Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Tema si viziunea

Opera „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” a fost publicata in anul
1930 si este un roman al experientei, un roman psihologic, modern si subiectiv,
pentru ca una din sursele de inspiratie pentru roman a fost chiar jurnalul de pe
front al autorului. Romanul se remarca prin unicitatea perspectivei narative,
luciditatea auto-analizei si timpul subiectiv prin rememorarea afectiva a vietii.

Trece de la tema rurala abordata pana atunci de ceilalti scriitori la o literatura

urbana. Actiunea romanului se desfasoara in atmosfera Bucurestiului din preajma
Primului Razboi Mondial, dar si in Campulung.

Romanul psihologic se deosebește de celelalte tipuri de roman prin pătrunderea în

gândurile și în sentimentele personajului, prezentate din interior, și nu din
manifestările exterioare.

Estetica psihologica si de roman al experientei a operei se caracterizeaza atat prin

prezenta unei perspective narative subiective, cat si prin autenticitatea romanului
redata prin tehnici de autoanaliza.

Perspectiva narativa subiectiva, este unica si omogena, naratiunea avand focalizare

exclusiv interna. Astfel exista un singur punct de vedere, iar cititorul nu are
certitudinea adevarului absolut asupra evenimentelor relatate. Aceasta perspectiva
narativa prezenta pe parcursul textului se realizeaza prin intermediul verbelor si a
pronumelor la persoana intai („am mers” „incercam”). Naratorul fiind implicat in
actiune, devenind astfel un personaj-narator. Intregul roman se transforma intr-un
monolog interior, pe parcursul acestruia, protagonistul, Stefan Gheorghidiu,
confesandu-se si descriindu-si trairile sufletesti si problemele de constiinta.

Alta caracteristica a romanului psihologic si cel al experientei este sondarea propriei

constiinte se realizeaza folosind technici moderne precum monologul interior,
introspectia sau fluxul constiintei care confera romanului o importanta dimensiune
psihologica.

Acest flux al memoriei involuntare este surprins la inceputul romanului, cand

Gheroghidiu este participa la o discutie cu ceilalti sublocotenenti despre un barbat
care si-a omorat sotia din gelozie, discutia ii declanseaza lui Stefan amintirea iubirii
esuate.

Prezenta timpului psihologic, care are ca efect dilatarea unor evenimente datorita
perceptiei subiective, gesturile sotiei in excursia din Odobesti, sau retragerea
soldatilor sub ploaia de obuze.
Tema este reprezentata de razboiul care schimba perceptia omului despre lume.
Tema centrala a textului este totodata dublata de tema iubirii, amandoua stand la
baza celor doua capitole principale ale romanului.

O scena semnificativa pentru tema si viziunea despre lume in roman este cea de la
inceputul capitolului „Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”. Scena dezvaluie
momentul in care Stefan se confrunta cu moartea, trairile razboiului fiind surprinse
prin intermediul descrierii frontului si a soldatilor care se lupta pentru a supravietui.
De asemenea, scena marcheaza momentul in care Stefan traieste sentimente
contradictorii de teama si frica, pe de o parte, iar pe de alta parte de bucurie pentru
ca supravietuit atacului. Astfel personajul principal acumuleaza o cunoastere exacta
a razboiului si a realitatii in general.

O alta scena semnificativa este cea in care Stefan gaseste scrisoarea in care
verisoara Elei o cheama la ea acasa. Scena evidentiaza modul in care tema iubirii se
reflecta in text prin intermediul hotararii lui Stefan de a se desparti de Ela. Acesta
nu ii ofera sansa de a explica motivul absentei ei, iar mai apoi regreta decizia
facuta, fiind constient ca decizia de a se desparti de ea a fost una luata pe moment.

Titlul, un element de structura relevant pentru tema si viziunea autorului despre

lume, prezinta cele doua teme principale ale romanulu, iubirea si razboiul, acestea
constituind experientele fundamentale prin care trece personajul principal: povestea
de dragoste dintre el si Ela, iar mai apoi experienta razboiului. Cei doi termeni,
dragostea si razboiul, sunt prezenti in titlu sub forma unei antiteze care surprinde
relatia tensionata dintre el Stefan si Ela. De asemenea repetitia substantivului
„noapte” sugereaza incertitudinea si nesiguranta personajului principal in ceea ce
priveste relatia sa de dragoste.

Spre deosebire de romanele traditionale, in romanul psihologic, numarul conflictelor

exterioare este redus, punandu-se accent pe conflictul de natura interiora. Acestea
se desfasoara in constiinta personajului-narator Stefan Gheorghidiu, care traieste
sentimente contradictorii fata de sotia sa, Ela. Conflictul se naste intre ideea de
dragoste absoluta si constatarea ca, in realitate, aceasta nu este posibila,
sentimentele avand un caracter relatic, ca tot ce este uman.

Conflictele exterioare au loc intre Gheorgidiu si sotila lui, atunci cand eroul
banuieste ca aceasta il inseala. Dar si intre Stefan, intelectualul absolut si
personajele ce reprezinta societatea celor bazati pe interese materiale.

Principalul motiv al rupturii dintre cei doi este implicarea Elei in lumea moderna, pe care protagonistul o
dispretuieste. Asadar, conflictul interior se produce din cauza diferentei dintre aspiratiile lui Gheorghidiu
si realitatea lumii inconjuratoare.

Tema si viziunea despre lume in romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte
de razboi” scris de Camil Petrescu consta in prezentarea a doua experiente diferite
din viata personajului principal, si anume razboiul si iubirea, teme care fac romanul
unul al experientei.