Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Camil Petrescu

PRIMUL ROMANAL LUI CAMIL PETRESCU “ ULTIMA NOAPTE DE

DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI” apartine literaturii autenticitatii si ilustreaza
estetica modernismului (roman citadin,centrat pe problematica intelectualuilui). Este un roman
realist psihologic de analiza al vietii interioare, roman subiectiv “ionic”, dar si roman al
experientei.
ROMANUL este specie a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu o actiune
desfasurata pe mai multe planuri narative, are numeroase personaje si o intriga complicata.
TITLUL dezvaluie compozitia bipolara si surprinde cele doua experiente ale lui Stefan
Gheorghidiu ce devin teme ale cartii (iubirea si razboiul). Cele doua adjective asezate in ordine
semnificativa (“ultima”;”intaia”) sugereaza disponibilitatea eroului de a depasi drama iubirii
inselate si de a intra in noi orizonturi ale cunoasterii.
TEMA inadaptarii intelectualului la o lume mediocre, se cristalizeaza prin mai multe arii
tematice: dragostea si razboiul, existent societatii bucurestene in preajma I R.M.
PERSONAJUL PRINCIPAL este Stefan Gheorghidiu, indeplinind si rolul de narator.
DIN PUNCT DE VEDERE SOCIAL, student la Filosofie, Stefan este tipul intelectualului care
traieste in lumea ideilor, a cartilor si care are imperesia ca s-a izolat de realitatea materiala
imediata.
DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC , constiinta lucida si problematizanta, om
modest, Gheorghidiu aspira la iubirea absoluta, dar este dezamagit in realitate. Analitic si
hipersensibil, analizeaza cu luciditate gesturile de afectiune pe care Ela i le arata domnului G, cu
prilejul excursiei de la Odobesti. Trairea iubirii si a razboiului are ca scop cunoasterea de sine:
“Imi putusem permite atatea gesture pana acum, pentru ca aveam u: cautam o verificare si o
identificare a eului meu”.
PERSONAJUL SECUNDAR este Ela Gheorghidiu. DIN PUNCT DE VEDERE
SOCIAL, tanara cocheta, considerate cea mai frumoasa si cea mai populara studenta de la
Universitate (studenta la Litere), este aceea care se intragosteste mai intai de Stefan.
DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC SI MORAL, Ela dovedeste puterea de
adaptare prin gustul pentru existenta mondena. Ela nu este o individualitate distincta, o
personalitate transparenta, deoarece este in permanenta dependenta de barbatul ei. Ea este o
femeie superficiala si materialista.
Intre cuplurile de personaje camilpetresciene, un caz intersant il reprezinta cel al iubirii
dintre Stefan Gheorgidiu si Ela, sotia sa. Relatia dintre cei doi se bazeaza pe orgoliu. Stefan
incepe sa tina la Ela din orgoliul de a fi iubit iar gelozia apare din acelasi motiv.
 O PRIMA SECVENTA SEMNIFICATIVA pentru a ilustra orgoliul protagonistului
este aceea a mesei in familie din casa unchiului avar, Tache. Astfel, de Sf. Dumitru, Ela si Stefan
sunt invitati la masa la unchiul Tache, unde celalalt unchi, Nae Gheorghidiu, ironizeaza casatoria
din iubire cu o fata saraca, pe care i-o reproseaza atat lui Stefan, cat si tatalui sau mort, Corneliu,
pe care in plus il acuza ca nu i-a lasat nicio mostenire fiului sau. Stefan incearca sa-si apere tatal
si le spune unchilor sai ceea ce crede despre ei. In mod surprinzator, unchiul Tache este
impresionat de izbucnirea de sinceritate a nepotului si hotaraste sa ii lase acestuia o mare parte
din averea sa. Primirea averii genereaza criza matrimoniala, fiindca se pare ca Ela se lasa in voia
tentatiilor mondene si incepe sa-si compare sotul cu dansatorii din noul cerc de prieteni. Tot din
orgoliu, el refuza sa intre in competitie cu ceilalti, fiindca I se pare sub demnitatea lui de
intelectual sa-si schi,be modul de viata.
O ALTA SECVENTA SEMNIFICATIVA, pentru orgoliul protagonistului este
inrolarea acestuia ca voluntar in razboi. Din dorinta de a trai o experienta existentiala pe care o
considera definitorie in formarea lui ca om, dar si din orgoliu, pentru ca ar putea evita
participarea la razboi, folosindu-se de averea sa, asa cum au facut unchiul Nae si verisorul Iorgu.
Aflat pe front, acesta primeste o scrisoare anonima, in care I se dezvaluie ca sotia il insala. Insa
dupa experienta frontului si trairea dramei collective, oboist sa caute certitudini, Stefan nu mai
este interest sa verifice autenticitatea scrisorii. Barbatul care odinioara ar fi fost capabil de crima
din gelozie devine indiferent si detasat de iubirea pentru Ela, hotarand sa ii lase sotiei “ tot
trecutul”.
CONFLICTUL INTERIOR se desfasoara in constiinta personajului narrator. Acesta
traieste stari si sentimente contradictorii fata de sotia sa, Ela. Conflictul interior este generat de
raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea inconjuratoare.Principalul motiv al rupturii
cuplului este implicarea Elei in viata mondena, pe care eroul o dispretuieste. CONFLICTUL
EXTERIOR scoate inevidenta relatia personajului cu societatea; acesta fiind plasat in categoria
inadaptatilor social.
MODALITATILE DE CARACTERIZARE SUNT ATAT DIRETE(de narrator,
autocaracterizare, de alte personaje), CAT SI INDIRECTE ( prin fapte, vorbe,
comportament).
Protagonistul se autocaracterizeaza, adesea: “Eram alb ca un om fara globule rosii”;
“Eram inalt si elegant”. Scriitorul utilizeaza tehnici modern ale analizei psihologice precum:
introspectia, analiza lucida. Este caracterizat direct si de catre celelalte personaje, Precum
unchiul Nae “ N-ai spirit practic…” si Ela il caracterizeaza, in urma reprosurilor pe care stefan i
le face in timpul excurisie de la Odobesti “Esti de o sensibilitate imposibila”. Dintre modalitatile
de caracterizare indirecta a personajului, portretul lui Gheorghidiu se desprinde din fapte,
ganduri, atitudinisi relatia cu celelalte personaje. Ilustrative pentru idealismului sau, pentru
credinta in absolutul si unicitatea iubirii, sunt replicile ocazionale de discutia de la popota, din
primul capitol: “…acei care se iubesc audrept deviate side moarte, unul asupra celuilalt”.
 IN CONCLUZIE, prin Ștefan Gheorghidiu, personajul-narator, scriitorul impune în
literatura română o nouă tipologie: intelectualul însetat de absolut care trăiește drama inadaptării
sociale.