Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Camil Petrescu

Tema si viziunea: 1+2+3+4+5+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+16+C

Modern, psihologic, subiectiv: 1+2+3+5+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+16+C

1. Camil Petrescu teoretizeaza in literatura noastra romanul modern de tip proustian si

respinge romanul de tip traditional, considerand ca prin relatarea naratorului
omniscient se confunda ,,o propunere de realitate” cu realitatea insasi. A abordat mai
multe probleme ale romanului modern, transpuse si in romanele sale (,,Ultima noapte de
dragoste, intaia noapte de razboi”, ,,Patul lui Procust”).

2. Romanul ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, publicat in 1930, este
un roman modern, psihologic, de tip subiectiv, care ilustreaza afirmatiile pe care Petrescu
le va face mai tarziu, in conferinta ,,Noua structura si opera lui Marcel Proust”, din 1935:
,,Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai.”.

3. Romanul este psihologic prin tema, conflict (interior), protagonist (o constiinta

problematizanta) si prin utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice. Totodata, este un
roman modern de tip subiectiv, deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspectivei
narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la
persoana I, luciditatea (auto)analizei, anticalofilismul si autenticitatea.

4. Viziunea despre lume a autorului se suprapune cu cea a personajului, tipul

intelectualului care isi creeaza propriul sistem de valori, vazand in iubire si in razboi
doua experiente de cunoastere si paradoxala regenerare interna.

5. Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu (analitic, conotativ), care
indica temele romanului si, in acelasi timp, cele doua experiente fundamentale de
cunoastere traite de protagonist: dragostea si razboiul. O alta tema ce se distinge cu
precadere este conditia intelectualului ,,inadaptat”, ale carui idealuri nu sunt compatibile
cu o societate mediocra.

6. Romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului principal,
Stefan Gheorghidiu. Naratiunea la persoana I, cu focalizare interna, viziunea ,,impreuna
cu”, presupune existenta unui narator implicat. Punctul de vedere unic si subiectiv al
personajului-narator care mediaza intre cititor si celelalte personaje, face ca cititorul sa
cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal. Insa situarea eului narativ in
centrul povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt reprezentate ca
evenimente interioare, interpretate, analizate.

7. Romanul este alcatuit din doua parti si 13 capitole cu titluri sugestive. Daca prima
parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate dintre Stefan Gheorghidiu si
Ela, partea a doua, construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu,
urmareste experienta de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial. Prima parte este in
intregime fictionala, in timp ce a doua valorifica jurnalul de campanie a autorului, ceea
ce confera autenticitate textului.

8. Chiar daca este vorba de un roman modern, in incipit sunt fixate cu precizie
realista coordonatele spatio-temporale: ,,In primavara anului 1916”, ,,la fortificarea Vaii
Prahovei”. In schimb, finalul deschis lasa loc interpretarilor multiple, asa cum se intampla
in general in proza de analiza psihologica. Astfel, Gheorghidiu, obosit sa mai caute
certitudini si sa se mai indoiasca, se simte detasat de tot ceea ce il legase de Ela si hotaraste
sa o paraseasca, sa-i lase ,,tot trecutul”.

9. Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional: actiunea primului

capitol, ,,La Piatra Craiului in munte”, este posterioara intamplarilor relatate in restul
Cartii I. Capitolul pune in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ:
timpul nararii (prezentul frontului) si timpul narat (trecutul povestii de iubire).
Discutia de la popota, despre dragoste si fidelitate, declanseaza memoria afectiva a
protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela.

10. ,,Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma

insala” este fraza cu care debuteaza abrupt (concentreaza intriga) cel de-al doilea capitol.
Tanarul, pe atunci student la filozofie, se casatoreste din dragoste cu Ela, dar, la o
autoanaliza lucida, naratorul marturiseste ca mai ales din orgoliu.

11. Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o

primeste la moartea unchiului sau. Ela se implica in discutiile despre bani, lucru care lui
Gheorghidiu ii displace profund. Mai mult, spre deosebire de sotul sau, se pare ca Ela este
atrasa de viata mondena, la care are acces datorita noului statut social al familiei. Cuplul
evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, declansata de excursia la Odobesti, cand
Ela pare sa-i acorde atentie exagerata unui anume domn G.. Acesta din urma, crede
personajul-narator, ii va deveni mai tarziu amant, iar relatia lor devine o succesiune de
separari si impacari. Inrolat pe frontul romanesc, Gheorghidiu cere o permisie, ca sa
verifice daca sotia il insala, fapt nerealizat din cauza izbucnirii razboiului.

12. A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul, care pune
in umbra experienta iubirii. Imaginea eroica a razboiului, asa cum apare ea in literatura
traditionala este demitizata. Frontul inseamna haos, mizerie, masuri absurde,
invalmaseala, dezordine, ordine contradictorii. Capitolul ,,Ne-a acoperit pamantul lui
Dumnezeu” infatiseaza imaginea apocaliptica a razboiului. Viata combatantilor tine de
hazard, iar eroismul este inlocuit cu spaima de moarte; omul mai pastreaza doar instinctul
de supravietuire si automatismul, dupa cum remarca insusi Gheorghidiu: ,,Nu mai e nimic
omenesc in noi”. Ranit si spitalizat, Gheorghidiu revine acasa, la Bucuresti, dar se simte
detasat de tot ceea ce il legase de Ela. De aceea hotaraste sa o paraseasca si sa-i lase ,,tot
trecutul”.

13. Spre deosebire de romanele traditionale, in care conflictul este exterior, in romanul lui
Camil Petrescu apare conflictul interior, din constiinta personajului narator, care traieste
stari si sentimente contradictorii fata de sotia sa. Acest conflict interior este generat de
raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea inconjuratoare. Principalul motiv
al rupturii dintre cei doi este implicarea Elei in lumea mondena, pe care eroul o
dispretuieste. Asadar, conflictul interior se produce din cauza diferentei dintre aspiratiile
lui Gheorghidiu si realitatea lumii inconjuratoare.

14. Stefan Gheorghidiu, personajul narator, reprezinta tipul intelectualului lucid,

inadaptatul superior, care traieste drama indragostitului absolut. Filozof, el are
impresia ca s-a izolat de lumea exterioara, insa in realitate, evenimentele exterioare sunt
filtrate prin constiinta sa. Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi
cunoscute de cititor, decat in masura in care se reflecta in aceasta constiinta. In acest
sens, Ela este cel mai ,,misterios” personaj, prin faptul ca tot comportamentul ei este
mediat de viziunea personajului-narator. De aceea cititorul nu se poate pronunta asupra
fidelitatii ei sau daca e mai degraba superficiala, decat spirituala.
15. Prin introspectie si monolog interior, tehnici ale analizei psihologice, Stefan
Gheorghidiu percepe cu luciditate, alternand sau interferand, aspecte ale planului interior
(trairi, sentimente, reflectii) si ale celui exterior (fapte, tipuri umane, relatii cu alte
personaje).

16. Relatarea si povestirea sunt inlocuite in proza moderna cu analiza si interpretarea,

de unde impresia de epic evenimential sarac in favoarea analizei. Stilul anticalofil pentru
care opteaza romancierul sustine autenticitatea limbajului. Scriitorul nu refuza
corectitudinea limbii, ci efectul de artificialitate pe care il producea exprimarea
personajelor din romanul traditional.

Concluzie:

,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un roman psihologic

modern, avand drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, subiectivitatea, apelul
la memoria afectiva si autenticitatea trairii. Este un reper fundamental în procesul de
modernizare a romanului românesc prin aducerea în prim plan a tipului intelectualului şi
a trăirilor interioare care se ordonează într-un flux al conştiinţei. In opinia mea, prin
formula narativa abordata in roman, Camil Petrescu schimba viziunea asupra unor teme
precum iubirea si razboiul, din literatura traditionala. Acestea sunt abordate într-o viziune
autentica, ce se reflecta in constructia lui Stefan Gheorghidiu, întruchipand tipologia
intelectualului ,,însetat” de absolut.