
O secvența sugestiva ce ilustrează transformarea copilului in bărbat este
cea a praznicului, Gheorghița având curajul si tăria de a-l lovi cu
baltagul pe Calistrat Bogza, răzbunându-si tatăl.
Psihologic, întruchipează tipul tanarului in formare a cărei
personalitate se șlefuiește prin intermediul calatoriei inițiatice
parcurse.
Nu in ultimul rand, relatia dintre cele doua personaje este scoasa
in evidenta si prin intermediul secventelor semnificative.

O secvența semnificativa este cea in care Vitoria si Gheorghița

descoperă intr-o râpa osemintele lui Nechifor. Dându-si seama ca Nechifor
a fost omorât undeva intre Suha si Sabasa, aceasta împreuna cu fiul ei,
pornește in căutarea lui. Cei doi dau peste Lupu, câinele lui Nechifor
care ii conduce la o râpa. Gheorghița coboară in râpa pentru a vedea ce se
afla acolo, găsind in cele din urma osemintele tatălui sau. Pentru a se
asigura Vitoria, coboară si ea, comporandu-se ca un adevărat detectiv.
Aceasta descoperă faptul ca doi oameni l-au omorât pe bărbatul sau, iar
luându-i craniul in mana, aceasta deduce ca a fost lovit cu un baltag in
ceafa, fiind mai apoi aruncat in râpa împreuna cu calul sau. Secvența
demonstrează tăria de caracter a Vitoriei dar si perspicacitatea
acesteia,deoarece încearcă sa analizeze obiectiv indicile de la ,,locul
crimei’’. Mai mult decât atât, coborârea in râpa permite o analogie cu
coborârea in infern, făcând trimitere la mitul Isis si Osiris. De
asemenea, in ceea ce-l privește pe Gheorghița, secvența este deosebit de
sugestiva, deoarece, lăsat sa vegheze osemintele tatălui peste noapte,
este obligat practic sa se maturizeze rapid.
O alta secvența sugestiva in ceea ce privește relația dintre cele
doua personaje este cea a praznicului. Vitoria, ca o buna credincioasa, ii
organizează lui Nechifor praznicul invitându-i si pe cei doi criminali. In
încercarea de a-i da de gol, aceasta le adresează o multitudine de
întrebări, punându-i in dificultate. Mai mult decât atât, aceasta
povestește cum crede ca ar fi fost omorât Nechifor, moment in care
Calistrat Bogza cedează nervos, devenind violent. Vitoria ii face semn lui
Gheorghița sa îl omoare pe criminal, iar acesta simțind ca ii este
sfârșitul, mărturisește fapta celor doi, celalalt fiind dat pe mana
politiei. Vitoria este caracterizata in mod indirect, prin comportament si
prin relația ei cu alte personaje ca fiind un bun cunoscător al sufletului
omenesc, inteligenta dar si răzbunătoare. Mai mult decât atât, fata de
Gheorghița se comporta ca un adevărat inițiator prin indemnul adresat
acestuia de a-si răzbuna tatăl, Gheorghița devenind astfel demn de a purta
baltagul. Felul in care Vitoria isi face dreptate poate fi privit drept
condamnabil după legile noastre, justificat însa de legea locului (,,Legea
Baltagului’’).

In concluzie, datorita faptului ca Vitoria îl ia pe Gheorghița cu ea

si acesta isi răzbuna tatăl, putem spune ca tema textului, căutarea
adevărului si înfăptuirea dreptatii se reflecta in relația celor doua
personaje.