Povestea lui Harap Alb – Relatia dintre doua personaje

Basmul este specia genului epic, in proza, care surprinde eterna lupta dintre bine si rau,
deznodamantul aducand intodeauna victoria finala a fortelor binelui. Personajele basmului, fie ca e
vorba de fiinte umane sau cu puteri supranaturale, sunt purtatoarele unor valori simbolice: binele si
raul, in diversele lor ipostaze.
Publicat de către Ion Creangă în revista „Convorbiri literare”, „Povestea lui Harap-Alb” este
un basm care are la bază îmbinarea fantasticului cu elementele de folclor.
„Povestea lui Harap-Alb” este, ca specie literară, un basm cult, din punct de vedere al
continutului, o nuvela simbolista, ca mesaj, o fabula iar ca modalitate artistica, o alegorie.

Tema basmului, împrumutată din basmul popular, este triumful binelui asupra răului. De
asemenea, se reiau anumite motive literare specifice speciei, si anume: superioritatea mezinului,
călătoria, supunerea prin viclesug, probele, demascarea răufăcătorului, pedepsirea acestuia şi căsătoria.

Titlul este unul eponim, fiind un oximoron care sugereaza dublul statul al personajului
principal, acela de sluga si stapan in acelasi timp, si evolutia acestuia de la intunericul nestiintei la
lumina cunoasterii.
Perspectiva narativă este una obiectiva, naraţiunea realizându-se la persoana a III-a. Așadar,
naratorul este unul omniscient ṣi omniprezent, uneori intervenind direct în text prin comentarii sau
păreri personale.
Având un caracter de bildungsroman, „Povestea lui Harap-Alb” urmăreşte în primul rând
evoluţia personajului principal. În funcţie de ipostazele în care se află acesta, este structurată schema
narativă a operei.
În prima ipostază eroul este doar „mezinul”, „fiul craiului” care se pregăteşte de calatoria, care
va echivala cu maturizarea şi iniţierea acestuia. În a doua ipostază, el îşi schimbă statutul,
devenind sluga Spânului. În a treia etapă maturizarea se produce iar fiul de crai îşi dovedeşte calităţile
de conducător pe care le-a dobândit dea lungul procesului de iniţiere şi devine împărat.
In „Povestea lui Harap Alb” de Ion Creanga, protagonistul, Harap Alb, si antagonistul, Spanul,
sunt purtatoarele de semnificatie ale mesajului transmis prin discurs.
            Textul lui Ion Creanga fructifica o tema specifica basmului popular, eterna lupta dintre bine
si rau. Privita sub acest aspect, relatia dintre cele doua personaje este una tipica intre un reprezentant al
fortelor binelui si un reprezentant al fortelor raului.
Dar caracterul simbolic al naratiunii, ca trasatura specifica basmului cult, dezvaluie o alta
tema, cea a initierii. Din acest punct de vedere, Spanul este un rau necesar, in absenta caruia initierea
craisorului ar fi imposibila.
Daca privim textul din perspectiva tematicii abordate, putem identifica un conflict
principal exterior, intre fiul cel mic al Craiului si Span. Daca abordam textul din perspectiva temei
initierii, putem identifica si un conflict interior, o lupta a sinelui cu sinele, intre cele doua ipostaze
ale protagonistului, cea de neinitiat si statutul de initiat la care aspira.
            Mijloacele de caracterizare utilizate in constructia celor doua personaje sunt cele deja
consacrate: caracterizarea directa si cea indirecta.
           Statutul social al protagonistului se modifica pe intreg parcursul discursului epic, fiind
asadar, un personaj rotund. In incipit apare in ipostaza de mezin al Craiului, pe parcurs este sluga a
Spanului, iar in final devine Imparat Verde.
In schimb, Spanul este un personaj plat, in sensul in care el nu-si modifica statutul social pe
parcursul discursului epic, ci apare doar in ipostaza de maestru spiritual sever in maturizarea
protagonistului.
            Din punct de vedere psihologic, firul narativ al basmului urmareste desavarsirea
personalitatii protagonistului. Daca la inceput este slab si plange de rusinea tatalui, pe parcursul

1
 Povestea lui Harap Alb – Relatia dintre doua personaje

probelor la care este suspus de Span, personajul Harap Alb dobandeste o serie de calitati necesare
statutului de imparat
De exemplu reuseste sa descopere adevarata esenta a fiintei umane, atunci cand se
intovaraseste cu cei cinci nazdravani, in care intuieste un posibil ajutor in vederea trecerii probelor de
la curtea Imparatului Rosu.
            Sub aspect moral, cele doua personaje sunt prezentate in opozitie. Daca fiul cel mic al
Craiului isi dovedeste moralitatea, Spanul este in totalitate imoral, folosindu-se de viclesug ca arma
principala pentru a-si atinge scopul.    In concluzie, caracterul de basm cult al
„Povestii lui Harap Alb” de Ion Creanga este vizibil si la nivelul constructiei celor doua personaje prin
ambiguizarea trasaturilor definitorii.