Roman realist – interbelic – obiectiv

ENIGMA OTILIEI
de George Călinescu

1. Apariție
Romanul ”Enigma Otiliei”, de George Călinescu, a fost publicat în anul 1938, la sfârșitul perioadei interbelice, de aceea
opera se particularizează prin tranziția de la modelul tradițional obiectiv, la cel modern psihologic.
2. Tipologie
În funcție de specificul perspectivei narative este un roman obiectiv de tranziție, deoarece perspectiva naratorului
omniscient este dublată de intervenția personajului martor, Felix Sima
Raportat la mediul prezentat: roman citadin, deoarece prezintă într-o frescă socială viața burgheziei bucureștene
Referitor la tematica abordată: roman de familie (viața familiei Tulea), de dragoste (iubirea dintre Felix şi Otilia), social
(imaginea societății românești de la începutul secolului XX)
În funcție de estetica abordată, este un roman realist balzacian prin cronotopul real - fixat în incipitul expozitiv :”Într-o
seara de la sfârșitul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele 10, intra in strada Antim, venind dinspre strada Sf. Apostoli”,
”Marelui sat ce era atunci capitala”, dar si prin descrierea mediului de viață cu valoare simbolică pentru caracterul
personajelor. Autorul apelează la descriere de tip tablou, de la ansamblu, la particular, observând prin ”ochiul de estet al lui
Felix” varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii, ceea ce făcea din strada bucureșteană ”o caricatură în moloz a unei străzi
italice”. Intrat în casa lui C. Giurgiuveanu, Felix este surprins de lipsa de bun-gust prin care stilurile arhitectonice sunt
amestecate, iar materialele sunt menite a copia aspectele unui model clasic, efectul fiind„ intenția de a executa grandiosul în
materiale atât de nepotrivite”. Scârțâitul ușii de la intrare şi holul interior definesc caracterul bătrânului avar. De asemenea,
descrierea balzaciană se particularizează prin surprinderea trăsăturilor fizice ale personajelor, sugestia caracterului acestora: ”
Culoarea măslinie obrazului si tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie”, ”un cap prelung și
tânăr de fată, încărcat cu bucle până la umeri”.
Un alt element specific romanului balzacian este preferința pentru personajele tip, sub determinare socială: tipul avarului
și parvenitului de la începutul secolului XX. De sub această tipicitate iese personajul modern Otilia care este construit poliedric
din perspective diferite.
3. Tema romanului este de factură realistă şi constă în surprinderea aspectelor esențiale ale vieții burgheziei bucureștene
de la începutul secolului al XX-lea.
O primă scenă semnificativă este descrierea străzii Antim: ”nicio casă nu avea cat superior, arhitectura era neprevăzut de
amestecată, lemnăria vopsită era dezghiocată, ceea ce făcea din stradă o caricatură în moloz a unei străzi italice. Casa lui
Costache Giurgiuveanu se particularizează printr-o ușă groasă ce produce un scârțâit înfiorător, iar personajul care pătrunde in
semiobscuritatea locuinței, observă o scară de lemn vopsit, străjuită de câte un Hermes de ipsos, o copie detestabilă a unui
model clasic. Imitația modelelor clasice este trăsătura definitorie a arhitecturii, ceea ce dovedește snobismul noii clase.
O altă scenă semnificativă este atacul de apoplexie suferit de Costache Giurgiuveanu și zugrăvit în capitolul al XVIII- lea când
personajele din clanul Tulea, în frunte cu Stănică Rațiu discuta despre modificările destinului lor ca urmare a primirii moștenirii de la
bătrânul aflat în agonie. Deși Felix şi Otilia își doreau prezenta unui doctor, ceilalți refuză așteptând moartea bătrânului, ceea ce
dovedește lipsa de umanitate a acestora: ”sub ochii muribundul Stanica Rațiu se înfruptă din salamurile alese şi băuturile fine și îi
propune soacrei să arunce ceștile ciobite”.
Temă socială susținută prin motivele moștenirii şi paternității este dublată de cea a formării tânărului Felix, care vine din Iași,
unde fusese mai mult crescut prin pensionate și internate după ce mama îi murise, iar tutorele îi folosește averea încărcându-i
notele de cheltuieli. Își găsește alinarea în prietenia Otiliei, dar fata admirata menține o relație strânsă cu aristocratul Pascalopol
care îi oferă cadouri prețioase, dar oscilează între o iubire virila sau paternă. Scenă vizitei la moșia din Câmpia Bărăganului
dovedește gelozia adolescentului pe relația de prietenie dintre Otilia si Pascalopol.
Finalul romanului definește relația nepotrivita din perspectiva Otiliei pentru viitorul lui Felix. Aceasta îi lasă o scrisoare în care
își motivează gestul ”Cine a fost in stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă şi o dragoste nepotrivită pentru marele viitor”.
4. Elemente de structură și compoziție
Acțiunea este structurată riguros pe momentele subiectului.
În expozițiune se fixează cronotopul real (iulie1909, periferia Bucureștiului) și personajele zugrăvite din perspectiva lui Felix
Sima, care le observă la jocul de cărți din sufrageria lui Costache Giurgiuveanu.
Intriga constă în hotărârea lui Felix de a deveni medic, pentru aceasta ajungând la București și se completează cu dorința
clanului Tulea de a intra in posesia averii bătrânului Giurgiuveanu.
Desfășurarea acțiunii este lentă până in capitolul XVIII, fiind definită prin tehnica decupajului ce se concretizează în scene
tipice pentru cele două planuri narative: Costache Giurgiuveanu amână de teama clanului Tulea înfierea Otiliei, deși o iubește ca pe
fata lui, îi construiește o locuință cu materiale cumpărate de la demolări, încarcă notele de cheltuieli ale lui Felix. În plan secundar
este urmărită familia Tulea, în care Olimpia nu-i oferă lui Stanică urmaș, acesta căsătorindu-se cu ea pentru avere. Aurica visează la
un posibil pretendent, chiar la mai tânărul Felix, Titi este ajutat de Felix să se pregătească la latină și este deranjat de discuțiile
academice ale viitorului medic, iar Pascalopol se bucura de afecțiunea mai tinerei Otilia.
Punctul culminant este surprins în capitolul 18 când Costache Giurgiuveanu suferă un atac de apoplexie, iar Stanică îi fură
toți banii, ceea ce va conduce la moartea bătrânului. În deznodământ se surprind reacțiile personajelor după moartea bătrânului
Giurgiuveanu: Stanică o părăsește pe Olimpia şi se însoțește cu Georgeta, Otilia își înstrăinează toate bunurile chiar și pianul, după
care va renunța la Felix și va pleca la Paris cu Pascalopol, iar clanul Tulea rămâne fără averea atât de râvnită.
 În epilog se surprinde situația personajelor după terminarea războiului, când Felix se întâlnește în trenul spre Constanta cu
Pascalopol într-o stare accentuată de bătrânețe vizibilă și află că acesta a divorțat de Otilia, apoi ea s-a căsătorit cu un conte, iar Felix
devine profesor universitar, colaborator la tratate de medicină cu profesori francezi și prin intermediul soției intra într-un cerc de
persoane influente.
a) Conflictul este construit pe două coordonate, fiind atât de natura ext. între clanul Tulea, pe de o parte, și orfanii Felix și
Otilia, pe de altă parte, dar și de natură int. între iubirea față de Otilia și dorința de a deveni recunoscut ca medic. Un alt conflict este
surprins de opoziția între avere și iubire sinceră, pentru Otilia slăbiciunea bătrânului pentru bani nu este decât o boală pe care o
trece cu vederea.
Romanul ”Enigma Otiliei” este o frescă a societății românești de la începutul secolului al XX-lea pe care autorul o conturează
în viziune realistă de factură balzaciană, reușind să se înscrie în maniera de abordare a lui Tolstoi sau Dostoievski. Viziunea despre
lume este cea conturată prin universul verosimil construit ce își pierde semnificația odată cu trecerea în neființă. Astfel, bătrânul
avar Costache Giurgiuveanu, umanizat prin dragostea sinceră față de Otilia, naște compasiunea cititorului prin moartea nefericită
cauzată de Stănică Rațiu , fiind uitat de toți și lipsit de importanță pentru rude. Condiția lui este exprimată lapidar în replica pe care
Felix si-o amintește: ”aici nu stă nimeni”, ceea ce sugerează că strada nu este decât o mare scenă pe care personajele își desfășoară
destinul, după care trec firesc într-o taină pe care avarul nu a fost capabil să o accepte, să o înțeleagă.

Felix Sima este personajul principal amintind de caracteristicile cu Balzac si oferind operei aspect de bildungsroman.

Din punct de vedere social, Felix este prezentat la vârsta adolescenței cand ajunge in Bucuresti la tutorele sau Costache
Giurgiuveanu pentru a urma facultatea de medicină.

Prin pedeapsă, aflăm că Felix fusese crescut mai mult prin pensionare si internate după ce mama lui murise de cand el
avea o varsta frageda.

Ajuns în casa tutorelui, acesta se îndrăgostește de Otilia, dar va fi părăsit de această, întrucât ea consideră că relația este
nepotrivită pentru viitorul sau strălucit.

Acesta se va căsători cu o persoană care ii ofera deschiderea către lumea medicală, devenind un medic strălucit pe plan
profesional.

Din punct de vedere psihologic, Felix este surprins prin conflictul de natura interioară dintre iubire si cariera, dar el nu
percepe o incompatibilitate între el și Otilia.

Sub raport moral, personajul este reprezentativ pentru tipologia orfanului si a carieristului, iar epilogul evidențiază
realizarea personajului pe plan profesional, deși rămâne cu o nostalgie dupa chipul enigmatic al Otiliei de alta data.

OTILIA

Otilia este personajul eponim al operei fiind construit modern, poliedric, deoarece este receptata de femei drept o
desuchiata si o dezmatata, dar admirata de toti barbatii. Costache Giurgiuveanu marturiseste :”Otilia este eroina mea
dupa Felix.

Din punct de vedere social, Otilia este fiica vitrega a lui Costache Giurgiuveanu, desi este iubita sincer de acest, nu va fi
niciodata infiata. Renunta la dragostea sincera pentru Felix, casatorindu-se cu aristocratul Pascalopol, care o va elibera
dintr-o relatie nepotrivita. Imaginea finala a Otiliei (dama picante, gen actrita intretinuta) nu aminteste de chipul de
odinioara.

Din punct de vedere psihologic, Otilia este construita dupa modelul personajului Bovary, definindu-se o fire nefericita,
care se plictiseste repede. Conceptia despre existenta feminina (Cat crezi ca traim, noi, femeile? Vreo 5, 6 ani cel mult
10) este demonstrata de evolutia acestui personaj.

Din punct de vedere moral, se incadreaza in aceeasi tipologie a orfanului precum Felix, dar isi depaseste acest neajuns
printr-o educatie intelectuala, dar si prin preocuparile pentru moda franceza si viata culturala romaneasca. Desi il
iubeste sincer pe Felix, se sacrifica, deoarece considera ca iubirea este nepotrivita pentru viitorul profesional al acestuia.

Scene semnificative pentru caracterizarea personajelor și relația dintre ele

O primă secvența semnificativă este reprezentată de sosirea tânărului in casa lui Costache Giurgiuveanu, tutorele sau,
dorind să urmeze facultatea de medicină, asemenea tatălui său. Bătrânul avar il primeste glacial cu replica „Aici nu sta
nimeni!”, dar la revenirea sa este recunoscut de Otilia, fiica vitregă a bărbatului. Felix isi aminteste de o poza care se afla
pe biroul tatălui său, doar ca fata este mai îmbătrânită. Întâlnirea cu Otilia care refuză gestul de a-i săruta mâna, ii
sugerează băiatului, o relație de prietenie. Tânărul recunoaște fiorul iubirii de la prima întâlnire cu fata a cărei imagine
denotă libertatea de gandire si de comportament. Otilia il introduce in salon si il prezinta clanului Tulea care isi
manifesta malitiozitatea prin replica Aglaei: „Ai facut azil de orfani"

Pentru relația dintre personaje

Felix îndrăgostit de Otilia se va comporta posesiv, fiind deranjat de apropierea dintre fata si aristocratul Pascalopol.

O altă secvența este cea din finalul romanului cand in urma atacului de apoplexie, bătrânul C.G. moare, banii fiind furați
de către Stanica. Otilia isi va înstrăina toate bunurile , chiar și pianul si decide sa nu fie un obstacol în calea carierei lui
Felix, de ceea va pleca la Paris împreună cu Pascalopol. După terminarea războiului, Felix se întâlnește cu Pascalopol in
trenul spre Constanța, de la care afla ca fata fusese eliberată deoarece relația era nepotrivită și întrucât pentru bătrânul
aristocrat ramane o fata delicata, dar ciudata :”Pentru mine e o engima" Cand ii arata poza cu o sală picantă, gen actrița
întreținută, Felix este surprins sa afle ca este chipul Otiliei intrebandu-se retoric:”Unde este Otilia de altadata?".