Relatia dintre Vitoria Lipan si fiul ei Gheorghita

Relația dintre cele doua personaje este conturata

prin intermediul elementelor de structura si de
compoziție precum: titlul, conflictul, relațiile
temporale si spațiale, si perspectiva narativa.
Relația dintre Gheorghița si Vitoria este atât una de
mama-fiu, cat si de inițiat- inițiator.
Titlul textului este in directa relație cu conținutul,
anticipând tema acestuia: căutarea adevărului si
înfăptuirea dreptatii. Morfologic, este alcătuit dintr-
un substantiv comun articulat cu articol
hotărât, ,,Baltagul’’, care denotativ face trimitere la
o secure cu doua taisuri, fiind in același timp arma
cu care a fost omorât Nechifor si cu care s-a făcut
dreptate. Conotativ, este un simbol ambivalent,
sugerând crima si pedeapsa, făcând se asemenea
trimitere la mitul labirintului cu care este asociat
drumul inițiatic parcurs de Gheorghița.
In text apare slab schițat un conflict interior care
surprinde incertitudinea Vitoriei cu privire la
pornirea in căutarea lui Nechifor, acesta fiind plecat
la Dorna cu oile si întârziind nejustificat de mult.
Puternic conturat este conflictul exterior, central
fiind cel dintre Vitoria si cei doi criminali, Calistrat
Bogza si Ilie Cuțui. Conflictul debutează in
secvența in care Vitoria, punând cap la cap
informațiile adunate, constata ca intre Suha si
Sabasa, cei doi tovarăși ai lui Nechifor au fost
văzuți singuri după ce fuseseră părtași la o
tranzacție cu șotul Vitoriei. Conflictul evoluează
prin încercările Vitoriei de a afla adevărul despre
moartea lui Nechifor, testându-i pe cei doi prin
întrebări incomode. Perspicace, Vitoria înțelege ce
s-a întâmplat, conflictul finalizându-se in secvența
praznicului prin pedeapsa celor doi făptași.
Spațial, acțiunea începe intr-un sat de munte din
Moldova (Măgura Tarcăului), surprinzând apoi
traseul pe care l-a parcurs Nechifor spre Vatra
Dornei. Câteva repere sugestive sunt localitățile
Suha si Sabasa dar si Râpa Crucea Talienilor, in
care Vitoria a găsit osemintele lui Nechifor.
Temporal, acțiunea se petrece pe parcursul unui an,
având ca repere sfârșitul de toamna (plecarea
Vitoriei), si începutul primăverii (întoarcerea ei spre
casa).
Din punct de vedere a perspectivei narative, putem
remarca prezenta unui narator omniscient si
obiectiv, care relatează la persoana a III-a,
focalizarea fiind
Mai mult decat atat, relația dintre cele doua
personaje este evidențiata si cu ajutorul statutului
social, moral si psihologic ale acestora.
Din punct de vedere social, Vitoria este o taranca
din Mugura Tarcăului, soție de oier înstărit si mama
a doi copii, Minodora si Gheorghița. După ce
moartea soțului apare ca o certitudine, aceasta
devine văduva. Moral, însumează o multitudine de
calitati fiind atat o femeie inteligenta, ambițioasa,
credincioasa, dar totodata si una superstițioasa, si
răzbunătoare, neaflându-si liniștea pana nu reuseste
sa ii pedepseasca pe cei care l-au omorat pe
Nechifor. Psihologic, Vitoria afișează o persoana
puternica si o fire introvertita ghidându-se in viața
după proverbul ,,cine vorbește mult, știe puțin.’’
Din punct de vedere social, Gheorghița este fiu de
oier înstărit, iar acesta nu isi schimba statutul pe tot
parcursul nuvelei. Moral, la început este infatisat ca
un copil respectuos, ascultător, devenind pe parcurs
mai pregătit pentru viața. O secvența sugestiva ce
ilustrează transformarea copilului in bărbat este cea
a praznicului, Gheorghița având curajul si tăria de
a-l lovi cu baltagul pe Calistrat Bogza, răzbunându-
si tatăl. Psihologic, întruchipează tipul tanarului in
formare a cărei personalitate se șlefuiește prin
intermediul calatoriei inițiatice parcurse.
Nu in ultimul rand, relatia dintre cele doua
personaje este scoasa in evidenta si prin intermediul
secventelor semnificative.
O secvența semnificativa este cea in care Vitoria si
Gheorghița descoperă intr-o râpa osemintele lui
Nechifor. Dându-si seama ca Nechifor a fost
omorât undeva intre Suha si Sabasa, aceasta
împreuna cu fiul ei, pornește in căutarea lui. Cei doi
dau peste Lupu, câinele lui Nechifor care ii conduce
la o râpa. Gheorghița coboară in râpa pentru a
vedea ce se afla acolo, găsind in cele din urma
osemintele tatălui sau. Pentru a se asigura Vitoria,
coboară si ea, comporandu-se ca un adevărat
detectiv. Aceasta descoperă faptul ca doi oameni l-
au omorât pe bărbatul sau, iar luându-i craniul in
mana, aceasta deduce ca a fost lovit cu un baltag in
ceafa, fiind mai apoi aruncat in râpa împreuna cu
calul sau. Secvența demonstrează tăria de caracter a
Vitoriei dar si perspicacitatea acesteia,deoarece
încearcă sa analizeze obiectiv indicile de la ,,locul
crimei’’. Mai mult decât atât, coborârea in râpa
permite o analogie cu coborârea in infern, făcând
trimitere la mitul Isis si Osiris. De asemenea, in
ceea ce-l privește pe Gheorghița, secvența este
deosebit de sugestiva, deoarece, lăsat sa vegheze
osemintele tatălui peste noapte, este obligat practic
sa se maturizeze rapid.
O alta secvența sugestiva in ceea ce privește relația
dintre cele doua personaje este cea a praznicului.
Vitoria, ca o buna credincioasa, ii organizează lui
Nechifor praznicul invitându-i si pe cei doi
criminali. In încercarea de a-i da de gol, aceasta le
adresează o multitudine de întrebări, punându-i in
dificultate. Mai mult decât atât, aceasta povestește
cum crede ca ar fi fost omorât Nechifor, moment in
care Calistrat Bogza cedează nervos, devenind
violent. Vitoria ii face semn lui Gheorghița sa îl
omoare pe criminal, iar acesta simțind ca ii este
sfârșitul, mărturisește fapta celor doi, celalalt fiind
dat pe mana politiei. Vitoria este caracterizata in
mod indirect, prin comportament si prin relația ei cu
alte personaje ca fiind un bun cunoscător al
sufletului omenesc, inteligenta dar si răzbunătoare.
Mai mult decât atât, fata de Gheorghița se comporta
ca un adevărat inițiator prin indemnul adresat
acestuia de a-si răzbuna tatăl, Gheorghița devenind
astfel demn de a purta baltagul. Felul in care Vitoria
isi face dreptate poate fi privit drept condamnabil
după legile noastre, justificat însa de legea locului
(,,Legea Baltagului’’).
In opinia mea, tema textului, căutarea adevărului si
înfăptuirea dreptatii, se reflecta in relația dintre
Vitoria si Gheorghița, ce conturează nu doar cuplul
mama-fiu, ci si de inițiat-inițiator.
In primul rând, Vitoria îl ia pe Gheorghița la drum
deoarece conștientizează ca aceasta are nevoie de o
experiența care sa-l maturizeze. Astfel, Gheorghița
veghează o noapte intreaga osemintele tatălui sau.
In al doilea rând, in înfăptuirea dreptatii,
Gheorghița este ,,mana dreapta’’ a mamei sale, el
fiind cel îndemnat sa-l lovească pe Calistrat Bogza
cu baltagul pentru a-si răzbuna tatăl.
In concluzie, datorita faptului ca Vitoria îl ia pe
Gheorghița cu ea si acesta isi răzbuna tatăl, putem
spune ca tema textului, căutarea adevărului si
înfăptuirea dreptatii se reflecta in relația celor doua
personaje.
Perspicace, determinata si puternica, Vitoria este un
personaj feminin care stârnește admirația criticilor
facandu-l pe G. Călinescu sa vadă in ea ,,un Hamlet
feminin’’.