Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea Vitoriei

Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu o actiune


complexa, desfasurata pe mai multe planuri, cu un numar mai mare de perssonaje,
antrenate in conflicte puternice. In romanul sadovenian Baltagul, personajul principal
este Vitoria Lipan, personaj reprezentativ pentru categoria oamenilor din comunitatea
rurala. Eroina este un personaj de factura realista, ceea ce presupune coexistenta unor
trasaturi complexe.
Urmarind schema romanului realist, personajul principal este prezentat de la
inceput prin caracterizare directa, naratorul realizandu-i portretul fizic, a carui
caracteristica este frumusetea. Acesta este construit din linii care accentueaza trasaturile
sale interioare: “Obrazul ei paraca era un portret neclintit (…), ochii ei caprui in care
parka se rasfrangea lumina castanie a parului, erau dusi departe”. Personajul trece,
parkca, printr-un process de interiorizare: “Acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari
necunoscute, iar cel care observa primul schimbarea este Gheorghita: maica-sa s-a
schimbat (…) se uita numai cu suparare s ii-au crescut tepi de aricioaica.”. Tot el este
cel care observa puterea mamei sale de a intelege gandurile celorlalti: “Mama asta
trebuie sa fie farmacatoare; cunoaste gandul omului… Cugeta cu mare uimire
Gheorghita” . Dintre produsele caracterizarii directe nu lipseste nici autocaracterizarea:
“Eu te cetesc pe tine macar ca nu stiu carte, urma femeia, intelege ca jucariile au stat.
De-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau.”.
Fiind un personaj tipic, Vitoriei i se precizeaza si statutul social. Mama si sotie
iubitoare, femeia este reprezentativa pentru o intreaga categorie umana. Are doi copii:
Gheorghita si Minodora, pe care incearca sa-i educe in spiritual traditiei. Pe timpul cat
este plecata alaturi de Gheorghita, femeia o trimite pe Minodora la manastire pentru a-i
desavarsi educatia si pentru a o sti in siguranta. Gheorghita o urmeaza si inveata de la
mama sa datinile legate de momentele importante ale existentei -nastere-nunta-
inmormantare- invata sa ii cunoasca pe ceilalti, sa fie circumspect, san u isi exteriorizeze
emotiile.
Portretul moral al Vitoriei ete dezvaluit preponderent prin mijloacele
caracterizarii indirecte, trasaturile muntencei reiesind din faptele, gesturile si vorbele
acesteia. Paleta trasaturilor se imbogateste indirect din actiune, caci femeia este o fire
dinamica.
Traind in lumea satului traditional, credincioasa, dar atenta si la semnele naturii
sau la visele premonitorii, Vitoria are o conceptie duala asupra lumii. Preotul si
vrajitoarea sunt in egala masura importanti pentru ea, neezitand sa le ceara sfatul. Ca un
bun crestin, ea se roaga divinitatii si tine post negru inainte de a pleca la drum. Este un
pas necesar pe care femeia il face pentru a se putea aproia de lumea umbrelor, pentru a- l
putea gasi pe Nechifor.
Relatiile cu alte personaje, alt mijloc indirect de caracterizare, dezvaluie in
Vitoria o fire sireata, buna cunoscatoare a oamenilor. Stie ce sa intrebe, la cine sa apeleze
si, cu o inteligenta ascutita, deduce foarte correct cursul evenimentelor. Desi intristata de
disparitia lui Nechifor, pe care simte ca l-a pierdut pentru totdeauna, nu ezita sa simuleze
veselia atunci cand intalneste o cumetrie pe drum. In felul acesta, demonstreaza
capacitatea de disimulare, dar si de intelegere a lumii in toata complexitatea ei, lume in
care limita dintre viata si moarte, dintre veselie si tristete este foarte fragila. Pentru
Gheorghita, Vitoria este un adevarat maestro care il initiaza. Coducandu-l cu siguranta,
dar si cu asprime, femeia il lasa pe fiul ei sa actioneze doar atunci cand stie ca s-a
maturizat. Este semnificativa in acest sens scena pedepsirii criminalilor in care
Gheorghita are rolul decisiv. In aceeasi scena, sunt puse in lumina din nou inteligenta si
spiritual de detective ( cf. George Calinescu ). Felul in care sties a ii invrajbeasca pe cai
doi criminali pentru a-si da in vileag fapta este reprezentativ pentru caracterul sau.
Momentul este foarte bine ales: praznicul inmormantarii, unde nimeni nu se asteapta ca
faptele sa fie dezvaluite. Cazut la lovitura de baltag a lui Gheorghita, sub ochii cainelui,
Bogza isi recunoaste vina, marturisind ca evenimentele s-au petrecut exact cum le-a redat
familia sic ere sa fie iertat. Raspunsul femeii, crestinesc, ascunde retinerea ei in a ierta
pana la capat fapta: “Dumnezeu sa te ierte, ii zise Vitoria”.
Replicile sale, cand umile, vorbind cu preotul, cand dure, in relatia cu Minodora
(“Iti arat eu tine coc, valt si bluza!”) , demonstreaza o extraordinara capacitate de a se
adapta oricarui interlocutor.
Pentru a contura cu finite portretul moral al muntencei, autorul apeleaza si la
introspectia psihologica, prin care sunt evidentiate trairile intense ale femeii, temerile si
sperantele sale. Introspectia psihologica reprezinta alt mijloc de caracterizare indirecta a
personajului.
Facand parte din galleria personajelor complexe si puternice,Vitoria Lipan, al
carei nume sugereaza biruinta, a fost comparata cu maicuta batrana din balada Miorita,
avand in comun cu aceasta o dragoste extraordinara pentru cel disparut si o vointa
deosebita de a- l gasi. Pe de alta parte, din perspectiva mitologica, critical Alexandru
Paleologu descoperea in Vitoria portretul zeitei egiptene Isis, care porneste in cautarea
sotului ei, Osiris, rapus de Seth. Ca in mitologie, eroina romanului descopera si
recompune Trupul sotului sau, recompunand prin aceasta, in mod simbolic, echilibrul
universului.
Baltagul ramane in literature romana, asa cum afirma Nicolae Manolescu,
romanul unui suflet de munteanca, o opera epica realizata in primul rand in jurul unui
personaj feminine complex, meorabil.