O SCRISOARE PIERDUTĂ

I L CARAGIALE

piesa „o scrisoare pierdută” de i l caragiale a fost reprezentata pe scena la 13 noiembrie 1884

la Teatrul Natioanal din Bucuresti. Este a treia dintre cele patru comedii scrise de autor, alături
de „O noapte furtunoasa” , “conul leonida fata cu reacțiunea” si “d’ale carnavalului”. este o
comedie de moravuri inspirata de farsa electorală din anul 1883.

EVIDENȚIEREA A DOUA TRĂSĂTURI CARE FAC POSIBILA APARTENENȚA TEXTULUI PA

SPECIA COMEDIE

Comedia este o specie a genului dramatic care stârneste rasul prin surprinderea unor moravuri,
a unor tipuri umane sau a unor situații neașteptate, cu un final fericit.
Trăsăturile distinctive ale speciei sunt: conflict comic derizoriu (lipsit de importantă), realizat de
obicei prin contrastul dintre aparenta si esența, final fericit si deznodământ vesel, personaje
inferioare, schematizate din punct de vedere moral, social, intelectual si prezenta formelor si a
tipurilor de comic.
In piesa “o scrisoare pierdută” indentificam ca prima trăsătura a speciei prezenta conflictului
comic. Ca in orice comedie, întâlnim aici conflicte puternice, dar comice, false si derizorii.
Conflictul principal consta in confruntarea pentru putere a doua forte adverse: pe de o parte
Tipătescu, prefectul județului, alături de Trahanache, președintele grupării locale a partidului de
guvernământ si soția lui, Zoe, si pe de alta parte gruparea idependenta din jurul lui Nae
Cațavencu, susținut de “dascalime” si de Popa Pripici. Conflictul are o dubla natura, anume
politica si sentimentala. Grupul prefectului intenționează sa susțină candidatura lui Farfuridi, in
timp de Nae cațavencu, aflat in opoziție, vrea sa câștige alegerile folosind ca arma de șantaj
scrisoarea de amor. Conflictul se amplifica prin apariția unui al treilea candidat impus de la
centru, Agamemnon Dandanache, care va câștiga locul de deputat pentru Colegiul al Doilea.
Conflictul secundar este susținut de grupul Farfuridi-Branzovenescu, ca semn de trădare a
prefectului.
O alta trăsătura specifica comediei este prezenta in text a diverselor tipuri de comic: de
moravuri, de situație, de intenție, de caracter, de nume si de limbaj. Piesa este in primul rând o
comedie de moravuri, întrucât satirizează moravurile politice si de familie ale epocii. La fel de
importante pentru mesajul comediei sunt si celelalte tipuri de comic. Comicul de situație rezulta
din fapte neprevăzute sau din grupuri insolite de personaje. Situațiile comice precum pierderea
pierderea si găsirea scrisorii, schimbarea statutului personajelor, teama exagerata de trădare a
grupului Farfuridi-Branzovenescu sau împăcarea ridicola din final susțin tensiunea dramatica si
sunt construite după scheme clasice, cum ar fi: încurcătura, confuzia, echivocul. comicul de
intenție rezulta din atitudinea scriitorului fata de evenimente și oameni, iar comicul de caracter
pune in evidentă defecte general umane precum: demagogia in cazul lui cațavencu, prostia in
cazul lui farfuridi, senilitatea dandanache, servilismul (pristanda). Cel mai bine realizate sunt
comicul de nume și de limbaj. Comicul de nume este o forma prin care autorul sugerează
dominanta de caracter, originea sau rolul personajelor in desfășurarea evenimentelor, iar
comicul de limbaj reprezintă o sursa inepuizabila de caracterizare a personajelor prin: greșeli
de vocabular, încălcarea regulilor gramaticale, repetiții sau ticuri verbale.
EVIDENȚIEREA A DOUA TRĂSĂTURI CARE FAC POSIBILA ÎNCADRAREA TEXTULUI INTR
UN CURENT, EPOCA SAU ORIENTARE TEMATICA.

-REALISM- (copy paste)

O prima trăsătura realista a piesei este atitudinea obiectiva și critica și lipsa de idealizare. In
textului lui caragiale avem de a face cu realismul citic care s a impus prin trăsături precum
satirizarea unor aspecte sociale sau a unor tipuri umane din societatea burgheză și politica a
vremii. Dramaturgul aduce in discuție farsa electorală din 1883, surprinsă in momentul
disputelor pentru revizuirea Constituției, parodiind instituțiile statului, obiceiurile politice sau
relațiile familiale.
O alta trăsătura a realismului comediei este interesul scriitorului pentru moravurile epocii
contemporane lui. Piesa analizează mentalitatea epocii și dezvăluie problemele morale
profunde ale societății românești a vremii, descrie o fresca socială in care predomina șantajul
(Cațavencu-Dandanache), corupția (Trahanache-Tipătescu), demagogia (Cațavencu), prostia
(Farfuridi și Dandanche), oportunismul (Pristanda) etc. De asemenea, viața de familie
dezvăluie adulterul, triunghiul conjugal, trădarea și relații interumane compromise de minciuna.
Toate aceste moravuri ale epocii descrise de dramaturg sunt un barometru al unei societăți
decăzute moral pe care dramaturgul o descrie cu armele comicului, inoriei, satirei.

PREZENTAREA MODULUI IN CARE TEMA SE REFLECTA IN COMEDIA STUDIATĂ PRIN

DOUA SECVENȚE SEMNIFICATIVE

Sub raport tematic, piesa “o scrisoare pierdută” este o comedie de moravuri care înfățișează
viața burgheziei din capitala unui județ de munte, in timpul unei campanii electorale pentru
alegerea unui deputat in Colegiul al Doilea. Viata burgheziei este evocata si prin alte teme
precum familia, dragostea, trădarea, cuplul, viața politica etc.
O secvența ilustrativă este chiar incipitil piesei care îl prezintă pe tipătescu citind ziarul opoziție
“Ravnetul Carpaților” si ascultând relatarea polițaiului Pristanda care cu o seara înainte
spionase din propria inițiativa casa lui cațavencu in favoarea prefectului “ca nu strica”.
Catabencu ajunsese in posesia scrisorii de dragoste a prefectului către Zoe, soția prietenului
sau Neha Zaharia, si acum intenționa sa o folosească precum arma de șantaj in campania
electorală. Cațavencu ajunge sa amenințe pe cei trei cu publicarea scrisorii dacă aceștia nu i
vor acorda sprijin pentru a obține funcția de debutat. Dacă pana in acest moment lui Tipătescu
aproape nu i pasa de atacurile lui cațavencu “lasă l sa urle ca un câine”, acum relația lor devine
tensionata. Un alt episod este acela când, aflând despre intenția lui Cațavencu, tipatescu
trimite pe polițaiul pristanda sa îl aresteze si sa i percheziționeze case pentru a găsi scrisoarea
compromițătoare. Acțiunea nu da rezultate. Zoe intervine, îl scoate pe cațavencu din arest si îl
silește pe fanica sa negocieze prețul scrisorii. Dar prefectul este orgolios si nu cedează
rugăminților zgomotoase ale lui cațavencu: “mi se cuvine! te rog! nu ma combate! susține ma!
alege ma!”. Mai mult, cațavencu promite “pe onoarea” lui ca ii va înapoia scrisoare in schimbul
alegerii. Negocierea este gata sa se încheie cu o încăierare între cei doi “ajutor! săriți! ma
omoară vampirul! prefectul asasin!”. Amenințat cu dezonoarea, tipătescu ii propune Zoei sa
fuga împreuna, dar aceasta refuza, așa ca in cele din urma tipătescu cedează, promițându-i lui
cațavencu: “poimâine esti debutat”.

ANALIZA LA ALEGERE A DOUA ELEMENTE DE

COMPOZIȚIE ȘI LIMBAJ ȘI STRUCTURA

TITLU
-este un element paratextual, cu funcție simbolica in constituirea semnificațiilor operei. Titlul “o
scrisoare pierdută” sugerează intriga textului: pierderea unei scrisori de amor, compromițătoare
pentru cuplul zoe-tipătescu, membri ai înaltei societăți si ai clasei politice a vremii. Pe de o
parte, semnificația titlului este aceea ca nu lupta politica bazată pe idei si principii conduce la
câștigarea alegerilor, ci șantajul, corupția si imoralitatea sunt armele cu care unul dintre
adversari poate învinge. Pe de alta parte, articolul nehotărât “o” indica banalitatea si
repetabilitatea întâmplării, deci exprima faptul ca șantajul politic este un obicei des întâlnit in
epoca, scrisoarea pierdută de zoe fiind doar una dintre multele scrisori rătăcite. Astfel, o alta
scrisoare este cea a lui Dandanache, dar folosită ca șantaj la un nivel politic mult mai înalt,
putând sa influențeze soarta alegerilor. Scrisoarea devine un simbol a unei lumi dominate de
corupție, imoralitate si compromis moral, de vreme ce însuși sentimentul de iubire (scrisoarea
fiind de amor) ajunge un obiect al șantajului si al negocierii.

RELAȚII TEMPORALE ȘI
SPATIALE

Acțiunea piesei se desfășoară, conform indicațiilor autorului, “in zilele nostre”, adica “anul de
gratie” 1883, in perioda campaniei electorale, intr un interval de trei zile. Locul este “capitala
unui județ de munte” (toponimul nu este precizat, conferind întâmplărilor unui caracter general
valabil) si anume casa lui tipătescu in actul I si II, sala de ședințe a primăriei in actul III si
grădina lui trahanache in actul IV.

COMPOZITIA

Dpdv compozitional piesa e alcatuita din 4 acte cu 44 de scene. Tehnica compozitionala este
cea “a bulgarelui” , adica a amplificarii treptate a conflictului, rezultand “un ghem” de complicatii
care acumuleaza peogresiv altele. Amplificarea conflictului se realizeaza prin intrarile si iesirele
repetate ale cetateanului turmentat, prin evolutia inversa a grupurilor adverse sau prin
interferenta finala a personajelor. Dramaturgul foloseste procedee compozitionale clasice
precum rasturnari bruste de situatie, anticipari, amanari, elemente surpriza care mentin
tensiunea dramatica prin complicarea si multiplicarea situațiilor conflictuale

Subiectul comediei respecta momentele lui clasice de la expozitiune pana la deznodamant

In actul I identificam expozitiunea in care sunt prezentate principalele personaje si sunt
sugerate relatiile dintre ele.

Intentia lui Catavencu de a candida la deputatie folosind ca arma de santaj scrisoarea de amor
constituie intriga. Afla pe rand de scrisoare Trahanache, Zoe, Tipatescu. Zoe trimite pe
Pristanda la Catavencu sa negocieze pretul scrisorii. La sfarsitul actului I politaiul vine cu
raspunsul: o mie de poli ori deputatia. Tot acum Trahanache declara ca l-a prins pe Catavencu
cu alta “mai boacana”, adica cu polita falsificata.

In actul al II-lea este prezentata desfasurarea actiunii. Catavencu este arestat din ordinul
prefectului, insa Zoe il cheama sa negocieze. Tratativele care au loc intre Catavencu si
Tipatescu esueaza. Catavencu e stapan pe situatie, iar Tipatescu nu e dispus sa cedeze in fata
unui adversar politic pe care il dispretuieste. In schimb Zoe ii promite ca “ea si cu barbatul ei” il
vor sprijini in alegeri. Tipatescu amenintat de Zoe cu parasirea cedeaza promitandu-i si el lui
Catavencu ajutorul in alegeri: “poimaine esti deputat”. Cand lucrurile par sa se limpezeasca, lui
Tipatescu i se solicita de la centru, de la Bucuresti, sa sprijine alegerea lui Agamemnon
Dandanache.
Actul al III-lea prezinta intrunirea electorala prezidata de Trahanache, intrunire in care
Catavencu si Farfuridi isi sustin discursurile si in care urmeaza sa se comunice numele
candidatului care va fi sustinut de comitetul electoral.

Desi Catavencu este sigur de succes, Trahanache rosteste un alt nume, pe cel al lui
Dandache, ceea ce reprezinta punctul culminant. Intre cele doua grupari rivale se isca o
incaierare supravegheata de politai. Catavencu este gata sa dezvaluie secretul scrisorii de
amor, dar este anihilat de Pristanda, ajutat de grupul lui Farfuridi. In incaierare Catavencu
pierde palaria in a carei captuseala ascunsese scrisoarea.
Actul al IV-lea ii prezinta pe Zoe si pe Tipatescu ingrijorati pentru ca Nae Catavencu disparuse,
dupa ce pierduse palaria in care se afla scrisoarea. In acest timp, oamenii prefectului il aleg pe
Dandanache, care vine el insusi de la Bucuresti ca sa faca act de prezenta. Odata cu aparitia
umila a lui Catavencu care recunoaste ca nu mai are scrisoarea, vine si cetățeanul turmentat
care aduce scrisoarea pierduta.

Deznodamantul este reprezentat de momentul in care Zoe il iarta pe Catavencu si ii cere sa

completeze cetateanului turmentat buletinul de vot cu numele lui Dandanche si apoi sa
prezideze banchetul popularl la care se reunescu toti eroii comediei si la care adversarii politici
se impaca
CONSTRUCTIE
PERSONAJ Zaharia
Trahanache

Statutul social al psj e prezentat inca de la inceput din lista de persoane: este prezidentul mai
multor comitete si comitii, unul dintre stalpii locali ai partidului de guvernamant. In didascalii, e
caracterizat direct de dramaturg ca un om serios binevoitor si placid.
Dpdv a statului psihologic el reprezinta in comedie tipologia incornoratului ridicol, naiv sau abil
care fie nu pricepe relatia dintre Tipatescu si Zoe, fie accepta din interes adulterul sotiei sale cu
prefectul pentru a-si putea pastra puterea in judet.
O trasatura definitorie a psj este ticaiala, fapt sugerat si de formula stereotipa “aveti putintica
rabdare”, dar si abilitatea politica. Venerabilul este calm, imperturpabil de o viclenie
rudimentara dar eficienta. Stie sa disimuleze si sa genereze intrigi politice. Cand este santajat
nu se agita si raspunde cu un contra santaj, descoperind polita falsificata de Catavencu. Cu
aceeasi abilitate ii combate pe Farfuridi si pe Branzovenescu care il suspectau de tradare. Desi
recunoaste existenta coruptiei in societate “o societate fara moral si fara printip va sa zica ca
nu le are”, practica frauda falsificand listele de alegatori. Abilitatea personajului e observata si
de alitatii politici. De exemplu Branzovenescu il considera un barbat puternic si abil cand
afirma: “e tare, solid barbat. Nu-i dam de rostul secretului”. E respectat si temut chiar si de
adversarii politici,
Catavencu numindu-l venerabilul
O secventa semnificativa care pune in evidenta caracterul personajului este scena 4 din actul I
cand Trahanache vine la Tipatescu aducandu-i vestea santajului. Este comica convingerea lui
ca scrisoarea e un fals si teama ca Zoe sa nu afle acuzatiile avocatului pentru ca “e dama
simtitoare”.
O alta scena reprezentativa se afla in actul al VI-lea cand Zoe asteapta nerăbdătoare poveste
de la Catavencu in timp ce Trahanache este imperturpabil, fiind prins cu pregatirea serbarii
noului ales, disimuland cu viclenie posesie armei contra santajului
O sursa principala de comic o reprezinta limbajul psj care prin greseli si agramatisme denota
faptul ca el este neinstruit, ignorant si incult. In aceeasi masura, numele psj ii pune in evidenta
caracterul. Zaharia derivat de la zahar indica decrepitudinea si ramonismentul psj, iar
Trahanache derivat de la trahana (coca moale) sugereaza faptul ca psj e maleabil, modelat de
interes, de ordinele de la centru sau de Zoe

Zoe Trahanche e sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu alaturi de care formeaza
triunghiul conjugal prin care se realizeaza comicul de moravuri. E singurul psj feminin al piesei
si singurul care aduce dimensiunea dramaticului, fiind considerata de critica literara cel mai
complex si psj al comediei. Tipologic ea reprezinta tipul femeii voluntare (Tudor Vianu) sau tipul
cochetei adulterine, femeia de lume, dama distinsa
O trasatura definitorie a psj este tenacitatea sau determinarea. Desi in acea vreme femeile nu
aveau drept de vot, ea isi impune candidatul, țese intrigi politice, conduce din umbra, are putere
si influenta asupra tuturor. Toate actiunile ei sunt indreptate in vederea recuperarii scrisorii si
pentru aceasta trebuie sa l convinga pe Tipatescu sa sustina candidatura lui Catavencu.
Voluntara ea ii cere lui Pristanda o intalnire cu Catavencu si negociaza in numele partidului si a
sotului ei. Vrea sa si salveze onoarea si recurge la tot arsenalul de arme feminine: lacrimi,
lamentari “scapa-ma, Fanica!” sau chiar amenintari si intimidari “am sa lupt cu tine, om ingrat si
fara inima!”

RELATIA dintre Zaharia Trahanache si sotia lui Zoe este sugestiva pentru moravurile epocii. Ei
reprezinta cuplul burghez, familia burgheza a timpului ce cultiva adulterul, minciuna, falsitatea,
ipocrizia sau tradarea
O secenta semnificativa ce pune in evidenta relatia dintre cei doi este scena 4 din actul I cand
Trahanache vine la Tipatescu aducandu-i vestea santajului. Este comica convingerea lui ca
scrisoarea e un fals si teama ca Zoe sa nu afle acuzatiile avocatului pentru ca “e dama
simtitoare”.
O alta scena reprezentativa se afla in actul al VI-lea cand Zoe asteapta nerăbdătoare poveste
de la Catavencu in timp ce Trahanache este imperturpabil, fiind prins cu pregatirea serbarii
noului ales, disimuland cu viclenie posesie armei contra santajului.

ÎNCHEIERE
Comedia „O scrisoare pierdută” prin tema, prin subiectul și respectiv prin personajele sale
este o adevărată capodoperă a dramaturgiei româneşti, o piesă inegalabilă din toate punctele
de vedere, iar Caragiale este un scriitor actual, un neîntrecut pictor al unei lumi în derivă
morală.
Limbajul viu colorat, savoarea dialogului, naturalețea replicilor, succesiune dinamică a
intamplarilor fac din piesa o scrisoare pierduta o comedie inegalabilă a literaturii noastre, după
cum afirma criticul Pompiliu Constantinescu ( "cea mai lucida inteligenta satirica romaneasca").