Relatia dintre doua personaje

Enigma Otiliei

Personajul literar reprezinta un tip uman semnificativ, o individualitate cu trasaturi fizice si

morale distincte, puse in lumina printr-un sir de intamplari situate intr-un anumit spatiu temporal si
social . Termenul provine din latinescul „persona” ce semnifica deschizatura in masca actorilor antici
prin care rosteau cuvintele.
Romanul Enigma Otilei apare intr-o perioada de ascensiune si de sincronizare a romanului
romnanesc cu valorile europene, proza moderna ocupand definitv spatiul literar. Criticul G. C., unul dinre
cei mai buni cunoscatori a modernismului, inzestrat cu multiple cunostinte,cu talent si cu simtul limbii
creeaza un romna pentru care alege deliberat formula balzaciana.
Scriitorul este istoricul moravurilor, al societatii, realizand o fresca sociala a Bucurestiului secolului
20, societate degadara sub puterea mistificatoare a banului, reusind sa armonizeze astfel 3 mari teme
balzaciene : tema mostenirii , tema sociala si tema iubirii.
In Enigma Otilei perspectiva narativa este una extradiegetica. Naratorul nu participa la evenimente nici
ca personaj nici ca martor. Totusi el prefera pe 80% din ansamblul textului,viziunea interina fixa,centrata
pe Felix.
Tipologia personajelor in roman este de esenta clasica,descrise realist reprezentand niste carctere
dominate de o singura trasatura fundamentala,tipuri general umane de circulatie universala :costache –
avarul, aglae-baba absoulta, aurica- fata batrana, pascalopol- aristocratul rafinat, felix- ambitiosul, otlia-
cocheta.Modalitatile prin care acestea sunt caracteizate sunt in principal clasice(descrierea mediului de
viata,portretul fizic,caract poliedrica,indirecta) dar si moderne (perspectiva
esteica,pluriperspectivismului,ambiguitatea,introspectia)
Lumea romanului graviteaza in jurul singurului personaj viu cu adevarat : Otilia Marculescu,fiica celei
de-a doua sotii a lui Giugiuveanu. Otilia impresioneaza prin complexitatea sufletului, prin imprevizibilul
care o invaluie, prin farmec si delicatete. Autorul insusi ii fixeaza identitatea : „Otilia este eroina mea
lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminina”.
Caractereul ei de defineste prin prezenta unor elemente contradictorii : ameste de inocenta si
maturiatet, de iubire si ratiune. Ea este inteligenta dar dispretuieste inteligenta feminina.
Si naratorul , prin caracterizarea directa o prezinta pe Otilia ca pe o fiinta a contradictiilor : „Fata
maslinie,cu nasul mic si ochii foaret albastrii, arata si mai copilaroare intre bucle si gulerul de
dantela.Insa,in trupul subtiratic...era o mare libertate de miscare,o stapanire desavarsita de femeie.”
Insasi ea se caracterizeaza spunand : „eu sunt zapacita,nu stiu ce vreau”, sau cantand la pian ii spune lui
Felix cu o nota usor ironica „Ah, ce sentimentala sunt”. Da dovada de o autocunoastere desavarsita a
propriei firii atunci cand ii explica lui Felix motivele pentru care cei doi nu se pot casatori „Eu am un
temperament nefericit : ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata.”
Un aspect pe care naratorul il subliniaza si pe care celelalte personaje par a-l trece cu vederea este
pozitia ei sociala : este rafinata ,citeste carti si reviste frantuzesti,studiaza pianul,are o relativa
independenta materiala si o atitudine relaxata fata de mostenirea lui Costache.
Fata dominca totul prin generozitate si printr-o superioriatet slefuita de-a lungul generatiilor .Fara cel
mai mic efort ea se ridica vizibil deasupra celorlati.
In caracterizarea Otilei apare tehnica pluriperspectivismului,fiecare intelegand o parte din ea dar
ramanad pe tot parcusul evolutiei sale „o enigma”
Cititorului ii este prezentata Otilia prin intermediul lui Felix Sima, un tanar orfan care se muta
din Iasi in Bucuresti la unchiul sau Costache Giurgiuveanu , pentru a studia facultatea de medicina.
 Portretul fizic ilustreaza prin detaliile descrierii directe, trasaturi morale ale tanarului de 18 ani ,
care reies in mod indirect :” fata era juvenila si prelunga, aproape feminina”
Comportamentul,gesturile,atitudinile ,faptele contureaza indirect o fire rationala,lucida,geloasa
pe familiaritatea Otiliei fata de Pascalopol,studioasa,ci o mare nevoie de certitudini, o fire analitica si un
spirit de observatie foarte dezvoltat.
De la inceput Felix simte pentru Otilia o simpatie spontana, care se transforma in iubire si
datorita protectie pe care i-o acorda fata, gesturile ei necenzurate dar provenite din firescul
sentimentelor incantandu-l , in ochii lui, Otilia fiind intruchiparea feminitatii si a gingasiei.
Felix o considera frumoasa, inteligenta, alturista si talentata : „Otilia e foarte frumoasa si apoi e si culta si
talentata”, „Frivola numai in apernta,in fond e intelgienta si profunda”. El crede sincer ca iubirea lui
pentru Otilia e absoluta,nu e determinata de senzualitate, ca e inocenta si platonica. Iar daca
subconstientul ii joaca feste se revolta impotriva lui insusi „ o imagine senzuala navalea in mintea lui si se
tinea,chinuit sa o alunge ,se simtea mizerabil si josnic.Era incredintat de puritatea Otilei si patruns de
fericire la ideea unui devotament innocent.” El vede in Otilia o femeie totala, trup si suflet,ceea ce il
deruteaza este familiaritatea cu care ill trateaza ea : „Otilia era familiara,libera in miscari ,si ceea ce cu
alta fata trebuia castigat dupa indelungi tactici,cu ea se castiga ditr-o data”
Desi are parte de o dezamagire in ceea ce priveste dragostea, Felix este „rasplatit” profesional,
reusidn sa se afirme, devenind o autoritate medicala, casatorindu-se potrivit ambitiei sale, cu fata unei
personalitati politice a vremii, care-i asigura un statut social superior.
Intalnirea din epilogul romanului dintre Felix si Pascalopol are rolul de a da lamuriri cititorului asupra
destinului Otiliei in special. El demonstreaza o teza enuntata candva de Otilia “noi femeile traim cu
adevarat vreo 5-6 ani”. Infotografia aratata de Pascalopol, Felix descopera o alta femeie,o strana
frumoasa,dar lipsita de farmecul adolescentin al Otiliei de odinioara. E o frumusete ce poate atrage prin
senzualitate,dar nu prin acel nedefinit al adolescntei pe care o cunoscuse.
Cuplul Felix- Otilia s-a impus in constiinta publicului cititor in categoria esecului provocat din
interior. Fata,surprinzator de matura,se declara frivola si inferioara barbatului.Ea se opune casatoriei pe
motiv ca i-ar frana lui Felix cariera. In realitate isi apara libertatea si isi urmeaza natura.