Interviu cu domnul profesor, Greceanu Stelian...

Domnul profesor, Greceanu Stelian, s-a născut pe

27octombrie 1950 şi a studiat Facultatea de Educație Fizică, din
cadrul Universității Dunărea de Jos - Galați. În rândurile ce urmează
vă invităm să citiţi interviul luat unuia dintre cei mai respectați
profesori din școala noastră.
1.Ținând cont că și dumneavoastră ați trăit experiența de elev, puteți
puncta câteva aspecte mai importante din acea perioadă?
Am plecat de acasă pentru a începe școala cu o anume teamă. Nu fusesem la grădiniță și de aici
acest sentiment al viitorului elev, Greceanu. Mergeam în necunoscut, dar impactul cu școala a
fost plăcut, plin de bucurie, surprinzându-mă mulțimea de copii, deoarece stând departe de
școală eram și departe de “civilizație”. Încet, încet am început a mă acomoda, îmi plăcea mult
la școală, fiind unul dintre elevii buni la învățătură (mereu în primi trei). Anii au trecut,
finalizând ciclul primar, trecând apoi la gimnazial. La gimnaziu, lucrurile au stat la fel, la
capitolul învățătură – aveam în continuare sprijinul mamei mele ( Domnul s-o aibă în pază!)
căreia îi port un mare respect din acest punct de vedere. Acum interveneau două aspecte:grija
față de ce voi urma după finalizarea clasei a VIII-a și examenul de absolvire, o experiență nouă
a generației mele. Legat de primul aspect, opțiuni nu aveam prea multe, situația socio-
economică de atunci era cu mult diferită față de cea de acum. Am ales Liceul Teoretic Măcin,
apoi am studiat educație fizică și sport la Facultatea de educație fizică din Galați. Am finalizat
studiile în 1973, obținând numirea pe post prin ordin de ministru la Școala Gimnazială Panait
Cerna, Cerna.

2.Fiecare elev are propriile aspirații, valori, așteptări de la societate, de la profesorii de catedră.
Există vreo diferență între elevii de ieri și cei de astăzi?
Generația mea, din punct de vedere al realităților sociale, o pot asemăna cu generația
lui Creangă. Condițiile erau diferite: sărăcie, învățat la lampă atât la școală cât și acasă, lipsa
oricărei posibilități informaționale. Nu aveam aparat radio, televizor, telefon mobil,
calculator... Informațiile le luam din ................................ și de la școală. Lipsa altor resurse
informaționale nu ne afecta, pentru că precum Creangă, noi compensam prin joaca la nesfârșit.
Însă pentru mine cadrele didactice reprezentau ceva deosebit, idealul. Le apreciam foarte mult,
le adulam chiar... Exista acel sentiment de jenă, de teamă (în sensul pozitiv) față de cadrele
didactice. Voi da un exemplu minor, dar cu mare rezonanță: când întâlneam un cadru didactic
de obicei îl ocoleam- acesta era un semn de respect deosebit. Astăzi copiii, nu toți, arată din ce
în ce mai puțin respect. Generația de astăzi, în schimb, beneficiază de condițiile ideale pentru a-
și desăvârși idealurile, au totul la dispoziție, așadar condițiile sunt incomparabile față de anii
mei de școală. Generațiile de acum îmi par un pic imature. Dacă greșesc, îmi cer iertare, aș dori
să fiu contrazis.

3.Puteți să ne vorbiți despre o experiență pozitivă și un moment dificil din cariera dumneavoastră
de profesor?
 Experiențe pozitive au fost multe, dar cea mai importantă a fost alegerea în funcția de
director al școlii in 1990 de către colectivul de cadre didactice, între care fie spus erau destule
care nutreau această speranță. Am avut o experiență negativă în 1974. Fiind în armată, nu am
putut ajunge acasă pentru a-mi realiza transferul definitiv la Școala Gimnazială nr. 1 Măcin.

4.Ne puteți povesti o întâmplare hazlie din experiența dumneavoastră de profesor?

Au fost multe asemenea momente, dar unul a fost mai special. În anii de început ai profesiei
mele se făceau expediții în munți cu elevii școlii. Erau la modă expedițiile intitulate
“Cutezătorii” care erau extraordinar de utile și de educative. Ele constituiau un impact de
socializare extraordinar pentru copii. Ajunsesem la “PIATRA ARSĂ” în Bucegi, unde ne
stabilisem pentru câteva zile tabăra. Dormeam în corturi, ne făceam mâncare noi,
nemaipomenit. Eu dormeam cu băieții – 6 într-un cort, iar fetele, 5 într-un cort. Eu fumam pe
atunci și zilnic îmi lipseau țigări din pachet. Nu găseam făptașul. Am provocat într-una din zile
o hârjoană. Astfel au ieșit la iveală țigările din buzunarele „colegilor” de cort. Am râs, ne-am
amuzat copios, cum se întâmplă în aceste situații. Nu s-a mai întâmplat apoi.

5.Ce v-a determinat să deveniți profesor de educație fizică? De mic copil ați iubit această materie
sau pasiunea a venit pe parcurs?
Am fost înnăscut cu acest har. Maidanul de mic era al meu. Eram unul dintre preferații
celor care formau echipele. Eram tare mândru când toți mă preferau. Dețineam o multitudine de
calități care iată mai târziu m-au ajutat să-mi desăvârșesc idealul. Tocmai fanatismul acesta
pentru mișcare mi-a canalizat drumul. Am avut și șansa de a întâlni în liceu un profesor de
educație fizică deosebit, pe nume Simion Petru, căruia îi mulțumesc pentru învățături. Mi-am
dorit dintotdeauna să devin profesor de educație fizică.
6.Ați participat cu elevii dumneavoastră la numeroase concursuri naționale. Puteți să ne
enumerați câteva din rezultatele obținute?
Au fost multe în cariera de peste 40 de ani. Fiecare generație și-a avut eroii ei. Cum de
altfel ...... când la nivelul județului activitatea sportivă ....... mai ales după revoluție. Una peste
alta, iată câteva din aceste frumoase momente ale carierei mele.
-Campioni județeni la tir și ...... turistică, finala pe țară, Iași;
-Campioană județeană la șah, SEU ȘTEFANIA, finala Craiova;
-Campioni la tenis de masă pe județ, PAPAMANCI NOE și ..... AUREL;
-Campioană la tenis de masă, STOIAN OTILIA, finala pe țară, Pitești;
-Campioană tetratlon, OPRIȘAN LAVINIA, finala pe țară, Mediaș;
-Campion cros, ONOFREI MARINICĂ, finala pe țară, Sibiu, Cluj;
-Campioană la handbal echipa masculină, județ, Medgidia;
-Campioană la handbal echipa feminină, județ, Focșani.
Ultimele două rezultate reprezintă meritul colegului meu, domnul profesor, Tranulea Vasile,
căruia îi mulțumesc pe această cale. Au fost multe alte competiții la care elevii școlii noastre au
fost protagoniști ai întrecerilor la nivel județean de-a lungul timpului.
7.Ce sfaturi le-ați da tinerilor dascăli și elevilor care se pregătesc să aleagă o meserie în viață?
Pentru elevi, să-și pregătească din vreme calea, drumul, contează enorm. Să asculte
sfaturile cadrelor didactice, ale diriginților în special, ale celor apropiați. Dar în același timp
să-și asculte interiorul și să chibzuiască bine în alegerea viitorului. Aș mai sfătui elevii să
prospecteze piața muncii, ce le oferă viitorul și dacă există șanse pentru locuri de muncă?
Pentru cadrele tinere, să-și iubească meseria și să ofere elevilor acel sentiment că această
meserie este cea mai frumoasă din lume. Trebuie să te dedici total acestei profesii indiferent de
condiții – acesta ar trebui să fie în final CREZUL. Aceasta ar trebui să fie în final marea
satisfacție.
8.Viața fiecăruia dintre noi este descrisă deseori printr-o frază. Care este motto-ul
dumneavoastră?
MENS SANA IN CORPORE SANO!
Competiții sportive la care au participat elevii noștri în anul școlar 2015-2016
Sub îndrumarea domnilor profesori, Tranulea Vasile și Greceanu Stelian, elevii au adus
cinste Școlii Gimnaziale „Panait Cerna” Cerna câștigând următoarele premii:
 Locul I- fotbal fete și Locul I - handbal băieți, „Cupa Mărțișorului” la Școala
gimnazială Baia;
 Locul I- fotbal fete și Locul II – fotbal băieți;
Locul I- handbal fete și Locul I – handbal băieți la “Olimpiada Gimnaziilor”,
etapa pe centre de localități, Măcin;
 Locul I- fotbal fete “Cupa Mărțișorului” – Asociația Județeană de fotbal Tulcea;
 Locul I - handbal băieți și locul II - handbal fete;
Locul I - fotbal fete la “Olimpiada Gimnaziilor”, etapa pe județ, Tulcea;
 Locul 5 - handbal băieți “Olimpiada gimnaziilor” etapa pe regiuni, Medgidia (din
șase județe participante);
 Locul IV - fotbal fete, etapa pe regiuni, Focșani (din șase județe participante).

Vă mulțumim că faceți mișcare implicit pentru școala noastră și vă urăm mult

succes în continuare!