ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,

ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI

- Tema și viziunea –

Reprezentativă pentru viziunea despre lume a autorului este opera literara „Ultima noapte
de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu, un roman psihologic, modern, publicat în
anul 1930.

O prima trăsătură a romanului modern este perspectiva narativă subiectivă, cu focalizare

internă. Romanul este scris la persona întâi, sub forma unei confesiuni a personajului principal,
Stefan Gheorghidiu, care trăiește două experiențe fundamentale: iubirea si războiul. Formula care
sintetizează problematica romanului este estetica autenticității.

Textul narativ este structurat in doua părți precizate in titlu, care indică temele romanului si,
in același timp, cele două experiențe fundamentale de cunoaștere trăite de protagonist: dragostea si
războiul. Dacă prima parte reprezintă rememorarea iubirii matrimoniale eșuate dintre Stefan
Gheorghidiu și Ela, partea a doua, construită sub forma jurnalului de campanie al lui Cheorghidiu,
urmărește experiența de pe front, in timpul Primului Război Mondial.

O prima secvența narativa semnificativa este scena mesei in familie in casa bătrânului avar,
Tache, prilej cu care acesta hotărăște sa sa-i lase cea mai mare parte din avere lui Stefan.

Moștenirea va genera numeroase discuții in familie. Atitudinea soției care se implica in

discuțiile despre bani îl surprinde in mod dureros pe Stefan. Dezgustat, acesta cedează o parte din
avere in favoarea familiei, dar se simte mai izolat de lumea meschina si egoista in mijlocul căreia
trăiește, mai ales când își da seama ca nici femeia iubita nu îl înțelege.

O alta secvență narativa semnificativa este cea a războiului. Din dorința de a trai o experiență
pe care acesta o considera definitorie pentru formarea lui ca om, dar si din orgoliu, Stefan decide sa
se înroleze in armata, chiar daca ar fi putut evita participarea la război folosindu-se de averea sa.
Aceasta scena este semnificativa pentru orgoliul protagonistului, care constata ca realitatea dura a
frontului nu coincide cu imaginea eroica pe care acesta si-o formase înaintea înrolării.

Conflictul interior al romanului se desfășoară in conștiința personajului-narator, Stefan

Gheorghidiu. Acesta trăiește stări si sentimente contradictorii fata de soția sa, Ela. Conflictul este
generat de raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea înconjurătoare. Principalul motiv al
rupturii dintre Stefan si soția sa, Ela, este implicarea femeii in lumea mondena, pe care acesta o
disprețuiește.

Titlul este construit pe baza unei antiteze duble: „întâia/ultima” și „noapte/război”, sugerând
si anticipând cele doua teme principale ale romanului: dragostea și războiul. Ambele experiențe sunt
asociate cu termenul „noapte”, care simbolizează necunoscutul. Cei doi termeni „întâia” și „ultima”
sunt frontierele temporale ale unor epoci diferite ca trăire și viziune din viața protagonistului,
marcând momente esențiale ale transformării sale.
 În concluzie, romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este o operă
literară de sinteză, reprezentativă pentru viziunea despre lume a autorului, fiind proza de analiză
psihologică a modernismului interbelic românesc.
 ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,
INTAIA NOAPTE DE RAZBOI
- Caracterizare Ștefan Gheorghidiu -

Reprezentativă pentru viziunea despre lume a autorului este opera literara „Ultima noapte
de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu, un roman psihologic, modern, publicat în
anul 1930.

O prima trăsătură a romanului modern este perspectiva narativă subiectivă, cu focalizare

internă. Romanul este scris la persona întâi, sub forma unei confesiuni a personajului principal,
Stefan Gheorghidiu, care trăiește două experiențe fundamentale: iubirea si războiul. Formula care
sintetizează problematica romanului este estetica autenticității.

Personajul principal al romanului este Stefan Gheorghidiu si reprezintă tipul intelectualului

lucid, care nu reușește sa își găsească locul într-o societate dominata de mediocritate si lipsita de
moralitate.

Sub aspect social, Stefan Gheorghidiu este student la Filosofie, un intelectual care are
impresia ca s-a izolat de realitatea materiala imediata.

Sub aspect psihologic, Gheorghidiu aspira la iubirea absoluta, dar este dezamăgit de realitate.
Analitic si hipersensibil, protagonistul analizează cu luciditate gesturile de afecțiune pe care Ela i le
arata domnului G. Trăirea iubirii si a războiului are ca scop cunoașterea de sine.

În roman se conturează diverse trăsături ale protagonistului precum: natura analitica,

temperament hipersensibil, luciditate.

O prima secvența narativa semnificativa este scena mesei in familie in casa bătrânului avar,
Tache, prilej cu care acesta hotărăște sa sa-i lase cea mai mare parte din avere lui Stefan.

Moștenirea va genera numeroase discuții in familie. Atitudinea soției care se implica in

discuțiile despre bani îl surprinde in mod dureros pe Stefan. Dezgustat, acesta cedează o parte din
avere in favoarea familiei, dar se simte mai izolat de lumea meschina si egoista in mijlocul căreia
trăiește, mai ales când își da seama ca nici femeia iubita nu îl înțelege.

O alta secvență narativa semnificativa este cea a războiului. Din dorința de a trai o experiență
pe care acesta o considera definitorie pentru formarea lui ca om, dar si din orgoliu, Stefan decide sa
se înroleze in armata, chiar daca ar fi putut evita participarea la război folosindu-se de averea sa.
Aceasta scena este semnificativa pentru orgoliul protagonistului, care constata ca realitatea dura a
frontului nu coincide cu imaginea eroica pe care acesta si-o formase înaintea înrolării.

Conflictul interior al romanului se desfășoară in conștiința personajului-narator, Stefan

Gheorghidiu. Acesta trăiește stări si sentimente contradictorii fata de soția sa, Ela. Conflictul este
generat de raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea înconjurătoare. Principalul motiv al
rupturii dintre Stefan si soția sa, Ela, este implicarea femeii in lumea mondena, pe care acesta o
disprețuiește.
 Dintre modalitățile de caracterizare directă a personajului este folosita adesea
autocaracterizarea, pentru portretul fizic: „Eram înalt si elegant”. Dintre modalitățile de caracterizare
indirectă, portretul lui Gheorghidiu se desprinde din fapte, atitudini, limbaj si relațiile cu celelalte
personaje.

Titlul este construit pe baza unei antiteze duble: „întâia/ultima” și „noapte/război”, sugerând
si anticipând cele doua teme principale ale romanului: dragostea și războiul. Ambele experiențe sunt
asociate cu termenul „noapte”, care simbolizează necunoscutul. Cei doi termeni „întâia” și „ultima”
sunt frontierele temporale ale unor epoci diferite ca trăire și viziune din viața protagonistului,
marcând momente esențiale ale transformării sale.

În concluzie, personajul Stefan Gheorghidiu este protagonistul romanului „Ultima noapte de

dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu, comportamentul sau încadrându-l in tipologia
inadaptatului social.
 ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,
ÎNTAIA NOAPTE DE RAZBOI
- Relatie Stefan - Ela -

Reprezentativă pentru viziunea despre lume a autorului este opera literară „Ultima noapte
de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu, un roman psihologic, modern, publicat in
anul 1930.

O prima trăsătură a romanului modern este perspectiva narativă subiectivă, cu focalizare

internă. Romanul este scris la persona întâi, sub forma unei confesiuni a personajului principal,
Stefan Gheorghidiu, care trăiește două experiențe fundamentale: iubirea si războiul. Formula care
sintetizează problematica romanului este estetica autenticității.

Personajul principal al romanului este Stefan Gheorghidiu și reprezintă tipul intelectualului

lucid, care nu reușește sa își găsească locul într-o societate dominata de mediocritate si lipsita de
moralitate.

Sub aspect social, Stefan Gheorghidiu este student la Filosofie, un intelectual care are
impresia ca s-a izolat de realitatea materiala imediata.

Ela, studenta la Litere, o tânără cocheta care este considerata cea mai frumoasa si cea mai
populara fata din Universitate, este cea care se îndrăgostește mai întâi de Stefan.

Până la primirea moștenirii de la unchiul sau avar, Tache, Stefan trăiește oarecum izolat de
realitatea înconjurătoare. Într-o prima faza, Stefan trăiește iubirea la modul idealist; dragostea
înseamnă pentru el împlinirea absoluta.

O prima secvență narativa semnificativa pentru relația dintre cele doua personaje este
primirea moștenirii, ce declanșează criza matrimoniala si diferențele de percepție a lumii dintre cei
doi îndrăgostiți. Atitudinea soției care se implica in discuțiile despre bani îl surprinde in mod dureros
pe Stefan, care se simte mai izolat de lumea meschina si egoista in mijlocul căreia trăiește, dar mai
ales când își da seama ca nici femeia iubita nu îl înțelege.

O alta secvență narativa semnificativa pentru relația dintre cei doi este excursia la Odobești,
care declanșează ireversibil criza matrimoniala. Natura analitica si hipersensibila, Stefan suferă,
pentru ca are impresia ca este înșelat. Mici gesturi fără importanta, privirile pe care Ela le schimba cu
domnul G. se amplifica in conștiința protagonistului.

Relația dintre cei doi soți se bazează pe orgoliu. Stefan începe sa tina la Ela din orgoliul de a fi
iubit, iar gelozia apare din același motiv. Ela îl iubește pe Stefan atâta timp cat este mandra de
valoarea lui intelectuala si se îndepărtează atunci când, in noul ei cerc monden, acesta nu ii mai
trezește admirația.

Conflictul interior al romanului se desfășoară in conștiința personajului-narator, Stefan

Gheorghidiu. Acesta trăiește stări si sentimente contradictorii fata de soția sa, Ela. Principalul motiv al
rupturii dintre cei doi este implicarea femeii in lumea mondena, pe care acesta o disprețuiește.
Conflictul exterior scoate in evidenta raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea
înconjurătoare.

Titlul este construit pe baza unei antiteze duble: „întâia/ultima” si „dragoste/război”,

sugerând si anticipând cele doua teme principale ale romanului: dragostea si războiul. Ambele
experiențe sunt asociate cu termenul „noapte”, ce simbolizează necunoscutul. Cei doi termeni
„întâia” si „ultima” sunt frontierele temporale ale unor epoci diferite ca trăire si viziune din viața
protagonistului, marcând momente esențiale ale transformării sale.

În concluzie, relația dintre Stefan Gheorghidiu si soția sa, Ela, involuează pe parcursul
romanului, fiind reprezentativa pentru viziunea despre lume a autorului.