PERIOADA INTERBELICĂ

“Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”

ROMAN MODERN / PSIHOLOGIC / AL EXPERIENȚEI / SUBIECTIV

Camil Petrescu

Adept al modernismului interbelic lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera
lui, fundamentează principiul sincronismului, contribuind substanțial la europenizarea literaturii
române prin introducerea unor noi categorii estetice ca autenticitatea, substanțialitatea,
relativismul și prin crearea personajului-narator, intelectual lucid și analitic.

“Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“ este un roman modern, psihologic,
de tip subiectiv, deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent
și subiectiv, timpul psihologic care se substituie timpului cronologic, fluxul conştiinţei, memoria
afectivă (involuntară), narațiunea la persoana I, luciditatea (auto) analizei, anticalofilismul, dar şi
autenticitatea trăirii.

O primă trăsătură a romanului modern este perspectiva narativă subiectivă, cu

focalizare internă. Romanul este scris la persoana întâi, sub forma unei confesiuni a personajului
principal, Ştefan Gheorghidiu, care trăieşte două experiențe fundamentale: iubirea şi războiul.
Formula care sintetizează problematica romanului este estetica autenticității.
Altă trăsătură este prezența timpului psihologic, care are ca efect dilatarea unor
evenimente datorită percepției subiective: gesturile soției în excursia de la Odobești sau
retragerea soldaților sub ploaia de obuze.

Tematica exprimă condiția intelectualului la începutul secolului XX, dar și iubirea și

războiul ca experiențe fundamentale ale individului, care îl determină să își reconsidere viziunea
asupra lumii și atitudinea față de semenul său.
Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative, surprinzând două
ipostaze existenţiale: "Ultima noapte de dragoste", care exprimă aspiraţia către sentimentul de
iubire absolută și „Întâia noapte de război", care ilustrează imaginea războiului tragic si absurd.
Dacă prima parte este o ficțiune, deoarece Camil Petrescu nu era căsătorit şi nici nu trăise o
dramă de iubire până la scrierea romanului, partea a doua este însă o experiență trăită, scriitorul
fiind ofiter al armatei române în timpul Primului Război Mondial.

Scris la persoana 1, romanul este un monolog liric sub forma unui jurnal intim, în care
protagonistul Ştefan Gheorghidiu se destăinuie, se analizează cu luciditate, zbuciumându-se între
certitudine şi incertitudine, atât în plan erotic, cât şi în planul tragediei războiului, când omenirea
se află între viaţă şi moarte, reflectând propria experienţă de pe front.

1
 Alcătuit pe baza unui jurnal de campanie cu două planuri compoziționale, în care timpul
obiectiv (cronologic) evoluează paralel cu timpul subiectiv (discontinuu), îl motivează pe Camil
Petrescu drept novator al esteticii romanului modern.

Textul este delimitat în două părți. Primul este romanul de dragoste din care se
desprinde drama geloziei. Naratorul surprinde etapele relației dintre Ștefan și Ela. Aceștia se
căsătoresc din dragoste şi sunt fericiți la început, dar după primirea moştenirii de la unchiul
Tache, soția se schimbă radical, sau cel puţin aşa i se pare lui Ştefan, care este nevoit să
descopere cu durere o fiinţă total diferită de idealul său. Între cei doi urmează un lung şir de
despărțiri și împăcări.
A doua parte a romanului aduce în prim-plan experiența tragică a războiului, fiind
evidențiată drama iminenții morții, care creează o schimbare radicală în conștiința eroului.
Războiul este pentru el o cale de clarificare a propriilor incertitudini, care îl fac să descopere că
drama personală a iubirii este infimă în raport cu cea a omenirii.

O secvență semnificativă pentru tema romanului este reprezentată de disputa în jurul

moştenirii unchiului Tache. Această scenă marchează diferențele de percepție a lumii dintre el
și Ela. Atitudinea soției sale, care se implică cu îndârjire în discuțiile despre bani, îl surprinde în
mod dureros, pentru că aşa cum mărturiseşte referitor la Ela: “Aş fi vrut-o mereu feminină,
deasupra discuțiilor acestea vulgare, plăpândă şi având nevoie să fie protejată, nu să intervină
atât de energic interesată”. Dezgustat de atitudinea familiei (mama şi surorile sale îl dau în
judecată), Ștefan cedează o parte din avere, dar se simte tot mai izolat de lumea meschină şi
egoistă în mijlocul căreia trăieşte, mai ales că îşi dă seama că nici femeia iubită nu-l înțelege.
După primirea moştenirii, Ela devine un alt om. Cu timpul, eroul începe să conştientizeze cu
durere incompatibilitatea dintre el şi soţia sa.

Războiul constituie o altă secvență semnificativă pentru tema romanului care constată
că realitatea frontului nu corespunde imaginii despre eroism pe care și-o formase înaintea
înrolării.
Din dorința de a trăi o experiență existențială pe care o consideră definitorie pentru formarea lui
ca om, dar şi din orgoliu, Ştefan se înrolează voluntar, deşi ar fi putut să evite participarea la
război, folosinduse de averea sa.

O altă secvență semnificativă este aceea a excursiei de la Odobești. Personajul suferă

pentru că are impresia că este înşelat. Mici incidente, gesturi fără importanță, privirile pe care Ela
le schimbă cu domnul G. se amplifică în conștiința protagonistului. „Toată suferința asta
monstruoasă îmi venea din nimic", recunoaşte Ştefan într-un moment de sinceritate. Ela apare ca
o femeie infidelă, dar trădarea ei nu este evidentă, ci se constituie dintr-o suită de împrejurări pe
care Ștefan le interpretează în manieră proprie. Ela consideră că ea nu a înfăptuit nimic
reprobabil, că nu s-a comportat altfel decât celelalte femei (toate femeile fac la fel", îi răspunde
ea soțului când acesta o acuză că i-a acordat prea multă atenție unui străin) şi că ,,sensibilitatea
imposibilă" a lui Ştefan este aceea care amplifică neînțelegerile dintre ei.
După excursia de la Odobești, iubirea ce părea până atunci indestructibilă începe să fie
serios pusă la îndoială, mai ales de către Ştefan. Relația lor devine o succesiune de separări şi
împăcări.

2
 Spre deosebire de romanele tradiționale, în care conflictul este exterior, în romanul lui
Camil Petrescu principal este conflictul interior. Acesta se desfăşoară în conştiinţa personajului-
narator, Ştefan Gheorghidiu, care 3 trăieşte stări şi sentimente contradictorii față de soţia sa, Ela.
Principalul motiv al rupturii dintre cei doi este implicarea Elei în lumea mondenă, pe care eroul o
disprețuiește. Așadar, conflictul interior se produce din cauza diferenței dintre aspirațiile lui
Gheorghidiu şi realitatea lumii înconjurătoare. El crede că “Singura existență reală e aceea a
conștiinței”.
Conflictul interior este dublat de un conflict exterior generat de relația protagonistului cu
societatea; acesta este plasat în categoria inadaptaților.

Personajele sunt construite în funcție de particularitățile impuse de romanul psihologic.

Astfel, se deplasează interesul spre conflictul și portretul interior, relevate prin analiză și
introspecție; se remarcă utilizarea tehnicilor moderne de analiză psihologică (monologul interior,
fluxul conștiinței, memoria afectivă), înlocuirea portretului fizic detaliat cu detalii fizice
semnificative în trăirile personajelor.
Personajul-narator Ştefan Gheorghidiu reprezintă tipul intelectualului lucid,
inadaptatul superior. Filosof, el are impresia că s-a izolat de lumea exterioară, însă, în realitate,
evenimentele exterioare, filtrate prin conştiinţa sa, îi influenţează destinul.
Ela este personajul feminin al romanului, simbolizând indealul de iubire către care
aspiră cu atâta sete Ștefan Gheorghidiu. Femeia este construită exclusiv prin ochii bărbatului
însetat de sentimentul iubirii, definindu-se din ce în ce mai mult în conștiința sa ca o femeie
mondenă, superficială, cochetă, materialistă și prea departe de frământările interioare ale
acestuia.

În concluzie, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" este un roman modern,
psihologic, de tip subiectiv, reprezentativ pentru o nouă viziune autentică și demitizată asupra
războiului.

3
Ștefan Gheorghidiu
Personajul principal Ştefan Gheorghidiu reprezintă tipul intelectualului lucid,
inadaptatul superior, care nu-şi găseşte locul într-o societate dominată de mediocritate şi de lipsă
de moralitate.

Ca statut social, Ștefan Gheorghidiu, este un student la filosofie, având o avere modestă.
Se căsătorește cu cea mai frumoasă și populară fată din universitate pe nume Ela, studentă la
Litere, iar după un timp primește o moștenire de la unchiul său bogat, astfel își schimbă statutul
social reușind să pătrundă în cercurile aristocrate. În timpul primului război mondial se înrolează
în armată, devine subofițer și decide mai apoi să divorțeze de Ela.

În ceea ce privește statutul psihologic, Ștefan Gheorghidiu, este un tânăr inteligent

măcinat de incertitudini și multe îndoieli, neputând să se încadreze în lumea aristocrată din
capitală, fiind frământat de un puternic conflict interior, deoarece toate idealurile îi erau
contrazise de realitate, analizând profund orice aspect al vieţii sale.

Din punct de vedere al statutului moral, Ștefan Gheorghidiu, este un intelectual cu

valori morale înalte, care nu acceptă compromisul, inadaptarea sa reieșind din refuzul său de a
accepta minciuna și ipocrizia lumii mondene. Pe de altă parte este un tip orgolios,sensibil, lucid
dar și foarte gelos „Știam că nu mai pot trăi fără ea...” Îmi petreceam timpul spionându-i
prieteniile, urmărind-o, făcând probleme de neînchipuit...”.

Introspecţia dezvăluie un intelectual complicat sufleteşte, care pune permanent sub

semnul întrebării datele pe care le are despre lume şi despre persoana iubită. El este caracterizat
de o mare capacitate de analiză şi sinteză, un tip lucid şi oarecum inadaptat, cu orgoliul rănit.

Ela
Ela este personajul feminin al romanului, simbolizând idealul de iubire către care
aspiră cu atâta sete Ștefan Gheorghidiu.

Ca statut social, Ela este studenta la litere, orfana, modesta, locuind înaintede casatoria
sa cu Stefan impreuna cu matusa care o crescuse. După primirea averii, aceastaintra in lumea
mondena, schimbându-si astfel statutul social, iar in cele din urma, divorțează de Stefan. De
asemenea, Ela ajunge sa fie apropiata de Anisoara si de domnul G., dansatorul cu care Stefan
banuieste ca il insala.
În ceea ce privește statutul psihologic, este o fire extrovertita cu o personalitate
puternica și adaptabila.
Din punct de vedere al statutului moral, daca la inceput este blânda si inocenta, după
primirea averii, devine superficiala, egoista, adulterina si ipocrita, toate aceste însușiri fiind
atribuite prin ochii lui Stefan.

4
 Cuplul pe care tânărul filosof îl formează cu Ela constituie pentru cei din jur un model de
iubire și fidelitate conjugală.