Sunteți pe pagina 1din 3

Baltagul De Mihail Sadoveanu - caracterizarea Vitoriei Lipan

Capodopera a creatiei sadoveniene, romanul Baltagul reprezinta un adevarat poem al naturii si al sufletului omului simplu, o Miorita la dimensiuni mari cum afirma George Calinescu. In acest roman se impune ca personaj principal, Vitoria Lipan, o eroina complex ace reprezinta o adevarata sinteza de spiritualitate straveche romaneasca. Ea ilustreaza chipul muntencei aprige deprinse sa infrunte asprimile vietii. Personajul este portretizat fizic din cateva linii care suprind acele elemente ce restrang lumina interioara. Astfel, ochii caprui, aprigi, tineri inca, scrutand zari necunoscute si lumina castanie a parului tradeaza inefabilul feminine, dar si forta launtrica a femeii de care se simte irezistibil atras si Nechifor Lipan: Era deasupra tuturora; avea intr-nsa o putere si o taina pe care Lipan nu era in stare sa le dezlege, venea la dansa ca la apa cea buna. Ca toate femeile de la munte, Vitoria poarta grija gospodariei dovedind pricepere, harnicie si energie. Ea impartaseste viata grea a nevestelor de oier care uneori stau vaduve inainte de vreme sin u se dau in laturi de la treburile barbatesti. Astfel, deseori Vitoria se ducea singura la campie si incarca malaiul in desagi punandu-I pe cinci caluti si calarind ea insasi barbateste pe cel dintai. Ca mama a doi copii, Minodora si Gheorghita, Vitoria vegheaza cu dragoste si devotement asupra cresterii si educatiei lor, insuflandu-le, in primul rand, respect fata de obiceiurile si traditiile din batrani. Cocul, valsul si bluza I se par Vitoriei impotriva firii si-si admonesteaza cu severitate fiica atunci cand aceasta incalca traditiile. In ceea ce-l priveste pe Gheorghita, flacaul este pregatit cu grija de mama sa sa-si assume responsabilitatile careI revin ca barbat. Portretul moral al eroinei se completeaza cu dragostea si devotamentul ce le poarta sotului ei. Lui i-a fost credincioasa mai bine de 20 de ani si l-a asteptat rabdatoare sa se intoarca din drumurile lui. Intarzierea neobisnuita a acestuia o nelinisteste pe Vitoria, caci ea ii site toate drumurile si intoarcerile, stie ca in ciuda unor trecatoare rataciri vine intotdeauna la salasul lui. Banuiala unei intamplari fatale ii este intarita de un vis rau prevestitor in care are viziunea lui Nechifor trecand Calare o apa neagra. Pentru Vitoria, absenta barbatului declanseaza o puternica drama interioara, dar si imperativul actiunii immediate nemijlocite. Desi pare aceeasi in

exterior, neuitandu-si nicio clipa indatoririle de sotie si mama, Vitoria isi adanceste viata interioara, ea se conduce dupa legi si semen doar de ea stiute, dar mai ales, dupa vocea naturii si vocea experientei morale a lumii in care traieste. Cautarea lui Lipan ii apare ca o datorie sacra si ca o experienta unica ce solicita curatenie interioara si binecuvantare divina, de aceea se roaga fierbinte la icoana Sfintei Ana, posteste indelungat, se spovedeste si se impartaseste pentru a-si purifica trupul si sufletul de orice pornire nepotrivita, increderea in puterea credintei nu exclude spiritual practice si luciditatea, femeia dovedindu-se priceputa la negot, prevazatoare cu banii, ferma in sfaturile gospodaresti date argatului, grijulie cu Minodora pe care o lasa la manastire. Mistuita de arsita din interiorul ei, Vitoria porneste la drum in cautarea lui Nechifor, dovedind o hotarare neclintita, intelingenta, curaj, tact si o buna cunoastere a firii oamenilor. Neobosita, face popasuri la hanuri, iscodeste, cerceteaza, pune cap la cap informatiile primite, se comporta adecvat in cele mai diferite situatii infaptuind cu tristete ritualurile traditionale in cazul nuntii, al botezului si al inmormantarii. Inteligenta native si puterea tainica de comunicare cu semnele naturii, o ajuta sa reface intocmai traseul parcurs de Lipan. Ca un adevarat Hamlet feminin , ea stie sa-si disimuleze starile, sa-si stapaneasca durerile, revolta si disperarea, chiar si atunci cand gaseste osemintele lui Lipan raspandite in rapa, socotind ca nu este timp pentru lamentatii, se grabeste sa indeplineasca randuielile sacre aprinzand faclia langa osamintele mortului organizand cu pricepere dupa datina, priveghiul, inmormantarea si praznicul. Vitoria nu precupeteste nici bani si nici eforturi pentru a-l cinsti asa cum se cuvinte pe omul iubit. Durerea, revolta si disperarea mult timp asteptata in adancul sufletului ei izbucnesc cu putere o singura data strigatul sfasietor cu care-l cheama pe cel pierdut pentru vecie atunci cand este coborat. Ca un adevarat detective, munteanca reconstituie cu fidelitate crima, creeaza o atmosfera de angoasa, o stare de presiune psihologica asupra faptasului determinandu-l sa-si recunoasca vina. Dup ace-si face datoria si restabileste adevarul si dreptatea, Vitoria isi indreapta gandul spre viitor dovedind o indarjire sporita in infruntarea greutatilor vietii. Caracterizarea personajului se face in primul rand indirect prin actiunile sale, gesture, comportament, ganduri si vorbe, dar si din perspective altor personaje. Darzenia, perseverenta, spiritul justitiar si intuirea adanca a firii oamenilor sunt calitati care trezesc respectful si admiratia tuturor celor care o cunosc pe Vitoria. Pentru fiul ei, Gheorghita, ea este chiar o fiinta misterioasa: mama asta trebuie sa fie farmacatoare () cunoaste gandul omului.

Personaj complex, Vitoria Lipan reprezinta taranul de la munte. In comportarea ei, este cuprinsa o intreaga filosofie de viata si un echilibru care amintesc de Miorita, dar si o sobrietate si o simplitate grava ce duc cu gandul la eroinele tragediilor antice.