Aci sosi pe vremuri – Ion Pillat

„Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat este o poezie de factura traditionalista, inclusa in
ciclul „Trecutul viu”, care face parte impreuna cu ciclul „Florica”, din volumul „Pe Arges in
sus” (1923). Volumul este reprezentativ pentru traditionalismul poetului, deoarece poeziile
incluse realizeaza imaginea spatiului natal patriarhal (mosia Florica), casa parinteasca,
universul rural si imprejurimile casei, natura campeneasca insufletita de amintirile copilariei.
Tematica poeziei privește mai multe aspecte, universul rural, specific
tradiționalismului. Aceasta tema este reliefata printr-o secventa poetica semnificativa
constituita din metafora „casa amintirii” ce construeste spaţiul familiar al rememorării
nostalgice a trecutului. Este o casă tradiţională cu pridvor, obloane peste care păienjenii au
ţesut pânza lor fină, sugerandu-se ideea de spaţiu privilegiat, izolat, accesibil numai
urmaşului care poate reînvia trecutul în amintire. Aceasta tema se asociaza cu două teme
de largă circulație: iubirea și timpul. Universul rural este ales drept cadru al concretizării
iubirii, care este tratată în două planuri temporale, respectiv trecutul iubirii bunicilor și
prezentul iubirii eului liric. Trecerea timpului, degradarea, starea de părăsirea a locuinţei
strămoşilor sunt evidentiate prin imaginea trecutului care capătă o aură legendară, devine
un timp mitic al luptei haiducilor pentru dreptate, imagine prezenta in secventa „Iar hornul
nu mai trage alene din ciubuc/De când luptară-n codru şi poteri şi haiduc”. Universul rural
este particularizat prin motive specifice: casa, hornul, satul, iar timpul este reliefat prin
motive, precum trecutul, amintirea, uitarea.
Titlul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii ce va fi evocate. Timpul si spatiul mitic,
nedefinite sunt evidentiate prin indici de spatiu, respectiv adverbul de loc cu forma regionala
„aci”, si de timp, respectiv locutiunea adverbiala de timp „pe vremuri”, folosindu-se verbul
la perfect simplu „sosi”, care subliniaza unicitatea universului liric si a trairilor. Astfel, titlul
anticipeaza tema poeziei, respectiv trecerea timpului.
Traditionalismul este o miscare literara , manifestata in perioada interbelica , a
carei ideologie se cristalizeaza in jurul revistei „Gandirea”. Revista si-a propus sa apere
“romȃnismul”, adica ceea ce e specific „sufletului national”. Din semanatorism, veche
orientare traditionalista, se preia ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale
specificului unui popor, la care se adauga componenta spirituala a sufletului taranesc:
„constiinta religioasa ortodoxa”.
Poezia “Aci sosi pe vremuri” apartine traditionalismului prin idilizarea trecutului,
prin cadrul rural, dar si prin tema timpului trecator. Textul este o meditatie nostalgica pe
tema trecerii ireversibile a timpului, asociata cu ciclicitatea si repetabilitatea destinului
uman. O alta trasatura a traditionalismului prezenta in text o constituie amestecul
paradoxal de aspecte culturii autohtone si occidentale. Astfel, in secventa poetica a
evocarii povestii de iubire a bunicilor sunt amintite poeziile unor reprezentanti ai
romantismului romanesc si francez, respectiv „Le lac” de Lamartine si „Zburatorul” de I. H.
Radulescu, iar in reprezentarea povestii de iubire a eului liric sunt prezentati simbolistii
Francis Jammes si Horia Furtuna. De asemenea, este evidenta grija fata de forma poeziei,
aceasta avand prozodie impecabila, care consta in 19 distihuri si un vers final, liber, avand
rolul de laitmotiv al poeziei, cu masura de 13-14 silabe, rima imperecheata si ritm iambic.
Comunicarea poetica se realizeaza in 2 registre: lirismul obiectiv, cu elemente de
narativitate simbolica silirismul subiectiv, cu prezenta eului liric si comunicarea directa a
sentimentelor si a trairilor. Lirismul subiectiv este sustinut demarcile lexico-gramaticale
specifice: pronume personale si verbe la persoana I si a II-a sg., precum „am spus”, „ai
ascultat”, „m-”, „te”.
 Compozitional, poezia cuprinde 19 distihuri si un vers final liber, avamd rolul de
laitmotiv si sugerand indepartarea de modelul clasic. Poezia este alcatuita pe principiul
simtriei. Cele doua planuri temporale, trecutul si prezentul, sunt dispuse succesiv, ceea ce
accentueaza ideea de repetabilitate a vietii si a iubirii. Intre ele se intercaleaza o secventa
elegiaca, astfel incat textul are trei parti.
Prima parte corespunde cu planul trecutului: evocarea iubirii de „ieri” a bunicilor.
Este alcatuita din doua secvente poetice: in primele trei distihuri, este descris decorul
povestii de dragoste, iar urmatoarele sapte cuprind scenariul iubirii bunicilor.
Partea a doua este o meditatie pe tema trecerii timpului; ea face legatura dintre
planurile trecutului si prezentului.
A treia parte surprinde, simetric fata de ce dintai, in cele 7 distihuri, scenariul iubirii
din prezent. Versul independent din final, cu rol de laitmotiv, „De nunta sau de moarte, in
turnul vechi din sat”, incheie planul prezentului prin reluarea unei imagini simbolice din
prima parte, in care turnul si clopotul devin simboluri ale repetarii destinului.
In concluzie, “Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat apartine liricii traditionaliste prin
evocarea trecutului, a cadrului rural, prin echilibrul si simplitatea expresiei artistice, prin
cultul strabunilor si nu in ultimul rand, prin tema timpului trecator.