Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

De Camil Petrescu

Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu,

a fost publicat în perioada interbelică, în 1930. Scriitorul respinge romanul realist
obiectiv, cu narator omniscient şi omniprezent, pe care îl consideră o „structură
anacronică” şi propune un nou tip de roman, cel proustian. Astfel, Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război, este un roman modern, psihologic, subiectiv, în
spiritul direcţiei moderniste de la gruparea „Sburătorul”, condusă de criticul literar E.
Lovinescu. Perspectiva narativă este subiectivă, iar naraţiunea nu mai respectă strict
criteriul cronologic, urmând „fluxul memoriei involuntare”, prin analepse şi prolepse,
obiectul romanului fiind analiza psihologică. In plus, autenticitatea romanului se remarca
prin folosirea persoanei I de către naratorul personaj la relatarea actiunii bazandu-se pe
supoziţii si nu pe certitudini. Astfel este reliefat caracterul modernist al operei lui Camil
Petrescu.
Tematica romanului exprima conditia intelectualului la inceputul secolului al XX-
lea, dar si iubirea si razboiul ca experiente fundamentale ale individului, care il
determina sa isi reconsidere viziunea asupra lumii si asupra semenului sau. Pentru
Stefan Gheorghidiu, eroul cartii, iubirea si razboiul sunt dramatice verificari interioare,
experiente ale cunoasterii, ale metamorfozei launtrice si ale regasirii de sine.
Dn punctul de vedere al structurii, romanul contine 13 capitole repartizate in 2
mari carti ce poarta titluri sugestive: Carte I este intitulata “Ultima noapte de dragoste” si
se refera la iubirea absoluta, iar cartea a II-a este “Intaia noapte de razboi” si prezinta
imaginea razboiului absurd. Prima parte este in totalitate imaginara sau fictionara
deoarece autorul Camil Petrescu nu fusese casatorit pana la data scrierii romanului si
nu traise o drama in iubire din care sa se poata inspira. Cealalta parte care este despre
razboi au legatura cu biografia scriitorului, pentru ca in rol Camil Petrescu luptase pe
front in primul Razboi Mondial.
Conflictul este specific romanului de analiză psihologică, interior, în conştiinţa
eroului şi se stabileşte între idealul spre care tinde Gheorghidiu şi realitate. În dragoste,
protagonistul caută absolutul, femeia perfectă, dar Ela se dovedeşte a fi o femeie
comună, incapabilă să se ridice la înălţimea idealului său. Acesta caută perfecţiunea şi
în relaţiile umane, în general, aplicand principii severe şi judecand aspru pe cei din jur.
Conflictul îl conduce pe erou la o prăbuşire abisală, el este un învins, pentru că
realitatea este imperfectă.
Doua scene reprezentative pentru constructia operei sunt discutia de la Popota si
excursia de la Odobesti.
 O scena importanta pentru intelegerea actiunii si a personajelor este discutia
purtata de catre ofiteri si prezentata in primele pagini ale operei. Acestia descopera in
ziar o stire despre un barbat care si-a ucis sotia infidela si a fost achitat de catre
judecatori. Acest eveniment starneste discutii aprinse, deoarece fiecare participant are
o alta parere. Atitudinea lui Stefan Gheorghidiu atrage atentia deoarece el intervine intr-
un mod agresiv si ii contrazice pe toti. Personajul narator sustine un punct de vedere
cat se poate de categoric, spunanad ca : “Cei care se iubesc au drept de viata si de
moarte unul asupra celuilalt”. Scena amintita este relevanta deoarece reflecta conceptia
lui Stefan despre iubire. El este interesat de iubirea absoluta. Din text reiese ca Stefan
este un intelectual sensibil, preocupat de idei filozofice, dar si un individ impulsiv si dur.
O alta scena reprezentativa din roman se petrece in timpul excursiei de la
Odobesti, la care participa Gheorghidiu, Ella, si un grup de cunostinte. In zilele
petrecute la Odobesti, Stefan observa anumite gesturi de apropriere pe care sotia sa le
face fata de In.G. , un domn talentat: Acesta gusta din mancarea barbatului, danseaza
numai cu el, vine la masa cu intarziere odata cu acesta sau petrece timp impreuna cu
el, separat de restul grupului. Toate aceste gesturi ii provoaca lui Stefan suferinta, iar el
le analizeaza in detaliu si le interpreteaza in mod negativ. Fara sa ceara explicatii si sa
comunice deschis cu Ella, Stefan reactioneaza brusc si anunta ca are de gand sa
divorteze, acuzand-o pe femeie de infidelitate. Scena prezentata este importanta
deoarece criza de gelozia a lui Stefan spune ceva despre caracterul personajului. El
este o fire patimasa care are tendinta sa analizeze gesturi si evenimente in cele mai
mici detalii. Excursia de la Odobesti arata si dificultatile pe care le intampina cuplul
Stefan-Ella, din cauza unei comunicari defectuase.
Intelectualul este o categorie sociala care indeplineste, simultan doua conditii:
detine o educatie superioara si exprima o viziune critica, reflexiva sau contemplativa
asupra lumii si a vietii. Stefan Gheorghidiu este absolvent al Facultatii de Filosofie,
apartine burgheziei intelectuale din Bucurestiul inceputului de secol XX si participa, ca
ofiter al armatei romane, la Primul Razboi Mondial. Este, asadar, o constiinta critica,
lucida si dramatica, un tanar care traieste experienta iubirii si experienta mortii
raportandu-le la propria constiinta si interioritate. Asadar, experienta sa fundamentala
este, pana la urma, una de cunoastere.
In concluzie, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil
Petrescu, este un roman modern, psihologic, de factură proustiană. Opera abordează
teme des intalnite in perioada interbelica, dragostea şi războiul, într-o viziune autentica,
ce se reflectă în construcţia lui Ştefan Gheorghidiu, întruchipând tipologia intelectualului
„însetat” de absolut.