„Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi”

Camil Petrescu

A fost o prezenta emblematica in literatura romana,autor al operelor „Patul lui

Procust”, „Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi” (romane), „Jocul
ielelor”, „Suflete tari”, „Act venetian” (drame de idei).

SPECIE: Roman modern,subiectiv,psihologic,al experientei,de

inspiratie,ionic,interbelic.

Este un roman modern datorita:

 Se prezinta conditia intelectualului

 Cadru deschis citadin
 Personaje invaluite in mister

Este un roman subiectiv datorita:

 Naratiunea este la persoana a I-a

 Apare memoria involuntara
 Apare fluxul constiintei
 Luciditatea autoanalitica
 Timpul prezent si subiectiv
 Autenticitatea este definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea
vietii
 Apare anticalofilismul (refuzul discursului frumos)

Este un roman psihologic datorita:

 Conflictelor interioare
 Sunt prezente tensiunile sufletesti si framantarea personala
 Sunt redate trasaturile morale,sociale si comportamentale ale personajelor
 Sunt prezente mijloacele de investigare psihologica (monolog
interior,retrospectie,introspectie,stil indirect liber)

Este un roman al experientei pentru ca reda cele doua experiente

existentiale si cognitive ale eroului (dragostea si razboiul).

TEME:Iubirea,razboiul,conditia intelectualului,cunoasterea,conditia
umana,viata,moartea,familia,destinul.Exista si cateva teme de origine
balzaciana:mostenirea,arivismul (Nae Gheorghidiu).

Titlul: Simbolic si reda cele doua experiente.Simbolul noptii sugereaza

incertitudinea intunecata si irationalul firii umane cu care Stefan se
confrunta. Cele doua adjective asezate intr-o ordine semnificativa
( ultima,intaia) sugereaza disponibilitatea eroului de a depasi drama iubirii
inselate si de a intra in alte orizonturi ale cunoasterii.Prima „noapte” este
o fictiune deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o drama din
iubire pana la scrierea romanului.Cea de-a doua „noapte” reflecta intr-o
oarecare masura o experienta reala deoarece Camil Petrescu a fost ofiter
al armatei romane in primul razboi mondial.

PERSPECTIVA NARATIVA:Subiectiva si .....

STRUCTURA NARATIVA:Exista doua planuri narative principale:

 Unul e interior si reda framantarile,zbuciumul,trairile lui Stefan

Gheorghidiu
 Celalalt reda o realitate exterioara,imaginea societatii bucurestene in
preajma primului razboi mondial,lumea oamenilor de afaceri,lumea
politica, imaginea familiei,imaginea demitizanta a razboiului

COMPOZITIE:Romanul se alcatuieste ca o confesiune la persoana I

urmarind fluxul constiintei.Are doua parti: cartea I (6 capitole) ,cartea a
II-a (7 capitole) ultimul capitol intitulandu-se „comunicat apocrif”,are
valoare de epilog. Titlurile capitolelor sunt rezumative sau metaforice
„Diagonalele unui testament”, „E tot filozofie”, „Neacoperit tot pamantul
lui Dumnezeu”. Formula narativa e aceea a romanului in roman. Romanul
iubirii este inserat in romanul razboiului.Principiul compozitional este cel
 al memoriei involuntare,acesta fiind preluat de la Marcel Proust, astfel
discutia despre dragoste si tradare de la popota il face pe Stefan sa iti
aminteasca de povestea de dragoste traita cu Ela.Capitolul I este posterior
din punct de vedere temporal, evenimentele relatate in capitolele
ulterioare ale Cartii I. In capitolul I sunt evidentiate cele doua planuri
temporale :
 Timpul nararii (prezentul frontului)
 Timpul narat (trecutul povestii de iubire)

TIMP SI SPATIU:Actiunea se petrece in mediul citadin (Bucuresti-

Campulung) cat si pe front si cuprinde evenimente traite de erou cu
aproximativ 2 ani si jumatate inainte de 1916,anul intrarii Romaniei in
razboi,cat si din timpul desfasurarii acestuia. Romanul reda astfel circa 3
ani din viata eroului,acesta parcurgand un drum al cunoasterii.

INCIPIT-FINAL:Incipitul este modern,descriptiv,iar finalul e deschis.

Intre incipit si final exista o relatie de opozitie. In incipit eroul e surprins
ratacind intr-un hatis de incertitudini cauzate de teama ca e inselat. Astfel
in incipit Stefan isi expune crezul sau referitor la iubire: „Cei care se
iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt”. In final el e
detasat de trecut,iubirea isi pierde rangul de valoare absoluta si se
transforma in : „oboseala si indiferenta”. Tot in final eroul o elimina pe
Ela din sufletul lui si ii lasa mare parte din avere,dar mai ales „tot
trecutul”. (inseamna sufletul si toate framantarile lui). De altfel finalul
este prefigurat inca din incipit deoarece sotul isi ucide sotia in articolul de
ziar dezbatut la popota,Gheorghidiu va parcurge experienta „uciderii”
imaginii Elei.
Finalul deschis al romanului igaduie si adaugarea unui epilog tarziu.
In notele de subsol ale romanului Patul lui procust, Camil Petrescu
prezinta faptul ca Stefan Gheorghidiu s-a intors pe front,a incercat sa
dezerteze,a fost prins,judecat si condamnat la ocna pe viata.

CONFLICTE:
1. Conflict interior in sufletul lui Stefan intre Realia si Utopia
( realitate-iluzie)
2. Conflict interior in sufletul lui Stefan intre ratiune si pasiune
 3. Conflict exterior de ordin moral intre Stefan-familie,Stefan-
societate,Stefan-Ela.

4.Conflict exterior de natura erotica intre Stefan si domnul G

Marian Popa identifica in cazul lui Gheorghidiu un triplu conflict: individul

cu el insusi,conflictul cu ceilalti si conflictul cu universul.

DRAGOSTEA SI RAZBOIUL:Sunt considerate momente in care omul este

sincer cu adevarat, in care se arata in autenticitatea firii sale.

Dragostea. La inceput eroul isi exprima viziunea sa aspra iubirii:

 „o iubire mare e mai curand un proces de autosugestie”
 „iubesti la inceput din mila,din indatorire,din duiosie,iubesti pentru ca stii
ca asta o face fericita”
 „pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei si treptat iti trebuieste
prezentz ei zilnica”
 „toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei”
 „dragostea nu e idilica ce are o drojdie grea de amaraciune”

Stefan Gheorghidiu e un student sarac,dar cel mai bun de la facultatea de

filozofie. El traieste din greu cu surorile sale din pensia modesta de vaduva a
mamei sale. Incepe o relatie cu Ela, cea mai frumoasa studenta de la facultatea
de Litere. Fata are si ea o situatie precara,fiind orfana si crescuta de o
matusa.Relatia celor doi e una armonioasa,dar amana nunta o vreme fiindca
banii putini nu le ajung sa intemeieze o familie. Mostenirea neasteptata primita
de la avarul sau unchi,Tache,schimba radical viata tanarului cuplu. Ela intra in
lumea mondena si il taraste si pe Stefan in acest univers fals stralucitor.

Vrand nevrand participa la excursii in grup,se preface interesat de moda,

de dans si de alte frivolitati ce fac de acum parte din lumea Elei. Intre ei doi au
loc o serie de despartiri si impacari. Astfel iesirile devin din ce in ce mai
numeroase ei merg la premierile spectacolelor de teatru,la cinematograf,cursele
de cai, le devin indispensabile ca si iesirile „in banda”.
 Relatia celor doi se bazeaza pe orgoliu atat in construirea ei cat si in
destramarea ei. Exista cateva secvente narative,simbolice ce evidentiaza evolutia
cuplului:

 Excursia de la Odobesti de Sfantul Constatin si Elena devine pentru

Stefan prilej de gelozie si suferinta,intrucat el are impresia ca Ela in insala
cu domnul G. La masa Ela sta langa acesta,servesc acelasi desert (clatite)
dispar impreuna o vreme si apar zambind. Stefan ii cere o explicatie insa
ea se apara si isi sustine nevinovatia.
 Cei doi soti merg impreuna la o petrecere,iar la un moment dat Stefan ii
cere sa plece acasa ( imediat dupa aparitia domnului G). Ea refuza,el
pleaca singur si pentru a se razbuna aduca acasa o prostituata,motiv pentru
care ea il paraseste.Dupa o despartire temporara cei doi se impaca.
 Urmeaza o noua despartire intr-o noapte de februarie cand Stefan vine
acasa pe neasteptate de la Azuga unde era concentrat si nu o gaseste pe
Ela. O cauta innebunit peste tot si negasind-o se intoarce acasa si o
asteapta. In timpul acestei nopti de asteptare timpul parca se dilata. Ea
vine abia dimineata,nu da nicio explicatie si paraseste locul. Peste cateva
zile Stefan ii scrie propunandu-i sa divorteze. Si de aceasta data impacarea
survine intrucat Stefan gaseste,ratacind printre lucrurile Elei, un bilet de la
verisoara ei in care aceasta o cheama sa doarma la ea tocmai la data la
care el nu o gaseste acasa.
 Concentrat pe Valea Prahovei Stefan primeste o scrisoare de la Ela in care
aceasta il cheama urgent la Campulung (ea se muta la Campulung pentru
a fi mai aproape de el). Obtine cu greu o permisie si afla ca ea isi dorea ca
el sa treaca o parte din avere pe numele ei pentru a fi asigurata financiar in
cazul ca moare pe front. Cei doi soti se cearta, Stefan iese pe strada si
paradoxal il intalneste pe domnul G. El crede ca cei doi planuise totul si ii
vine in gand ideea unei crime. Izbucnirea razboiului il impiedica.Dupa
razboi,el citeste razand si indiferent scrisoarea in care Ela il insala
spunandu-i acesteia „fata draga ce-ai spune tu daca noi doi ne-am
desparti”.

Razboiul. Drama razboiul il purifica pe Stefan Gheorghidiu si-i anuleaza

drama erotica. El lupta pentru eliberarea Ardealului de sub ocupatia trupelor
austro-ungare. Camil Petrescu nu descrie nicio lupta ci viata interioara a
individului confruntat cu frigul, foamea, frica de moarte. Spectacolul real al
razboiului este terifiant iar armata romana are o pregatire rudimentara.
Ofiterii sunt nepregatiti, au metehne de provinciali, ei isi aduc si furculite de
acasa fiind grijulii pentru a nu le pierde. Capitolul „Ne-a acoperit pamantul
lui Dumnezeu” ilustreaza psihologia groazei si a panicii dar si puterea omului
superior de a se ridica deasupra trairilor instinctuale. Soldatului ii este
indiferent daca moartea il surprinde intr-o lupta cu mii de obuze sau cand sta
de paza pentru ca moartea este un fenomen irepetabil si ireversibil. Auzul
este simtul cel mai puternic agresat dar totodata este si dovada ca omul e inca
viu. Este semnificanta scena cand unui soldat ii este retezat capul de un obuz
iar el mai face cativa pasi asa decapitat.

In razboi oamenii nu sunt eroi ci niste fiinte umile care asteapta sa moara in
fiecare clipa. Razboiul e prezentat intr-o viziune lipsita de eroism demitizanta
ca in romanul lui Stendhal „Manastirea din Parma”. Asadar pentru Stefan
razboiul e o proba initiatica ce-l coboara din turnul de fildes in realitatea
cruda a vietii.

Personaje :
Stefan- personaj principal, narator, rotund, caracterizat direct si indirect dar
si prin modalitati psihologice.

Este tipul intelectualului lucid, inadaptat, hipersensibil, reflexiv, inzestrat

spiritual si introvertit. El traieste drama omului singur, inflexibil si orgolios
neputand sa faca niciunul din compromisurile cerute de lumea in care
traieste. Drama lui este asadar neputinta de a impune lumii vesnic imperfecte
valorile absolutului in care el crede. In ceea ce priveste erosul Stefan crede ca
fiecarui barbat i-a fost harazita inca de la inceputurile lumii o anumita femeie
( Camil Petrescu prelucreaza mitul androginului) . Astfel Stefan crede ca Ela
este jumatatea sa si vede in ea un ideal al feminitatii desi ea este o femeie ca
oricare alta . Astfel Stefan raporteaza atat dragostea cat si viata la absolut. El
traverseaza o drama de constiinta cu luciditatea. De altfel deviza lui Camil
Petrescu este : „ cata luciditate atata drama”.

Stefan crede intr-un mod similar lui Schopenhauer ca lumea se modeleaza

dupa vointa si repezantarea lui.

El este caracterizat direct de alte personaje : „nu ai spirit practic”, „cu Kant
ala al dumitale si cu Schopenhauer nu faci in afaceri nicio branza”( Nae
Gheorghidiu) , „esti prea bun” , „esti de o sensibilitatea imposibila” (Ela).
Eroul se autoanalizeaza la rece iar inteligenta lui cauta mereu explicatii. Fire
analitica care gandeste si se framanta el sufera de neputinta si deziluzie mai
ales ca se dedubleaza, isi ascunde suferinta „ Ma chinuiam launtric sa par
vesel si eu ma simt imbecil si ridicol si naiv”. Stefan traieste in lumea
cartilor, a ideilor si a filosofiei si este dezinteresat de viata mondena, de
afaceri sau bani. Din orgoliu refuza sa intre in competitie cu ceilalti pentru ca
i se pare sub demnitatea lui sa-si schimbe garderoba sau sa adopte
comportamentul superficial al celor din lumea mondena.

In razboi se inroleaza voluntar desi ar fi putut evita asta profitand de averea

sa. Alexandru Paleologul sustina ca: „ Stefan Gheorghidiu se hotaraste sa
plece pe front dintr-o aviditate de cunoastere dar si dintr-un superior
sentiment al onoarei”. Lucid si rational el nu retraieste trecutul sau amoros ci
il analizeaza si interpreteaza.

Incetul cu incetul Stefan reface mitul lui Pygmalion (sculptorul care s-a
indragostit de statuia Galateei pe care el insusi o facuse).

Iubirea, rasucita pe toate partile naste gelozie si incertitudine astfel

Gheorghidiu traieste 2 drame insa se salveaza pe sine, Dumitru Micu sustine
ca „absolutul mortii eclipseaza absolutul iubirii”.

Pe de alta parte Stefan poate fi considerat un invins pentru ca nu atinge

absolutul. Pe de alta parte nu poate fi considerat un invins pentru ca
depaseste gelozia care ameninta sa-l dezumanizeze si se inalta deasupra
societatii meschine.

In concluzie, Stefan Gheorghidiu este singurul supravietuitor al operelor lui

Camil Petrescu, el supravietuind esecului si idealului.

Ela: personaj secundar, rotund, caracterizat direct si indirect Ela este

„creatia integrala a mintii personajului masculin” (–Dumitru Micu) tot
comportamentul ei fiind prezentat prin prisma lui Stefan. In constiinta
acestuia ea coboara de pe piedestalul idealului feminin si ajunge o femeie
oarecare. Portretul ei fizic sugereaza frumusetea „ochii mari, albastrii, vii ca
niste intrebari de clestar”. Ela este e femeie cocheta, copilaroasa dar sub
acestea se ascunde firea ei usuratica, capricioasa si frivolitatea. Se lasa
purtata spre lumea placerilor si a distractiei si se indeparteaza de tiparul pe
care i-l faurise Stefan. Nicolae Manolescu sustine ca „ Ela nu se schimba ci
felul in care o vede Stefan”. Ea va esua si in integrarea in noua lume
mondena fiind privita de acestia cu dispret.

Ela apare ca o femeie fidela dar tradarea ei nu este evidenta ci se constituie

dintr-o suita de imprejurari interpretatea de Stefan in maniera proprie.

La final devine si ea o femeie supusa degradarii biologice efectelor trupului.

Asadar Stefan Gheorghidiu, intelectualul care traieste cu nostalgia
absolutului si a perfectiunii si Ela, femeia frumoasa, populara, cocheta dar cu
aspiratii pamantesti, reprezinta 2 destine pe care iubirea le uneste pentru un
timp dar pe care existenta concreta le aseaza pe fagase diferite, separandu-le
definitiv.

Concluzii: „Ultima noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi”

raspunde tendintei moderne promovata de canalul „Sburatorul” condus de
Eugen Lovinescu, fiind vizibila sincronizarea cu „Spiritul Veacului” si este o
capodopera a literaturii romana interbelice.