Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Camil Petrescu

Camil Petrescu ilustreaza estetica autenticitatii in studiile teoretice ("De ce nu

avem roman?", "Noua structura si opera lui Marcel Proust" ) si in romanele sale
("Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", "Patul lui Proust") .
Modernismul este directia literara aparuta la inceputul sec al XX-lea ca reactie la
traditionalism care presupune sincronizarea literaturii romane cu literatura
europeana a vreamii. Camil Petrescu, membru al cenaclului "Sburatorul" a promovat
prin romanele sale noua directie impusa de Eugen Lovinescu si modelul Proustian.
Astfel Camil Petrescu este initiatorul unei proze de analiza psihologica in care se
contureaza un personaj intelectual, caracterizat prin luciditate, cu o actiune
caracterizata prin atutenticitatea, romane care surprind viata ci nu idilizarea ei.
Romanul este specia genului epic in proza cu o actiune ampla, de dimensiuni mari,
cu personaje numeroase prin care este redata imaginea unui timp si unui spatiu.
Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu, care indica
temele romanului, cele doua experiente definitive pentru personaj: dragostea si
razboiul. Prima prezinta iubirea esuata dintre Stefan Gheorghidiu si Ela, iar a doua
parte constituie jurnaul de campanie a lui Gheorghidiu din Primul Razboi Mondial.
Prima parte este in intregime fictiune, in timp ce a doua valorifica jurnalul de
companie cee ce confera autenticitate textului.
Titlul semnifica in primul rand anticipativ cele doua parti ale romanului, include
motivul noptii care nu mai este unul de tip romantic si sugereaza starea de
incertitudine a eroului. Virgula dintre cele doua parti sugereaza faptul ca este vorba
despre o singura noapte, o singura stare. Ordinea cronologica este inversata inca
din titlu, subliniind experientele eroului care nu mai corespund realitatii cronologice
si logice. Autorul va apela la un decupaj temporal produs prin tehnica retrospectiei,
dragostea si razboiul, temele romanului devin experiente de la care eroul nu poate
lipsi sau care nu puteau lipsi din "intregul meu sufletesc". Titlul a fost schimbat de
catre editor inlocuindu-l pe cel de "Proces verbal de dragoste si razboi".
Romanul este alcatuit din doua parti si treisprezece caitole cu titluri sugestive. Intre
cele doua parti se intrepune un fragment considerat artificiu compozitional prin
discutia de la popota ofiterilor in care se declanseaza memorarea involuntara a
personajului. Prima parte prezinta povestea de dragoste dintre Stefan Gheorghidiu
si Ela. Iubirea barbatului se naste din admiratie, din duiosie, sar mai ales din orgoliu,
fiindca Ela era cea mai frumoasa si cea mai populara studenta de la Litere.
Echilibrul familiei va fi tulburat de o mostenire primita de Stefan de la unchiul sau
Tache. Ela incepe sa fie atrasa de viata moderna si sa ii acorde atentie unui anumit
domn G. Iubirea, care parea pana atunci indestructibila, incepe sa fie serios pusa la

indoiala. A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul,

care pune in umbra experienta iubirii. Frontul inseamna haos, mizerie, masuri
absurde, invalmageala, dezordine, ordine contradictorii. Pentru Stefan razboiul este
distrugator de energie, fapt inexplicabil, mai presus de perceptia personala. Ranit,
Stefan se intoarce in Bucuresti unde sa hotaraste sa o paraseasca pe la si sa-i lase
"tot trecutul".
Personajul principal Stefan Gheorgidiu reprezinta tipul intelectualului lucid,
inadaptatul superior, care nu-si gaseste locul intr-o societate dominata de
mediocritate si de lipsa de moralitate. Student la Filozofie, Stefan Gherghidiu este
un intelectual care traieste in lumea ideilor, a cartilor si care are impresia ca s-a
izolat de realitatea materiala imediata. Principala trasatura de caracter a
protagonsitului este orgoliul. Ilustrativa in acest sens este marturisirea lui
Gheorghidiu referitoare la felul in care ia nastere iubirea lui pentru Ela: " Incepusem
totusi sa fiu magulit de admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine,
fiindca eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente, si crd
ca acst orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri". Tot din orgoliu, el refuza sa
intre in numerosele discutii familiale generate de mostenire, fiindca i se pare sub
demnitatea lui intelectuala sa-si schimbe garderoba si sa adopte comportamentul
superficial al dansatorilor mondeni apreciati de Ela. Din dorinta de a trai o
experienta existentiala pe care o considera definitorie pentru formarea lui ca om,
dar si din orgoliu, Stefan se inroleaza voluntar la razboi. Pe langa orgoliu in roman
se contureaza si alte trasaturi ale eroului precum: natura analitica si reflexiva,
luciditatea, sensibilitatea exagerata, inteligenta, constiinta propriei valori. Dintre
modalitatile de caracterizare a personajelor, portretul lui Gheorghidiu este realizat
mai ales prin caracterizarea indirecta care reiese din fapte, ganduri, limbaj, gesturi,
atitudini si din relatiile cu celelalte personaje. Caracterizarea directa este realizata
prin replicile altor personaje precum cea adresata de Ela lui Stefan: "Esti de o
sensibilitate imposibila" di autocaracterizare "Eram alb ca si un om fara globule
rosii", "Eram inalt si elegant".
In al patrulea rand, stilul naratiunii este in relatie cu metoda moderna pe care
autorul o preia de la Marcel Proust. Astfel naratiunea subiectiva se creeaza prin
ipostaza de personaj narator care are asupra naratiunii o perspectiva narativa
heterodiegetica. In calitate de cititori percepem actiunea dintr-un singur punct de
vedere, cel al personajului care sufera din gelozie. Planurile temporale se suprapun
din cauza tehnicilor narative de inspiratie prustiana: introspectoa, retrospectia,
memoria voluntara aparuta in momentul discutiei de la popota ofiterilor sau flashback-ul, prin care se realizeaza decupajele de memorie. Din categoria personajului
deriva si preferinta autorului pentru registrul neologic aproape formal, dominant in
aceasta proza intelectualizata.
"Ultima noapte de dragose, inataia noapte de razboi" este un roman
psihologic modern, avand drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative,

relatarea la persoana I, la timpul prezent, subiectivitatea,apelu la memoria aectiva

si autenticitatea trairii.