ROMAN REALIST, OBIECTIV

Ion
de Liviu Rebreanu

(Eseu: Relația dintre cele doua personaje)

Liviu Rebreanu, autorul romanului modern ,,Ion’’ este un reprezentant

al realismului si ai perioadei interbelice, respectand principiile impuse de
Eugen Lovinescu prin intermediul teoriei modernismului. Printre creatiile
sale se mai numara si ,,Padurea Spanzuratilor’’, ,,Adam si Eva’’,
,,Rascoala’’, si asa mai departe. Relatia dintre personajele Ion si Ana este
una bazata pe interes, Ana fiind o unealta in atingerea obiectivului lui Ion.

Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul

elementelor de structura si de compoziție precum: titlul, relațiile temporale
si spațiale, perspectiva narativa, incipitul si finalul.

Titlul este in directa relatie cu continutul si aniticipeaza tema,

conditia taranului si rolul personajului eponim. Morfologic, titlul este
alcatuit dintr-un substantiv propriu ,,Ion’’, ce reprezinta un nume generic
si totodata personaj tip al romanului modernist, acesta fiind inzestrat atat
cu calitati, cat si cu defecte.

Un conflict puternic evidentiat in acest text este cel dintre Vasile

Baciu si Ion. Conflictul debuteaza la hora, unde Ion o curteaza pe Ana si o
ia la dans. Vasile Baciu observa acest lucru si nedorindu-l pe Ion ca ginere,
incepe sa-l jicnească, numindu-l ,,sarantoc’’, fapt ce starneste mania lui
Ion dar si dorinta lui de razbunare. Ion isi propune sa o lase pe Ana
insarcinata astfel incat sa ia averea lui Vasile Baciu. Asadar, conflictul se
accentueaza intervenind orgoliul celor doi, a caror victima este Ana.
Conflictul se finalizeaza o data cu cedarea pamanturilor, insa in cele din
urma, dupa moartea lui Ion, acestea revin bisericii.

Temporal, actiunea incepe intr-o zi de duminica in curtea Todosiei,

vaduvei lui Maxim Oprea, in care locuitorii satului Pripas se afla la hora,
conturandu-se astfel intriga romanului. Relatiile spatiale sunt evidentiate
de anumite repere semnificative precum: Ardeal, Pripas, casa lui Ion, casa
invatatorului Herdelea, dar si curtea Todosiei.
 Perspectiva narativa a romanului ,,Ion’’ de Liviu Rebreanu, consta in
prezenta unui narator omniscient, ce relateaza la persoana a III-a,
focalizarea fiind 0.

Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este
evidențiata si cu ajutorul statutului social, moral si psihologic.

Din punct de vedere social, Ion este un taran fara pamant dar a carui
mama provenea dintr-o familie instarita. Tatal sau, un om fara ambitii vinde
zestrea sotiei sale, prapadind veniturile si averea. Asadar, Ion se
casatoreste cu Ana pentru a obtine pamanturile tatalui sau, Vasile Baciu. In
urma casatoriei cu Ana, cei doi au un copil, Petrisor, care in cele din urma
moare din pricina neglijentei acestora. In ceea ce priveste statutul moral,
Ion este prezentat intr-o maniera obiectiva, avan datat calitati cat si
defecte. Asadar, este inteligent si ambitios, dar in acelasi timp mandru si
orgolios, dorinta sa de a avea pamant ducand la infaptuirea unor actiuni
condamnabile. Ion este autorul moral al mortii Anei, comportamentul sau fata
de aceasta fiind blamat pe tot parcursul romanului. Psihologic, acesta pare
sa aiba o personalitate puternica la inceput, dar in partea a doua a
romanului devine slab, fiind interesat doar de Florica.

Social, Ana este orfana de mama, asadar, creste impreuna cu tatal sau
alcoolic si violent. Mai apoi, se casatoreste cu Ion si devine mama lui
Petrisor. Din punct de vedere moral, Ana este harnica, rabdatoare dar extrem
de naiva in relatia sa cu Ion. De asemenea, alegerea sa de a se sinucide
reprezinta o dovada clara a slabiciunii sale. In ceea ce priveste statutul
psihologic, atat Ion cat si Ana reprezinta slabe, aceasta dorind intr-un mod
obsesiv afectiunea si protectia lui Ion, suferind de labilitate psihica.

Nu in ultimul rand, relatia dintre Ion si Ana este scoasa in evidenta

si prin intermediul secvențelor semnificative.

Prin personajul Ion, Rebreanu pune pentru prima data in literatura

noastra ,,problema taraneasca’’ dintr-o alta perspectiva, renuntand la
viziunea idealizata asupra satului, dar si asupra taranului, pe care il
prezinta in simplitatea sa complexa fara a-i aseza in penumbra latura
brutala si primitiva.

O prima secventa semnificativa este cea din incipitul romanului –

secventa horei. Aceasta este o secventa anticipativa pentru principalele
conflicte, dar totodata reprezinta o pagina monografica care ne prezinta
traditiile si relatiile dintre oamenii locului. Hora se tinea intr-o zi de
duminica in curtea vaduvei lui Maxim Oprea, iar oamenii erau impartiti in
tabere, sărăntocii fiind marginalizati. Ion, din dorinta de a avea pamant, o
ia la dans pe Ana desi nu o placea, facandu-i curte si sperand ca o va lua in
cele din urma de nevasta. Inca din aceasta secventa este evident faptul ca
Ana este o unealta pentru Ion, dar surprinsa de atentia lui, se
indragosteste. In urma acestei secvente, Ion este caracterizat direct de
catre Vasile Baciu, care il numeste ,,sărăntoc’’.

Cea de a doua secventa este cea a nuntii care are loc in acelasi timp
cu cea din lumea intelectualilor – a Laurei cu Pintea. Desi sunt diferite din
punct de vedere social si cultural, ambele pastreaza traditiile si
obiceiurile locului. Ion o ignora pe Ana pe tot parcursul nuntii, luand-o la
dans pe adevarata sa iubire, Florica. Ana incepe sa realizeze ce se intampla
de fapt, dar Ion isi motiveaza gestul prin faptul ca sotia sa este
insarcinata. Aceasta secventa anticipeaza destinul tragic al Anei, insa si
numele sau accentueaza faptul ca este un personaj predestinat suferintei.
Inca o data, Ion este caracterizat prin comportament ca fiind materialist si
mincinos - nu se bucura de eveniment, fiind preocupat de cati bani s-au
strans la nunta.