Sunteți pe pagina 1din 3

Comentariul literar al romanului obiectiv Baltagul de Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu este unul din acei scriitori romani care, alaturi de Liviu Rebreanu si Marin Preda, a promovat valorile traditionale romanesti, aducand in atentia criticilor o comunitate rurala arhaica, intesata de personaje autentice. Desi opera sa se proiecteaza sub semnul realismului, Mihail Sadoveanu pastreaza, in scrierile sale, un orizont mitic in care se proiecteaza fapte istorice si marile evenimente ale vietii umane. Una din cele mai representative lucrari ale sale, asupra careia atentia criticilor a fost indreptata inca de la inceput, o constituie romanul Baltagul. Aparut in 1930 si scris in numai cateva zile, ca o explozie a unei germinatii artistice definitive cristalizate,romanul constituie, in opera la Sadoveanu, un punct de echilibru, vizand deopotriva compozitia, tematica si limba folosita.Romanul dezovolta in serie epica ultimul motiv din balada mioritica, acela al cautarii ciobanului disparut pe cararile de munte, dar , in roman, personajul absent Nechifor Lipan este cautat, ca in scrierile ardelenesti, de propria sa sotie si nu de baba batrana.Opera releva sensuri profunde si interfereaza cu mitul mioritic, mitul Marii Treceri. Mitul lui Isis si Osiris, ilustrand o complexa aventura a cunoasterii pentru Vitoria si una a formarii, pentru Gheorghita. Dupa curentul in care se incadreaza, Baltagul este un roman realist, dar si obiectiv prin prezentarea fara stralucire a comunitatii arhaice cu toate demersurile sale. Naratorul este obiectiv, omniscient si omnipresent, ce relateaza pe un ton neutru evenimentele, fara a avea opinii personale sau interventii in text, oferind, impreuna cu perspective narativa dindarat si focalizarea zero, o imagine globala asupra unei lumi ce se conduce dupa legile nescrise ale natrurii, dovedind o relatie stransa intre om si univers. Evenimentele se ordoneaza pe un singur fir narativ, prin inlantuire, urmarind actiunea politieneasca a Vitoriei Lipan de-a-l gasi pe sotul sau, de-a-I face randuiala si de a razbuna moartea sotului sau. Dupa tematica, Baltagul este un roman traditional, prin imaginea complexa oferita asupra societatii rurale arhaice, care are la baza legile nescrise ale firii, dar si politest, prin demersul justitiar pe care Vitoria il gaseste in gasirea si randuiuala sotului sau.Totodata, acesta este si un roman al formarii (Bildungsroman), prin calatoria intiatica, de formare, pe care Gheorghita o savarseste alaturi de mama sa, devenind astfel barbat si pregatindu-se pentru a prelua rolul tatalui sau in familie,dar si un roman mitic, prin insertia in structura profunda a textului a unor tipare mitice din spatial spiritual autohton. Intriga romanului Baltagul consta tocmai intr-un fapt perturbator, care zdruncina linistea spiritual si abate intamplarile de la cursul firesc al vietii, datator de pace cosmic. Main intai, personajul absent si asteptat sa se intoarca din calatoria sa la Dorna, unde please sa cumpere niste oi, intarzie mai mult decat de obice, fapt ce o nelinisteste pe Vitoria. Munteanca are visuri simbolice, Nechifor aparandu-I acesteia in somn calare pe un , trecand peste un rau, denumit symbolic Styx, apa din infern.

Vitoria simte ca se intampla un lucru ce iese din circuitul firesc al lucrurilor , din randuiala, dovedind o legatura spiritual cu legile nescrise ale firii. Vitoria Lipan isi formeaza treptat convingerea ca drumul sotului s-a frant undeva si ca trebuie sa plece in cautarea acestuia , iar caile reinnodate si reintegreate intr-un firesc circuit al marii treceri. Ea ii viziteazs succesiv in fapt de seare pe parintele satului, Daniil Milies, si pe bava Maranda, somolonara, reperezentata a unei religii precrestine ce s-a intins in chip misterios pana In timpurile moderne. Dupa aceste experiente intiatice, trecand peste doua luni de la plecarea sotului sau, pe care femeia o anunta formal autoritatilor, Vitoria se pregateste pentru a plecare in marea calatorie, bazata tocmai pe aplicarea unei di ntre regulile nescrise ale acestei lumi stravechi: sufletul mortului, al lui Nechifor Lipan, trebuie sa isi gaseasca linistea, fapt ce se va intampla prin impletirea ritualului de inmormantare cu actul de pedepsire al vinovatului. Asadari intreaga actiune a romanului se supune, ca si viata oamenilor, unui singur principiu integrator, acela al implinirii si respectarii traditiei. Acest cuvant traseaza siemtria perfecta a romanului si a lumii evocate de el, incepe si incheie textul. Drumul sotiei muneanului , al Vitoriei Lipan, pentru reconstituiera ultimelor moment ale celui ucis, este o adevara epopee, femeia trebui sa desluseasca la tot pasul semnele miticie. Firul narativ urmareste cele patru drumuri prezente in roman: cel al lui Nechifor Lipan spre moarte; drumul Vitoriei Lipan de gasire a sotului sau si de savarsire a inmormantarii si a pedepsirii vinovatului spre a impacarea mortului; calatoria intitatica, de formare, a lui Gheroghita , prin care aceste se maturizeaza si devine barbat si intoarcerea la cursul normal al vietii, intalnit la inceputul romanului, sugerand o arhaitate eterna. De peste tot, in drumul sau, Vitoria citea semnele trecerii oierului cu caciula brumarie, calare pe-un cal negru tintat. La Suha, Iorga Vasiliu ii spune ca la hanul sau a poposit numai din din cei trei oieri plecati la Dorna, Caslistrat Bogza si Ilie Cutui, nu trei cum se constatau prin martori la popasurile anterioare. Munteanca intelege ca drumul lui Nechifor trebuie sa se fi oprit intre Suha si Sabasa,hangierul confirmandu-I banuiala. Dupa o complexa cautarea si punerea cap la cap cu ascutime si perspicacitate a tuturor indiciilor, Vitoria isi gaseste sotul mort intr-o rapa, de unde il ia pentru a-l inmormanta cum se cuvine. Randuiala, ca lege suprea a lumii, se implineste prin ritualul de inmormantare. Vitoria ii aduna la funerarii pe toti cei care avusesera treaba cu Nechifor, punand la cale un spectacol magistral in aflarea vinovatului. Munteanca apeleaza la subtilitate si acuzari subtile ,demascarea vinovatului constituind punctual culminant al romanului. Istetimea de care da dovada Vitoria ii scapa lui Bogza, care cedand psihic limbajului subinteles al acesteia, se lanseaza intr-un atac asupra celor de la mese, dezvaluindu-si astfel culpabilitatea.Arma crimei, baltagul, devinve ca in miturile vechi, simbol al sacrificiului, prin el Vitoria dand sentinta finala. Gheorghita ii curma viata vinovatului, incheindu-si prin acest gest procesul de maturizare, dovedind ca este gata sa preia rolul de cap al familiei.

Munteanca, pentru care povestea s-a inchiat odata cu pedepsirea vinovatului, se elibereaza acum de povara randuielii pe care trebuia sa o implineasca si se intoarce la rostul obisnuit al vietii. Confruntarea dintre lumea arhaica si lumea moderna aparuta la orizont se incheie cu Victoria universului arhaic: de fapt, Victoria nu fusese niciodata pusa la indoala, Vitoria actionand sip e teren strain dupa aceleasi cutume statornicite cu multa vreme in urma. Prin aceasta, in Baltagul vechile norme de civilizatie raman inca atotputernice.