Ultima noapte de dragoste,întâia

noapte de război
Camil Petrescu
CONTEXTUALIZARE
Camil Petrescu este unul dintre principali reprezentanți ai perioadei interbelice, un adept
al romanului proustian propune o nouă viziune asupra construcției firului narativ, dar și
tipologia personajului principal. Afirmând, „Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi”
ne mărturisește că nu poate crea un roman dacă nu ia parte la acțiune, prezentându-și
propriile trăiri, dar și concepția despre viață. Prin problematica abordată Camil Petrescu
este în antiteză cu scriitori realiști, spunând despre ei că nu știu să creeze un roman,
deoarece subiectele alese nu amplifică problemele de conștiință ale personajului principal.
Camil Petrescu s-a lansat în cercul literar Zburătorul, sub îndrumarea lui Eugen
Lovinescu.
ÎNCADRARE
Modernismul este un curent literar caracterizat de tendința de inovare a discursului
narativ. + def Publicat în anul 1930, în perioada interbelică, romanul “Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu, este un roman modern, psihologic, de
tip subiectiv, scris la persoana I, unde naratorul personaj evocă cu luciditate evenimentele
marcante ale vieții, precum experiența trăită pe frontul de luptă și eșecul în dragoste.
Ultima noapte este un roman al experienței, ce pune în centru un personaj aflat în căutare
pentru a se autocunoaște. Romanul se clădește sub pretextul războiului, iar suferința
provoacă înstrăinare de propria persoană dată de experiența eșuată a iubirii. Obsedat de
ideea de autocunoaștere, scrie un jurnal de campanie, încercând să recompună etapele
iubirii pentru Ela. Romanul aparține esteticii moderniste prin aducerea unui nou tip de
caracter, intelectual, omul psihologic, dar și prin deschiderea spațiului citadin.
Prezența tehnicilor narative moderne, precum: introspecția prin intermediul căreia Ștefan
Gheorghidiu își amintește evenimentele marcante ale căsniciei sale cu Ela, memoria
involuntară folosită în timpul discuției ce a avut loc la popotă, unde se discuta despre cazul
unui bărbat anchetat pentru că și-a ucis soția din gelozie. O altă tehnică narativă este
tehnica oglinzilor paralele prin căreia este caracterizată Ela.
TITLUL
Titlul asociază cele două teme mari ale romanului iubirea și războiul, ce reprezintă și cele
două experiențe ale protagonistului. Termenii ultima și prima relefează oscilația
permanentă a planurilor, iar cuvantul noapte reprezintă interiorizarea experiențelor și
profunzimea lor.
TEMA
Temele acestui roman sunt de fapt cele două părți ale subiectului: eșecul în dragoste și
refugiul naratorului personaj pe frontul de luptă, urmând astfel să își demonstreze că e
capabil să facă față unei asemenea experiențe. Ela se subordonează temei cunoașterii care
e supratema romanului.
PERSPECTIVA NARATIVĂ
Perspectiva narativă este una subiectivă, fiind constituită ca o confesiune a personajului
principal. El îndeplinește, totodată, și rolul de narator, căci mărturisește evenimentele pe
care le-a trăit. Gândurile și sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor
decât în măsura în care se reflectă în această conștiință.
CONFLICTUL
Principalul conflict este interior, desfășurat în conștiința personajului narator. Acesta
spera să cunoască iubirea absolută, iar principalul motiv care duce la ruptura dintre cei doi
îl reprezintă dezamăgirea protagonistului când femeia începe să se preocupe de viața lumii
mondene, pe care eroul o disprețuiește. Cele două experiențe fundamentale pe care le
trăiește Ștefan Gheorghidiu sunt complementare în existența personajului, producând
transformarea sa. Din bărbatul orgolios, adept al iubirii absolute, devine un om indiferent,
rece, detașat și ironic. În plus, conflictul interior este dublat de un conflict exterior generat
de relația protagonistului cu societatea fiind încadrabil în categoria inadaptaților. Dar spre
deosebire de alte personaje masculine, Ștefan Gheorghidiu nu se sinucide, ci depășește
momentul de criză existențială prin detașare.
STRUCTURĂ
Romanul este structurat în două părți și are 13 capitole cu titluri sugestive: „Ultima noapte
de dragoste” care exprimă aspirația către sentimentul de iubire absolută „și întâia noapte
de război” care ilustrează imaginea războiului tragic. Ficțiunea și realitatea sunt întâlnite
în cele două părți. Prima parte surprinde ficțiunea, pentru că drama iubirii e trăită doar în
plan psihologic de către protagonist, în timp ce războiul este o experiență din viața sa.
.
CONCLUZIE
In concluzie, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman psihologic
modern, reprezentativ pentru estetica autenticității, Camil Petrescu unește din iubire două
destine incompatibile pentru un timp, dar pe care existența le separă, potrivit esenței lor.