Aci sosi pe vremuri

Ion Pillat

Tema și viziunea:1+2+3+4+5+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+C
Tradiționalism: 1+2+3+5+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+C

1. Tradiționalismul este o mișcare literară, manifestată în perioada interbelică a cărei

ideologie se cristalizează in jurul revistei ,,Gândirea”. Principalele trăsături ale ideologiei
acestei orientări literare sunt valorificarea specificului național (istoria, natura și folclorul)
și ortodoxismul. Tradiționalismul gândirist valorifică miturille autohtone, credințele
străvechi si revalorizează elementarul, teluricul, filonul existenței rurale. Poeții care au
colaborat în paginile revistei sunt: Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu.

2. Poezia ,,Aci sosi pe vremuri”, scrisă de Ion Pillat, este o poezie de factură
tradiționalistă, inclusă în volumul ,,Pe Argeș în sus”, apărut în 1923.

3. Poezia aparține tradiționalismului prin: tema timpului trecător, respectarea

prozodiei clasice, orientarea spre trecut (motivul amintirii, casa părintească), descrierea
cadrului natural, rural și a trecutului legendar.

4. Viziunea despre lume, de influență tradiționalistă, poate fi redusă, după

mărturisirile poetului, ,,la viziunea pământului care rămâne aceeași, la presimțirea timpului
care fuge mereu”.

5. Poezia este o meditație nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociată

cu aceea a repetabilității destinului uman. Tematica rurală, preferată de tradiționaliști, se
armonizează cu tema iubirii și tema timpului, într-o construcție simetrică, de factură
clasică.

6. Titlul fixează cadrul spațio-temporal al iubirii ce va fi evocată (timp și spațiu

mitic, nedefinit), prin indicii de spațiu (adverbul de loc cu formă regională ,,aci”), de
timp (locuțiunea adverbială de timp ,,pe vremuri”) și forma verbală, de perfect
simplu, ,,sosi”. ,,Aci” este elementul semantic definitor în raport cu eul liric văzut din
perspectiva timpului: ,,ieri” – ,,acum”.
7. Comunicarea poetică se realizează în două registre: lirismul obiectiv, în evocarea
iubirii de odinioară a bunicilor, cu elemente de narativitate și meditație cu caracter
general – uman, și lirismul subiectiv, în comunicarea directă a trăirilor și sentimentelor
eului liric, la persoana I singular și în meditația asupra trecerii timpului (apar indici
spațiali și temporali: aici – acolo, acum – atunci).

8. Compozițional, poezia cuprinde 19 distihuri și un vers final liber, având rolul de

laitmotiv și sugerând îndepărtarea de modelul clasic. Este alcătuită pe principiul simetriei.
Cele două planuri temporale, trecutul (distihurile III-IX) și prezentul (distihurile XII-
XIX), sunt dispuse succesiv, ceea ce accentuează ideea de repetabilitate a vieții și a
iubirii. Se utilizează elemente de simetrie și opoziție a planurilor construite pe
relația ,,atunci” – ,,acum”. Elemente de recurență sunt, de exemplu, motivul poetic
ambivalent al clopotului (însoțind două momente esențiale ale existenței umane: nunta și
moartea), simbol al trecerii și laitmotivul reprezentat de versul final.

9. Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei și fixează, prin intermediul

metaforei ,,casa amintirii”, spațiul rememorării nostalgice a trecutului, un spațiu mitic.
Versul ,,Păienjeni zăbreliră și poartă și zăvor” sugerează trecerea timpului, degradarea,
starea de părăsire a casei părintești, dar și ideea de spațiu privilegiat, izolat, accesibil
numai urmașului, care poate reînvia trecutul în amintire.

10. Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocării iubirii bunicilor. În poezia
lui Ion Pillat natura devine solidară cu omul, fiind marcată de semnele îmbătrânirii, ca și
ființa umană: ,,În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii”. Versul ,,Aci sosi pe vremuri
bunica-mi Calyopi” reia titlul poeziei și evocă imaginea din tinerețe a bunicii cu nume
mitologic, muza poeziei epice și a elocinței, în mitologia greacă. Întâlnirea bunicilor,
îndrăgostiții de odinioară, respectă un ceremonial romantic: bunicul așteaptă sosirea
berlinei, din care coboară o tânără îmbrăcată, după moda timpului, ,,în largă crinolină”.
Asocierile livrești reflectă motivul ,,bibliotecii” întâlnit adesea în poeziile lui Ion Pillat,
având rolul de a asocia viața cu literatura și de a indica epoca, numind preferințele în
moda literară a vremurilor respective. Astfel, bunicul îi recită iubitei capodopere ale
literaturii romantice: ,,Le Lac” de Lamartine și ,,Sburătorul” de I. Heliade Rădulescu.

11. Meditația poetică, tonul elegiac evidențiază ideea că eternizarea ființei umane este
posibilă doar prin iubire: ,,Dar ei, în clipa asta simțeau că-o să rămână...”. Eternitatea
iubirii, clipa de fericire, este urmată, în versul următor de revenirea brutală la realitatea
timpului care trece ireversibil (,,De mult e mort bunicul, bunica e bătrână…”), portretele
fiind singurele care mai păstrează imaginile de odinioară ale strămoșilor: ,,Te vezi aievea
numai în ștersele portrete”.

12. În distihul al 13-lea, prin intermediul unei comparații, se realizează o paralelă

trecut – prezent și se produce trecerea la planul prezent: ,,Ca ieri sosi bunica… și vii
acuma tu: / Pe urmele berlinei trăsura ta stătu”. Ca într-un ritual, nepoții repetă gesturile
bunicilor peste timp. Diferențele țin de moda vremii: iubita coboară din ,,trăsură”, iar
îndrăgostitul îi recită poeme simboliste, ,,Balada Lunei” de Horia Furtună și poeme de
Francis Jammes. Din portretul fizic al iubitei se reține doar detaliul spiritualizat,
imaginea ochilor, ieri ,,ochi de peruzea”, acum ,,ochi de ametist”.

13. Sunetul clopotului însoțește din nou momentul întâlnirii îndrăgostiților și

sugerează repetabilitatea existenței umane. Versul final, laitmotivul poeziei, accentuează
trecerea iremediabilă a timpului: ,,De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat”.

14. Cadrul rural este particularizat prin utilizarea unor motive literare
specifice: ,,casa cu pridvor”, ,,lanul de secară”, ,,berzele”, ,,clopotul din turnul vechi”.
Povestea de dragoste se desfășoară sub semnul ocrotitor al nopții și al lunii, motive
romantice revalorizate în cheie tradiționalistă. Temei timpului îi este subordonat
motivul romantic al plopilor, care străjuiesc drumul, simboluri ale melancoliei și
așteptării. Ideile poetice sunt susținute, din punct de vedere stilistic, de folosirea
metaforelor și epitetelor (,,casa amintirii”, ,,ochi de peruzea”, ,,ochi de ametist”) și a
comparației, prin paralelism între trecut și prezent. Expresivitatea se realizează prin
alternanța timpurilor verbale sugerând planurile trecut și prezent evocate în poezie.

15. Poezia are prozodie tradiționalistă: distihuri cu rimă împerecheată, ritmul iambic
și măsura versurilor de 13 – 14 silabe. Versul independent din final relativizează într-o
oarecare măsură construcția clasică.

Concluzie:

Ion Pillat este un poet tradiționalist, care își asumă principiile acestei orientări
culturale, dar într-un stil personal, care nu presupune simpla preluare de modele.
Problematica trecutului și cea a universului rural sunt privite într-o manieră originală.
Nostalgia vizează trecutul în măsura în care acesta permite situarea sub semnul inocenței.
Însăși tema iubirii primește o dimensiune rafinată prin raportarea la elementul livresc.

,,Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat aparține literaturii tradiționaliste prin compoziția
de factură clasică și prin abordarea unei tematici specifice acestei direcții literare: universul
rural, cadrul natural, nostalgia trecutului, trecerea implacabilă a timpului.