DRAMA MODERNA, POSTBELICA, DE IDEI

MARIN SORESCU
IONA
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL

INTRODUCERE
In teatrul modern, postbelic accentul nu e pus pe acțiune, ci pe stările sufleteşti, iar personajul este
simbolic. Personajului i se ia dreptul de a isi alege propria forma de existenta. Tragicul se intalneste cu
banalul. Accentul se pune pe ilogic, pe aberant.
Publicata in 1968, opera dramatica „Iona” este subintitulata „Tragedie in patru tablouri”. Astfel,
“Iona” este o parabola dramatica in care eroul e un simbol al spiritualitatii moderne, devastate de intrebari
fundamentale asupra conditiei umane.

CELE PATRU ELEMENTE

Tema operei este singuratatea. Tema singuratatii este dublata de revoltarea individului asupra
destinului si de problematica existentei liberului arbitru.
Titlul creatiei lui Marin Sorescu este semnificativ, reda esenta si circumscrie tema operei. Alcatuit
din substantivul propriu „Iona”, acesta denumeste personajul central al operei si face trimitere catre
personajul biblic cu acelasi nume.
Piesa este alcatuita din patru taboluri care prezinta etapele cautarii personajului. Sugestiile planului
exterior, din primul si ultimul tablou, sunt dispuse simetric cu ideea limitarii la planul interior, expusa in al
doilea si al treilea tablou.
Indicii spatio-temporali au valoare simbolica in opera lui Marin Sorescu. Spatiul are valoare
metaforica, apartinând aproape exclusiv imaginarului. Situarea actiunii in atemporalitate, reliefeaza starile
interioare ale personajului.

STATUTUL PERSONAJULUI
Iona este personajul principal, central, eponim al operei lui Marin Sorescu. Acesta reprezinta un
personaj-idee, un pescar pasionat ce intruchipeaza omul, in incercarea de evadare din lanturile destinului.
Acesta aspira la libertate, simbolizata prin marea care il fascineaza. Iona apare in opera ca un simbol, nu ca
o individualitate, fiind un personaj alegoric ce se zbate in limitele sale umane „Toti ne nastem morti”,
„Trupul e inchisoare a sufletului”.

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI
Personaj dramatic, Iona este caracterizat atat in maniera directa, cat si indirecta. In construirea
acestui personaj se remarca de asemenea tehnici moderne de caracterizare, cum ar fi introspectia si
monologul interior.
Un mijlloc de carcaterizare directa utilizat in conturarea lui Iona este reprezentat de notatiile
autorului, care individualizeaza drama existentiala a personajului. In primul tablou, replicile personajului
sunt riguros descrise, astfel fiind caracterizat si personajul: „explicativ”, „intelept”, „uimit”, „vesel”,
„curios”, „nehotarat”.
Fiecare tablou al operei lui Marin Sorescu il surprinde pe Iona in alta etapa a evolutiei sale. Astfel,
personajul imbatraneste, in tabloul al patrulea fiind realizat un protret fizic al lui Iona, folosindu-se tehnica
detaliului semnificativ: ”La gura grotei rasare barba lui Iona”.
Trasatura definitorie a protagonistului este singuratatea, personajul fiind parca realizat astfel incat
sa ilustreze alegoric, metafora lui Nietzsche: „Soltitudinea m-a inghitit ca o balena”.
In primul tablou al operei, Iona simte ca si-a pierdut ecoul, fapt pe care il vede ca pe un „semn rau”.
Scena este de un tragic aparte, personajul pierzandu-si iluzia prezentei unui interlocutor. Chiar Marin
Sorescu afirma „Cred ca lucrul cel mai ingrozitor din piesa e cand Iona isi pierde ecoul”.
In tabloul al treilea, Iona realizeaza inca un gest care ii pune in valoare singuratatea. Personajul scrie
un bilet cu propriul sange, taiandu-si o bucata de piele din podul palmei. Intr-un gest disperat, el incearca
sa trimita scrisoarea, asemenea naufragiatilor, insa ironia face ca biletul sa ajunga tot la el.
In finalul operei, Iona face un efort sisific pentru a iesi din labirint si pentru a isi afla identitatea. Pe
tarm, vede ca si-a pierdut memoria si incearca sa-si aminteasca trecutul: ”Cum se numea batranii aceia
buni? Dar ceilalti doi?”. Fericit, rememoreaza: “Iona. Eu sunt Iona”. Toate incercarile de evadare ale
personajului sunt sortite, in final, esecului. Actiunea sa e zadarnica pentru ca iesirea dintr-un peste e
intrarea in alt peste, existand o succesiune nesfarsita de burti. Iona chiar spune ”Toate lucrurile sunt pesti”.
Finalul il prezinta pe erou dupa ce a taiat burta ultimului peste, inconjurat de un sir nesfarsit de
burti. Libertatea visata nu e cu putiinta caci de pe nisipul plajei murdare orizontul i se arata a fi tot o burta
de peste. Singura cale de a se elibera e taierea propriei burti. El intelege ca trebuie sa afle o cale inversa:
“Tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine, dar drumul, el a gresit-o! Trebuie s-o ia in partea cealalta”. In
loc sa mai taie burti de peste, Iona isi spinteca propria burta, cu sentimentul ca a gasit deplina libertate.

CONCLUZIE
In concluzie, singuraticul Iona este exponentul unei constiinte care aspira la spre un spatiu aflat
dupa cenzura transcdentala. Acesta doreste sa acceada propria-i paterialitate, sa depaseasca conditia umana
supusa vietii si mortii. e o constiina ce aspira spre un “dincolo”, transcede propria-i materialitate, e o
conditie umana in fata vietii si mortii. Iona este un personaj memorabil, care impresioneaza puternic.
754 cuvinte