PARTICULARITATI DE CONSTRUCTIE AL UNUI PERSONAJ DE

SADOVEANU/PERIOADA INTERBELICA

În romanul “Baltagul”, M Sadoveanu prezintă o lume tradițională ancorată în valori precum

dreptatea, corectitudinea și adevărul, în prim plan reieșind imaginea feminină a muntencei capabile
să descopere adevărul și să pedepsească exemplar.
Personajul principal al romanului este Vitoria Lipan, o munteancă din Măgura Tarcăului,
puternică și hotărâtă. Statutul său social este conturat încă din primele capitole ale romanului. Este o
femeie simplă, mamă a doi copii, Minodora și Gheorghiță, și soția lui Nichifor Lipan. Crescută în
spiritul tradițiilor, ea își asumă rolul de nevastă de oier, dar într-o notație a sa, naratorul evidențiază
precaritatea vieții acestora “Viața muntenilor este grea, mai ales a femeilor. Uneori stau văduve
înainte de vreme, ca dânsa”. Cu toate acestea, Vitoria manifestă responsabilitate în statutul său,
asumându-și rolul de cap al familiei în lipsa soțului plecat de primăvara până toamna cu oile la
munte. Administrează gospodăria, își educă cu severitate copiii, mai ales pe Minodora, iar, în
calitate de soție, își asumă datoria față de bărbatul ei dispărut, afirmând cu sinceritate “tocmai dacă-
i mort … să-l găsesc, că dacaă-i viu, se poate întoarce și singur”. Din perspectiva statutului
psihologic, Vitoria se definește printr-un mod de a găndi extrem de conservator și rigid. Este
crescută în spiritul tradițiilor pe care le respectă, și acționeazâ extrem de dur atunci când Minodora
neglijează acest aspect “ai să faci cum am făcut eu și cum a făcut bunică-ta (…) altfel îți leg o piatră
de gât și în Tarcău cu tine”. Modul său de a gândi o determină să manifeste neîncredere față de
ancheta autorităților, pe care o consideră anevoioasă, dar și față de toate elementele de noutate, ceea
ce îi accentuează conservatorismul. Îl ridiculizează pe Gheorghiță, care-i împărtășește descoperirile
și experiențele sale, călătoria cu trenul și prezența unei condici în care sunt contabilizate oile fiind
pentru Vitoria “bazaconii” care nu sunt relevante pentru omul traditional. Crede în legile nescrise,
iar în găsirea și pedepsirea vinovaților aplică legea talionului. Din perspectiva statutului moral,
Vitoria se dovedește a fi o femeie curajoasă, puternică și, mai presus de toate, extrem de hotărâtă.
Aceste trăsături se evidențiază prin mărturisirea femeii “N-am să am odihnă cum n-are pârâul
Tarcăului până ce l-oi găsi pe Nichifor Lipan”. Pe de altă parte, Vitoria se dovedește a fi o persoană
extrem de lucidă deoarece, atunci când își dă seama că “pe Nichifor l-au răpus răii” aceasta își
înțelege rolul și analizează cu luciditate situația “eu sunt cea mai necăjită și cea mai amărâtă pe
lumea aceasta, am rămas văduvă și sărăcită”. De asemenea, este o mamă devotată, în ciuda asprimii
cu care alege să își educe copiii. O protejează pe Minodora, adăpostind-o la mănăstire, iar pe
Gheorghiță îl duce în această călătorie cu scopul de a-l iniția și maturiza, pregătindu-l pentru rolul
de cap al familiei.
 Una dintre cele mai relevante trăsături ale Vitoriei este spiritul de detectiv dublat de o
inteligență nativă evidentâ. Pe parcursul călătoriei, femeia analizează și reconstituie evenimentele
ca un adevărat detectiv, reușind, în final, să descopere adevărul. Plecată de acasă pe 10 martie,
Vitoria alege ca punct de investigație Vatra Dornei, singurul loc pe care îl știe cu siguranță ca
făcând parte din călătoria soțului ei. O secvență relevantă este cea a investigației făcute la Dorna.
Ajunsă la cârciumă, Vitoria oferă însemnele particulare ale soțului “bărbatul cu căciulă brumărie”,
alături de câteva detalii fizice, care îl ajută pe cârciumar să confirme prezența acestuia în cârciuma
sa. Sfătuită de acesta, Vitoria primește informații de la un funcționar al primăriei și află elemente
cheie ale anchetei sale. Nichifor cumpărase 300 de oi, iar 100 dintre ele au fost vândute altor doi
ciobani, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, cu care a plecat la drum mai departe. Este secvența care
denotă inteligența femeii și capacitatea de a reface segmentele drumului și uciderii lui Lipan.
Informațiile primite la Dorna au o însemnătate crucială, dar totodată stârnesc admirația față de
capacitatea unui om simplu de a căuta probe. O altă secvență relevantă este cea a praznicului în care
Vitoria reușește absolut admirabil să-i determine pe cei doi criminali să se autodemaște. În urma
anchetei făcute pe cont propriu, Vitoria știe că Nichifor Lipan a fost omorât între Sabasa și Suha, iar
criminalii sunt cei doi ciobani de la Doi Meri care s-au îmbogățit peste noapte. Lipsa martorilor o
determină pe Vitoria să caute strategiile cele mai potrivite pentru a-i obliga să-și recunoască faptele.
Presiunea pusă pe Calistrat Bogza și reconstituirea în detaliu a faptelor sub pretextul că a vorbit cu
Nichifor în noaptea de veghe o ajută să aibă câștig de cauză. Urmărește reacțiile vinovatului și cere
insistent lui Gheorghiță să analizeze baltagul, afirmând cu tărie “Gheorghiță, el este omul ce l-a
omorât pe tatăl tău”. Afirmația îl determină pe Calistrat Bogza să-și piardă cumpătul, iar, într-un
instinct de apărare, “Gheorghiță îl lovi scurt cu muchia baltagului în frunte”. Câinele Lupu este cel
care duce gestul la bun sfârșit, iar înainte de a-și da ultima suflare, Calistrat Bogza afirmă “să se știe
că lucrurile s-au întâmplat întocmai cum a spus munteanca asta”. Astfel, Vitoria își atinge scopul și
își îndeplinește misiunea față de soț.
Un element de structură relevant îl reprezintă modalitățile de caracterizare. Vitoria este un
personaj complex, iar portretul său fizic este realizat prin tehnica detaliului, naratorul surpriinzând
frumusețea femeii “ochii ei căprii, în care se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duși departe
… nu mai era tânără, dar avea o frumusețe neobișnuită în privire”. Tot prin caracterizare directă,
Gheorghiță îi evidențiază rafinamentul psihologic pe care el îl interpretează ca fiind o putere
supranaturală “mama asta e fărmăcătoare, cunoaște gândurile omului”. Indirect, Vitoria se
evidențiază prin nume. Astfel, prenumele femeii, asemănându-se victoriei, e aproape predestinat
pentru ceea ce avea să urmeze. Prin fapte, însă, se evidențiază determinarea acesteia, fiind capabilă
să acționeze planificat, fără să-și piardă speranța, căutând obsesiv adevărul. Un alt element relevant
este limbajul. Acesta îi oglindește statutul social, fiind marcat de regionalisme și expresii populare
“eu te cetesc”, “ai slobozie”, “îți leg o piatră de gât”, “ai să faci cum îți spun eu”. Astfel, îi este
redată imaginea omului rural, dar puternic și hotărât, capabil să evidențieze prin limbaj adevăruri
generale despre lume și viață “pentru tine abia acum începe a răsări soarele”.
Prin intermediul acestui personaj, Sadoveanu aduce un element de originalitate în literatura
română, Vitoria fiind, în esență, simbolul datoriei și al iubirii în egală măsură.