Sunteți pe pagina 1din 3

Baltagul De Mihail Sadoveanu -argumentareScriitor fidel principiilor traditionaliste, Mihail Sadoveanu ilustreaza in opera sa viata satului romanesc (tema

spiritualitatii satului romanesc) cu fundamentala tema epica, intrucat taranul roman a fost principalul meu erou, dupa cum marturisea prozatorul intr-un discurs tinut la Academia Romana. Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu este un adevarat poem al naturii si al sufletului omului simplu, o Miorita in dimensiuni mari (G.Calinescu). Versul motto, Stapane, stapane/Mai chiama si-un cane, argumenteaza viziunea mioritica asupra mortii, careia Sadoveanu ii da o noua interpretare, aceea a existentei duale ciclice a omului, succesiunea existentiala de la viata la moarte si din nou la viata. Ca orice roman, Baltagul este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri narrative, organizate prin alternanta sau inlantuire, cu o intriga ampla si complicata. Personajele numeroase, de diverse tipologii, dar bine individualizate, sunt angrenate in conflicte puternice, iar structura narativa realista profileaza o imagine consistenta si profunda a vietii. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului, monologului interior si al introspectiei auctoriale. Perspectiva narativa defineste punctual de vedere al naratorului obiectiv si omniscient asupra evenimentelor relatate la persoana a-III-a, iar atitudinea auctoriala reiesita din relatia sa cu personajele profileaza focalizarea zero si viziunea dindarat, argumentand. Tema ilustreaza perspective romaneasca traditionalista, conturand fiinta arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al lumii vechi, al traditiilor si al specificului national, cu un mod propriu de a gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii, aparand principii existentiale fundamentale statornicite din vremuri imemoriabile. Titlul numeste obiectul eponim, baltagul, arma simbolica si magica menita sa indeplineasca dreptatea, deci o unealta justitiara. Structura romanului evidentiaza doua componente: una traditionalistmitica si cealalta epica-realista, care se interfereaza pe parcursul intregului roman.

Timpul in care are loc actiunea este limitat si cronologic, intamplarile se petrec din toamna pana in primavera, dar nu este precizata perioada, deoarece Vitoria Lipan traieste intr-un timp mitic romanesc, un timp spiritual al credintelor si datinilor stravechi, care au valabilitate in orice epoca. Perspectiva spatiala este reprezentata atat de meleagurile accidentate si stancoase ale muntilor din Moldova, cat si de spatiul interior, psihologic al eroinei, al tulburarii si cautarii in sine a adevarului. Actiunea romanului este simpla, subiectul avand un singur fir epic, drumul parcurs de Vitoria Lipan in cautarea sotului sau, Nechifor. Efortul cautarii urmeaza un traseu dificil si sinuos, eroina parcurgand un drum al nelinistilor si al zbuciumului sufletesc, sub forma labirintului (conflictului) interior si altul, un labirint (conflict) exterior, pe cararile serpuite si inguste ale muntilor, dorind sa afle adevarul sis a implineasca dreptatea. In Magura Tarcaului, Vitoria Lipan este ingrijorata ca s-a intamplat ceva rau cu barbatul ei, Nechifor Lipan, care please la Dorna sa cumpere o turma de oi si intarziase neobisnuit de mult, 73 de zile. Femeia incerca sa ajunga pana la el cu gandurile, ii auzea in mintea ei numai glasul, dar nu putea sa-I vada chipul. In spiritual credintelor stramosesti, Vitoria este sigura ca are primul semn rau, care a impins-o in inima, atunci cand il viseaza pe Nechifor Lipan Calare, cu spatele intors catra ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape, iar alta data trecand Calare o apa neagra [..] era cu fata incolo. Atunci cand cocosul se intoarce cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta, Vitoria intelege ca Nechifor nu vine, deoarece cucosul da semn de plecare, iar nourul catre Ceahlau e cu bucluc. Banuiala ca s-a intamplat o nenorocire o devora ca un vierme neadormit, se inchide in sine, sa caute in interiorul ei lumina calauzitoare, ilustrand conflictul interior. Desprinsa de realitatea inconjuratoare, ea se socotea moarta, ca si omul ei care nu era langa dansa, ceea ce inseamna ca de la banuiala ajunsese la certitudine si se hotaraste sa plece in cautarea adevarului, sa afle ce s-a intamplat cu sotul ei. Secventa narativa a calatoriei contureaza realismul romanului, prin drumul pe care-l parcursese Nechifor si pe care Vitoria il urmeaza intocmai. Nevasta intreaba peste tot, pe la hanuri si pe la oameni, de barbatul cu caciula brumarie si cal negru tintat. Ea si Gheorghita urmeaza drumul parcurs de Nechifor pana la Suha, unde tinea crasma domnul Iorgu Vasiliu, care le spune ca trecusera mai intai oile si ciobanii, apoi sosisera si cei doi stapani, nu trei, cum sustinea munteanca: pe cel cu buza crapata il cheama Calistrat Bogza, iar pe celalalt, mai marunt, Ilie Cutui.

Vitoriei I se pare limpede ca intre Suha si Sabasa s-a petrecut omorul. Trecand prin casa in casa, descopera cainele sotului ei, Lupu, care ii calauzeste pe Vitoria si pe Gheorghita intr-o rapa, unde gasesc osemintele lui Nechifor Lipan. In cel mai evident spirit traditionalist, Vitoria face randuielile cuvenite pentru mort, anunta autoritatile, se ingrjieste de preot, angajeaza bocitoare si vegheaza ca toate ritualurile inmormantarii sa fie respectate pana in cele mai mici amanunte. Scena demascarii ucigasilor este cutremuratoare. Indemnandu-I pe meseni sa manance si sa bea, Vitoria observa ca Bogza are un baltag despre care spune ca e mai vechi si stie mai multe. La indemnul femeii, Ghiorghita ia baltagul lui Calistrat, deoarece ei I se pare ca pe baltag e scris sange si acesta-I omul care a lovit pe tatu-sau. Calistrat Bogza marturiseste ca impreuna cu Ilie Cutui l-au ucis pe Lipan ca sa-I luam oile. Odata adevarul aflat si criminalii pedepsiti, Vitoria trebuie sa ia de una singura hotarari in ceea ce priveste destinul copiilor ei, finalul romanului ilustrand aceeasi luciditate a femeii, care se gandeste ca nu poate sa o de ape Minodora dupa feciorul acela nalt si cu nasul mare al dascalitei Topor. Vitoria Lipan este personaj principal si figura reprezentativa de erou popular ce intruneste toate calitatile fundamentale ale omului simplu de la tara, in care se inscriu cultul pentru adevar si dreptate, respectarea legilor stramosesti si a datinilor, definindu-se ca personaj traditional si realist. Legatura spirituala dintre cei doi soti este solida si eternal, Vitoria si Nechifor Lipan formeaza o pereche de initiate, un cuplu ce simbolizeaza triumful iubirii asupra dramei existentiale a omului si asupra raului din sufletul omenesc, deoarece lumea asta-I mare si plina de rautati. In romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu a pus accentual pe observatie, restrangand descrierea si dezvoltand actiunea prin construirea unor caractere puternice, variate sau pitoresti, acesta fiind, probabil, cel mai reusit roman obiectiv inspirit dintr-o balada populara, prelucrand motivul transhumantei.