Mi-oi desface de-aur parul, Sa-ti astup cu dnsul gura.
Iar te-ai cufundat n stele De mi-i da o sarutare,
Si n nori si-n ceruri nalte? Nime-n lume n-a s-o stie, De nu m-ai uita ncalte, Caci va fi sub palarie Sufletul vietii mele. S-apoi cine treaba are!
In zadar ruri de soare Cnd prin crengi s-a fi ivit
Gramadesti-n a ta gndire Luna-n noaptea cea de vara, Si cmpiile asire Mi-i tinea de subsuoara, Si ntunecata mare; Te-oi tinea de dupa gt.
Piramidele-nvechite Pe carare-n bolti de frunze,
Urca-n cer vrful lor mare Apucnd spre sat n vale, Nu cata n departare Ne-om da sarutari pe cale, Fericirea ta, iubite! Dulci ca florile ascunse.
Astfel zise mititica, Si sosind l-al portii prag,
Dulce netezindu-mi parul. Vom vorbi-n ntunecime; Ah! ea spuse adevarul; Grija noastra n-aib-o nime, Eu am rs, n-am zis nimica. Cui ce-i pasa ca-mi esti drag
Hai n codrul cu verdeata, Inc-o gura si dispare...
Und-izvoare plng n vale, Ca un stlp eu stam n luna! Stnca sta sa se pravale Ce frumoasa, ce nebuna In prapastia mareata. E albastra-mi, dulce floare!
Acolo-n ochi de padure, ................................................
Lnga balta cea senina Si sub trestia cea lina Si te-ai dus, dulce minune, Vom sedea n foi de mure. S-a murit iubirea noastra Floare-albastra! floare-albastra!... Si mi-i spune-atunci povesti Totusi este trist n lume! Si minciuni cu-a ta gurita, Eu pe-un fir de romanita (1873, 1 aprilie) Voi cerca de ma iubesti.