NUVELA PSIHOLOGICA

Moara cu Noroc de Ioan Slavici

(Eseu: Relația dintre cele doua personaje)

Ioan Slavici, autorul primei nuvele psihologice din literatura romana,

,,Moara cu Noroc’’, a facut parte din epoca marilor clasici alaturi de
Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ion Luca Caragiale. De asemenea, este un
reprezentat al realismului, iar printre operele sale se mai numara si
,,Popa Tanda’’, ,,Budulea Taichii’’, ,,Mara’’, si asa mai departe. Relatia
dintre Ghita, carciumarul si Lica, talharul este una toxica pentru Ghita,
deoarece Lica duce la degradarea acestuia, fiind catalizatorul.

Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul

elementelor de structura si de compoziție precum: titlul, conflictul,
relațiile temporale si spațiale, si perspectiva narativa.

Titlul nuvelei psihologice ,,Moara cu Noroc’’ este in directa

relație cu conținutul textului, anticipând tema acestuia si anume:
dezumanizarea omului sub puterea banilor. Din punct de vedere morfologic,
titlul este alcătuit dintr-un substantiv comun, simplu ,,Moara’’ si o
locuțiune adjectivala ,,cu noroc’’. Denotativ,titlul reprezintă locul unde
se desfasoara cea mai mare parte a acțiunii, in vreme ce conotativ, are o
nuanța ironica deoarece in ciuda faptului ca Ghita ii da numele ,, Moara
cu noroc’’, in realitate aceasta ii aduce numai ghinion. Cu toate acestea,
cârciumarul si-o face cu mana lui deoarece dorința de imbogatire este mai
mare decât cea de a-si proteja familia si a ramane cinstit, lucru ce duce
chiar la moartea sa dar si a soției sale.

In cadrul acestei nuvele, putem vorbi atât despre un conflict

exterior, intre Ghita si Lică, cat si despre unul interior intre Ghita si
propria lui conștiința. Conflictul exterior debutează odată cu venirea lui
Lică la carciuma, aflând ca a venit un nou proprietar si dorind sa îl facă
omul sau pentru a avea acces la anumite informații. La început, Ghita se
opune acestui parteneriat, însa, constrâns de către Lică, accepta intr-un
final propunerea. Astfel, cârciumarul devine turnătorul acestuia, dar si
complicele sau la diverse crime si tălharii. Având însa mustrări de
conștiința, Ghita se închide in el, ascunzând diverse lucruri de soția sa
si de restul familiei sale. Pe parcurs, acesta se împrietenește cu
jandarmul Pintea, cazand in cele din urma de acord sa îl prindă pe Lică.
Insa, nici cu acesta nu este sincer suta la suta deoarece nu ii întinde
capcana tâlharului pana nu isi recuperează banii împrumutați si ceva in
plus. Capcana consta in faptul ca o lasă pe Ana la moara ca sa fie sigur
sa Lică va ramane peste noapte, in vreme ce el merge sa îl aducă pe
Pintea. Întorcându-se la cârciuma, descoperă ca Ana l-a inselat cu Lică,
iar cuprins de gelozie, o înjunghie pe aceasta. Conflictul se încheie cu
moartea atât a lui Ghita, măcelărit de oamenii lui Lică, dar si cu moartea
acestuia. Acest conflict surprinde foarte bine faptul ca Lică este cel
care duce la degradarea lui Ghita - daca tâlharul nu ar fi apărut in viața
lui, acesta s-ar fi mulțumit cu câștigurile de la cârciuma si ar fi rămas
un om cinstit, dar din păcate, puterea banului a pus stăpânire pe
carciumas.

Conflictul interior este dus intre personajul principal cu propria

lui persoana. Are loc o lupta intre bine si rău, intre dorința de a face
bani si cea de a ramane cinstit. Insa, din păcate banii înving, lucru ce
duce la degradarea acestuia. Daca la început era un om cinstit, harnic,
iubitor, si tandru fata de soția sa, pe măsura ce banii pun stăpânire pe
el, acesta devine rece, corupt si agresiv cu Ana. Mai mult decat atat,
putem remarca faptul ca Ghita este un om cu o personalitate slaba deoarece
este cuprins de remușcări si astfel ajunge sa aibă halucinații si sa fie
paranoic, lucruri ce indica evident un dezechilibru mintal.

Relațiile temporale si spațiale constau in desfășurarea acțiunii in

satul Ineu, langa Arad, mai precis la Moara cu noroc, începând de Sfântul
Gheorghe si sfarsiindu-se de Pasti. Acești indici temporali nu sunt luați
la întâmplare, deoarece după cum știm cu toții, Sfântul Gheorghe a fost
cel care a purtat o lupta cu balaurul, ieșind biruitor, lucru ce poate fi
asociat cu lupta pe care o poarta Ghita cu el însuși, in vederea deciziei
sale de a se imbogati sau de a ramane cinstit. Mai mult decat atat,
Pastele reprezenta atât patimile, cat si lumina si purificarea, lucru
savarsit in cadrul nuvelei prin arderea cârciumii.

Perspectiva narativa a nuvelei ,,Moara cu Noroc’’ consta in prezenta

unui narator omniscient si obiectiv, care relatează la persoana a III-a,
cu focalizare 0.
Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este
evidențiata si cu ajutorul statutului social, moral si psihologic ale
acestora.

In ceea ce priveste statutul social, Ghita este la început un simplu

cizmar cu o situație financiara modesta si o familie frumoasa. Gândindu-
se la viitorul copilului si a soției sale si dorind sa le ofere o viața
lipsita de griji, ia in arenda cârciuma de la Moara cu Noroc, devenind in
cele din urma carciumas. Din punct de vedere Moral, acesta trece printr-o
transformare - daca la început era un om tandru si cinstit, familist
convins, cu principii bine conturate, pe parcurs, devine un om corupt,
lacom, rece si agresiv fata de familie. Psihologic, Ghita are o
personalitate slaba, fiind introvertit si dând semne ca echilibrul sau
mintal se zdruncina.
 Lică, din punct de vedere social, in aparenta este seful porcarilor,
însa aceasta este doar o acoperire, el fiind de fapt in același timp si
seful unei bande de tâlhari. Moral, in timp ce Ghita trece printr-o
transformare, Lică ramane neschimbat, ramanand de la început pana la
sfârșit un bărbat ambițios, calculat, dar in același timp si mincinos,
corupt, având o duritate dusa la extrem, fiind capabil sa omoare alți
oameni fara pic de scrupule. Nu in ultimul rând, din punct de vedere
psihologic, Lică este înzestrat cu o personalitate puternica, este
extravertit, însa, are deseori porniri de cruzime.
Nu in ultimul rand, relatia dintre Ghita si Lica este scoasa in
evidenta si prin intermediul secventelor semnificative.

O prima secvența sugestiva in raport cu relația dintre cei doi este

venirea lui Lică la cârciuma. Aflând ca a venit un nou arandas, Lică ii
face o vizita pentru a se asigura ca va fi omul lui si ca îl va ajuta cu
diverse informații. La început Ghita refuza, însa tâlharul nu se lasă cu
una cu doua si ii ia toți banii agonisiti pana atunci, spunându-i ca daca
ii vrea înapoi, va trebui sa colaboreze si sa se supună ordinelor lui.
Dorința de imbogatire este mult mai mare decât cea de a-si proteja familia
si de a ramane cinstit, drept dovada fiind faptul ca intr-un final
accepta oferta. Aceasta secvența reprezintă debutul conflictului dintre
cei doi, care din păcate se va încheia tragic pentru toata lumea. Tot de
aici, putem observa ca ambele personaje sunt caracterizate indirect, prin
comportament dar si prin relația cu alte personaje. Daca Lică este un om
calculat, înzestrat cu o personalitate puternica si manipulatoare,
nelăsându-se pana nu obține ceea ce isi dorește, Ghita este slab de
caracter, lasandu-se ușor manipulat, din cauza dorinței de a face cat mai
mulți bani.

Cea de a doua secvența este deznodământul din care aflam ca dorind

sa îl prindă pe Lică, după ce si-a recuperat banii si ceva in plus, Ghita
ii întinde o capcana acestuia. O lasă pe Ana la cârciuma ca sa fie sigur
ca Samandaul va ramane peste noapte, in vreme ce el se duce după Jandarmul
Pintea. Întorcându-se la moara, cârciumarul isi da seama ca soția l-a
inselat, iar cuprins de gelozie, o înjunghie. Lică reușește sa plece de la
cârciuma, chiar înaintea sosirii celor doi, însa Pintea reuseste sa ii ia
urma. Ghita nu scapa nici el nepedepsit, fiind omorât de oamenii
Samadaului, ce incendiază cârciuma pentru a scăpa de orice dovada. In
vremea aceasta, urmarit fiind de jandarm, Lica isi gaseste sfarsitul. Din
acest deznodamand, putem deduce ca textul este unul moralizator deoarece
fiecare personaj plateste pentru păcatul sau. De asemenea, constatam
faptul ca bătrâna a avut dreptate la inceputul nuvelei când le-a spus ca
nu este o idee buna sa se mute si ca familia este mai importanta decât
banii (,,Omul sa fie multumit cu saracia sa,caci, daca-i vorba, nu
bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.’’)
In opinia mea, tema textului: dezumanizarea omului sub puterea
banului se reflecta in relația dintre cele doua personaje.
 In primul rând, o data cu apariția lui Lică la Moara cu Noroc, Ghita
începe sa se schimbe, isi recalculează prioritățile, punând banii pe
primul loc, nemaiținând cont de siguranța familiei sale. Un bun exemplu in
acest sens ar putea fi condiția pusa de tâlhar, ca daca nu accepta sa fie
omul lui, va trebui sa plece. Astfel, conștientizând ca va ajunge iar la
sărăcie, accepta condițiile lui Lică.
In al doilea rând, Ghita se schimba radical, ascunde lucruri de
familie, devine rece si chiar agresiv atât cu soția, cat si cu copilul
sau. Dintr-un om liniștit, devine unul paranoic care are impresia ca aude
tot felul de lucruri, fapt ce indica un dezechilibru mintal si ca aceasta
fuga după bani îl face din om, neom. Spre exemplu, acesta isi lasă propria
soție noaptea cu un alt bărbat doar pentru a-l prinde pe Lică si pentru a
scăpa cu basma curata, ca mai târziu sa o omoare pe aceasta.
In concluzie, având in vedere transformările prin care trece Ghita
odată cu plecarea sa din locul natal, pana in punctul in care, constrans
fiind de imprejurari, ajunge sa isi ucida in mod constient sotia, Ghita
intruchipeaza tema textului: dezumanizarea omului sub puterea banului. pot
afirma ca tâlharul este intr-adevăr cel care duce la degradarea
personajului principal, ceea ce demonstrează faptul ca tema textului –
dezumanizarea omului sub puterea banului, se reflecta in relația dintre
aceste doua personaje.

Autor moralizator, Ioan Slavici demonstrează inca odată si prin

intermediul acestei nuvele ca ,, Banul este ochiul dracului’’.